Lavinia Stan: Romania pare desprinsa din cartea privind „familismul amoral“
CV-ul dumneavoastra este impresionant, sunteti implicata in foarte multe activitati. Cum de ati acceptat sa coordonati colectia „Studii Romanesti“ de la Polirom?
Colectia reprezinta unul dintre programele prioritare ale Societatii de Studii Romanesti, a carei presedinta sunt. Societatea a fost infiintata in anul 1973 de un grup de profesori si studenti americani pentru care Romania prezenta un interes deosebit – printre ei numarandu-se Jim Augerot, dar si Mircea Eliade. De la inceput, deci, Societatea a reunit atat romani refugiati in strainatate, cat si occidentali atrasi de exotismul acestei tari aflate la portile Occidentului. Editura Polirom este partenera a Societatii de Studii Romanesti in lansarea acestei colectii extrem de oportune. Este o onoare pentru mine sa fiu implicata in acest proiect care sper sa aduca o serie de volume de inalta tinuta intelectuala si rigurozitate metodologica in atentia publicului romanesc, in special a celui universitar. Desfasor multe alte activitati in parteneriat cu alte edituri din afara Romaniei, insa colaborarea la aceasta colectie cu Editura Polirom si istoricul Irina Livezeanu imi da o satisfactie deosebita!
Cat de mare mai este in Occident interesul pentru cultura din Romania?
Colectia a fost constituita intr-un moment foarte oportun, cand Societatea noastra a castigat un numar impresionant de noi membri ce studiaza si predau in numeroase universitati din Romania, Moldova si strainatate. Speram ca in timp sa atragem si mai multi profesori si studenti pasionati de diferite aspecte ale culturii romanesti. Interesul pentru acest gen de studii ramane ridicat, nu numai pentru ca aceasta tara continua sa reprezinte un caz aparte in regiune, dar si pentru ca o noua generatie de analisti s-a ridicat recent. In primul rand, este de notorietate faptul ca Romania inca ocupa o pozitie unica, de neinvidiat, in ceea ce priveste ineficienta guvernamentala, clientelismul si nepotismul politic, polarizarea si fragmentarea excesive, discrepantele sociale, deficientele din sistemul de sanatate, apatia electorala sau partizanatul inutil, ca sa amintim doar unele aspecte. In multe privinte, Romania pare a fi desprinsa din cartea lui Edward Banfield privind „familismul amoral“ si lipsa acuta de capital social, identificate de el in anii ’50 in comunitatile italiene de langa Bari, in Puglia. In Romania, toate aceste tare tin primele pagini ale ziarelor aproape in fiecare zi, indicand un serios deficit democratic local. De ce procesele politice raman atat de contorsionate si risipitoare de energii, care este contributia factorilor de decizie politica si a electoratului larg la aceasta stare de fapt, care sunt efectele de lunga durata si care ar putea fi eventualele remedii – toate aceste intrebari transforma Romania intr-un caz interesant de analiza politica, sociologica, economica si culturala. Numarul de carti, studii si articole publicate pe aceste teme dovedeste tocmai acest interes constant. In al doilea rand, in ultimii ani s-a ridicat o noua generatie, formata din profesori universitari si specialisti guvernamentali care si-au inceput carierele in ultimii zece ani in Romania sau in afara ei. Analizele care ating probleme relevante studiilor romanesti s-au multiplicat, iar multe dintre aceste contributii sunt semnate de membri ai noii generatii. Colectia lansata de Societatea noastra, in colaborare cu Editura Polirom, incearca sa faca disponibile publicului romanesc unele dintre aceste studii, cele care consideram ca se remarca prin excelenta.
Colectia foloseste ca „metoda de evaluare blind peer review pentru a selecta manuscrise de cea mai inalta calitate, redactate intr-un stil accesibil“, dupa cum se precizeaza in prezentarea acesteia. Ce inseamna concret respectiva metoda de evaluare, in termeni pe intelesul cititorului nespecialist?
Calitatea manuscriselor selectate este evaluata printr-un proces foarte similar – as putea spune chiar identic – celui folosit de colectiile propuse de edituri de circulatie internationala din strainatate. Autorii pun la dispozitia editorilor colectiei fie manuscrisul complet, fie un capitol in forma finala insotit de o propunere detaliata care prezinta argumentul principal al volumului, contributia sa la literatura deja existenta, avantajele fata de alte studii similare publicate recent, alaturi de o explicatie privind audienta careia i se adreseaza. Sa nu uitam ca, in cele mai multe cazuri, manuscrisele pe care colectia noastra le are in vedere sunt traduceri in limba romana ale unor volume deja publicate de edituri de prestigiu international. De aceea, dosarul inaintat de autori catre editorii colectiei deseori include si recenzii (sau extrase din acestea) publicate in reviste de specialitate. Ambitia noastra este sa aducem in fata publicului romanesc titluri apreciate de o comunitate academica mai larga decat cea strict din Romania. In multe privinte, aceasta comunitate internationala este mai exigenta – asta pentru ca, de exemplu, universitarii romani considera normal sa discute cazul Romaniei, insa acest lucru nu se intampla in strainatate, unde selectarea Romaniei trebuie sa fie „vanduta“ drept o operatiune interesanta teoretic si riguroasa metodologic. Acest argument nu este usor de construit atunci cand Romania este cantarita in comparatie cu alte tari, unde accesul la informatie poate este mai lesnicios, limba mai accesibila si analizele deja existente mai bogate. Aceasta perspectiva te obliga sa pui sub semnul intrebarii locurile comune si afirmatiile larg acceptate si uneori sa le recunosti ca nefondate.
De ce ati ales, pentru primul volum publicat in cadrul colectiei, cartea lui Roland Clark Sfanta tinerete legionara. Activismul fascist in Romania interbelica?
Desi oarecum intamplatoare, selectia s-a dovedit de bun augur. Colectia a fost lansata anul acesta cu doua titluri publicate aproape simultan. Traducerea cartii lui Roland Clark a fost trimisa prima la tipar, de aceea a aparut inaintea cartii celuilalt istoric, Vladimir Solonari. Ne bucuram ca studiul semnat de tanarul istoric Clark, o analiza de mare rigoare si finete, a lansat colectia noastra pe piata romaneasca. Speram ca titlurile publicate in viitor se vor ridica la aceeasi inaltime si vor oferi publicului romanesc exemple de analiza de prima mana, fondata pe perspective si teorii considerate a fi de ultima ora pe plan international.
Colectia „se adreseaza specialistilor, dar si publicului larg interesat de istoria si cultura romana“. Care este linia de echilibru pentru a ajunge la cele doua categorii de public? Va intreb pornind de la prejudecata ca ceea ce ii atrage pe specialisti poate sa nu fie suficient de atractiv pentru publicul larg.
Volumul lui Clark exemplifica poate cel mai stralucit modul in care vrem sa echilibram aceste doua deziderate. Colectia ramane pana la urma academica, dar ea se adreseaza unui public mai larg decat cel format strict din specialistii domeniului in care titlurile s-ar incadra formal ca modalitate de abordare teoretica. Nu vom publica nuvele, volume vulgarizatoare sau manuale, dar nici teze de doctorat pedante sau texte scrise intr-un jargon impenetrabil, ale caror argumente pot fi doar ghicite, niciodata evaluate cu adevarat. Volumul cu care colectia a debutat anul acesta demonstreaza cu claritate faptul ca o cale de mijloc poate fi gasita, fara a periclita in vreun fel integritatea si acuitatea argumentului. In multe privinte, diferenta dintre publicul larg si cel academic tine intr-adevar de prejudecata mai mult decat de realitate. Granitele dintre cele doua grupuri sunt mult mai fluide decat se sugereaza deseori. Si dumneavoastra, si eu facem parte din publicul larg, atunci cand rasfoim o carte de sociologie, spre exemplu. Autorul trebuie sa-si prezinte mesajul, argumentul intr-un stil clar si inteligibil si pentru cei mai putin familiarizati cu cadrele teoretice folosite in acel domeniu. Altfel nu il vom intelege. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa scrie pentru roboti sau pentru un public neversat si sa prezinte un argument ce ignora nevoia de rigurozitate in organizare, structura, interpretare si metodologie. Daca ne pierdem in publicul larg atunci cand citim carti scrise de alti specialisti, suntem experti in domeniile noastre. Personal, nu stiu nici un politolog care doreste sa se adreseze numai unui public limitat – cele mai bune carti in domeniul meu sunt scrise intr-un limbaj accesibil, dar nu simplificator. Fondul si forma merg mana in mana, din punctul meu de vedere, amandoua fiind importante.
Irina Livezeanu: „O perioada istorica idealizata trebuie «scormonita» cu atat mai mult“
Cum vi se pare ca au fost percepute in Romania primele doua volume care au aparut in cadrul colectiei „Studii romanesti“? Mai ales ca ambele au fost lansate intr-un moment in care polemicile pe legea 217/2015, cunoscuta ca „antilegionara“, erau la apogeu.
Recenziile pe care le-am vazut in „Revista 22“, „LaPunkt“, „Observator Cultural“, „Ramuri“ si Contributors.ro despre ambele volume au fost foarte pozitive si substantiale. Au mai fost si mici semnalari in „Adevarul“ si Historia.ro, de exemplu. Or fi fost si altele poate? E impresionant cat de rapid au aparut. In SUA, cartea lui Roland Clark a iesit tot vara trecuta, un pic mai devreme in engleza, si nu a fost inca recenzata public. In SUA sau Anglia dureaza pentru ca tot procesul trece prin redactia revistelor de specialitate intr-un ritm tare lent.
Intamplarea a facut ca primele doua volume din colectia Societatii pentru Studii Romanesti (SRS) la Polirom sa trateze teme inrudite din aceeasi perioada: tineretul fascist din Romania si respectiv politicile de epurare etnica ale regimului Antonescu. Publicarea lor a coincis si cu legea 217. E posibil sa fie o intamplare de bun augur. Interesul in chestiunile despre care scriu Solonari si Clark este probabil marit de dezbaterile din presa si social media despre legea 217, care se incadreaza intr-o serie de legi similare care exista in Europa occidentala de mult. Desigur, contextul e altul, dat fiind cenzura extrema din Romania comunista despre tot, inclusiv anii de varf ai extremei drepte si cei ai razboiului si dictaturii Antonescu. Clark si Solonari vin cu o cercetare in profunzime a Garzii de fier si a regimului Antonescu, iar cartile lor au virtutea de a fi scrise de la distanta ideologica de aceste noi, dar de fapt cam vechi, dezbateri. In principiu ar putea sa puna discutiile „de opinie“ (opinii care raman la fel inainte si dupa dezbatere) in alta cheie si pe temeiuri empirice.
Perioada interbelica este idealizata in mentalul colectiv romanesc, au dovedit-o si reactiile la legea mentionata mai sus. Cele doua lucrari pun intr-o noua lumina aceasta perioada, dar si personaje considerate inca, de o parte importanta a populatiei, eroi. Cat de riscanta este o astfel de abordare?
Da, perioada interbelica are o aureola extraordinara pentru unii cititori de azi. Cred ca ea vine si prin comparatie cu istoriile de dupa interbelic: intai un razboi salbatic in preajma si in urma caruia Romania a pierdut teritorii, sute de mii de vieti, milioane de cetateni si adjectivul de „Mare“; si apoi dictatura comunista. Dar aureola mitului si a memoriei nu inseamna ca anii aceia nu trebuie intelesi in toata complexitatea lor. Fiecare episod si era merita sa fie analizate pe baza unei cercetari exaustive, fara prejudecati sine ira et studio; as spune chiar ca o perioada idealizata, romantizata trebuie „scormonita“ cu atat mai mult. Mai cred ca intelectualii, cititorii din generatiile tinere din Romania si Moldova sunt curiosi despre anii ’30-’40. Asa ca nu vad un risc atat de mare.
Care este, de fapt, scopul principal al acestei noi colectii? Ne puteti spune alte titluri ce vor urma sa apara in cadrul sau?
Vrem sa aducem publicului romanesc literatura de specialitate din domeniul Studiilor romanesti publicata in lume si cu o anumita consecventa. Unele titluri si autori se traduc desigur oricum, dar uneori din intamplare. Titlul intreg al colectiei este „Romanian Studies“/ „Studii Romanesti“/ „Etudes roumaines“/ „Rumänische Studien“ (si am putea continua cu inca alte limbi) tocmai pentru ca am vrut sa sugeram o arie larga, transnationala a acestui domeniu academic! In acelasi timp, am vrea sa publicam pe baza de peer review si volume de cercetare scrise direct in limba romana.
Ca noi aparitii avem in vedere un volum colectiv publicat foarte recent in SUA si care e extrem de oportun, Romania Post-Comunista la 25: Trecut, Prezent, Viitor, coordonat de Lavinia Stan si Diane Vancea, cartea Cristinei Vatulescu, publicata la Stanford acum cinci ani, despre impactul Securitatii (si NKVD) asupra literaturii si filmului in URSS si Romania, Estetica securitatii, volumul lui Alex Drace-Francis publicat de Tauris in 2006, despre cultura scrisa in Tarile Romane in secolele XVIII-XIX.
Dumneavoastra, in schimb, aveti publicata, in limba romana, o singura carte, Cultura si nationalism in Romania Mare. 1918-1930.Cum de s-a intamplat astfel, desi aveti o activitate editoriala consistenta in limba engleza?
Experienta acelei carti publicate mai de mult a fost destul de amestecata. Am mai publicat unele capitole in volume colective in Romania. Dar sper sa fie o viitoare carte cat de curand, eventual chiar in colectia „Studii romanesti“.
La o conferinta organizata de ICR, in 2007, ati vorbit despre „autarhia istoricului si a istoriografiei“ romanesti. La ce va refereati?
Ah, la o conferinta la Indiana University, oare? Ma refeream, cred, la lumile separate si oarecum suficiente ale istoricilor romanisti, cei din Romania si cei din Occident. Temele, stilul, cenzura si auto-cenzura din perioada comunista, toate contribuiau la tinerea acestor zone academice la distanta una de alta. Revolutia din ’89 a deschis posibilitatea demontarii zidului, a autarhiei, a zonelor, dar crearea unei comunitati academice comune nu se face instantaneu si cred chiar ca pentru unii academicieni din Romania, obisnuiti cu modul lor de lucru, disparitia zidului a fost incomoda.
Cum arata, dupa opt ani de la acea conferinta, istoriografia romaneasca? In ce masura au tinerii istorici mai mult curaj in a deconstrui si reconstrui istoria, mai ales cand vine vorba despre delicata perioada interbelica?
Sunt impresionata de tinerii istorici din Romania (sau cei de origine din Romania). Multi au studiat si in strainatate in ultimul sfert de veac, poate ca pe ei ii cunosc eu mai bine, si au devenit exceptional de bine pregatiti si de eruditi. Imbina cunoasterea intima a culturii si societatii in care au crescut cu lecturi ample in mai multe discipline si cu metode absolut la zi. Tineri originari din Romania predau in strainatate, altii lucreaza in Romania, dar fac stagii la diverse institute in Occident. Intalnirile intre ei si noi sunt tot mai frecvente. Comunitatea transnationala de romanisti la care visam acum opt ani devine din ce in ce mai reala si asta ne avantajeaza pe toti. SRS, inclusiv prin conferintele periodice in Romania si prin colectia asta de carte, poate facilita o transformare care e deja in curs.