Ca un film sa fie nominalizat, el trebuie sa fie inscris. Deci faptul ca filme foarte bune, ca Paterson (de Jim Jarmusch) sau American Honey (de Andrea Arnold) sau I, Daniel Blake (de Ken Loach), nu au primit nici o nominalizare se leaga cel mai probabil faptului ca nu au fost inscrise. Ne mai miram? Jarmusch e unul dintre cei mai cunoscuti cineasti anti-establishment, iar Loach e prin definitie la antipodul Hollywoodului.
Ca un film sa fie nominalizat, el trebuie, printre altele, sa fi rulat macar o saptamana in Los Angeles si sa fi fost vazut de suficienti membri ai Academiei Americane de Film (AMPAS). Fiecare sectie a respectivei academii voteaza la categoria corespunzatoare: regizorii voteaza nominalizarile la regie si pe urma Oscarul la categoria Cel mai bun regizor samd – cu foarte putine exceptii, printre care la categoriile film vorbit in alta limba decat engleza si lungmetraj animatie.
La film strain, procedura s-a schimbat din 2006 si acum, intr-o prima faza, un comitet de selectie format in majoritate din membri ai academiei voteaza o lista scurta cu noua titluri, din care se extrag nominalizarile, iar toti membrii academiei voteaza apoi cel mai bun film strain, dar numai dupa ce au dovedit ca au vazut toate cele cinci filme.
Oscarul pentru cel mai bun film e votat de toti membrii academiei, dupa ce in prealabil tot ei au votat nominalizarile.
Acestea sunt, in mare, regulile, iar regulile te fac sa intelegi ca e vorba, pana la urma, despre niste premii de popularitate, decise dupa simpatiile votantilor si in urma unor campanii acerbe de marketing, criticate nu o data (vezi declaratiile de acum cativa ani ale lui Joaquin Phoenix).
Faptul ca La La Land, al lui Damien Chazelle, are 14 nominalizari (la egalitate cu All about Eve din 1950 sau Titanic din 1997) nu inseamna ca e cel mai bun film al anului, ci ca e o reusita la toate compartimentele. De fapt, batalia pentru cel mai bun film e mai deschisa ca niciodata. Desi se speculeaza ca, in buna traditie a premiilor, in 26 februarie ar putea fi incoronat un musical escapist si autoreferential (mai ales in realitatea gri pe care o traim), tot realitatea gri pe care o traim ar putea sa-i faca pe votanti sa dea Oscarul suprem unui film ca Moonlight, care nu e genul de superproductie formatata pentru Oscaruri, dar care poate fi un vehicul pentru un mesaj anti-Trump. Adaptare a unei piese de teatru scrise de Tarell Alvin McCraney, Moonlight e un delicat bildungsroman despre un tanar gay de culoare urmarit pe durata a trei capitole, din copilarie pana la maturitate. In ciuda stereotipurilor (baiatul e triplu marcat: si negru, si gay, si sarac), filmul are o structura aerisita, care ii permite eroului sa creasca si spune multe prin lucrurile pe care nu le spune. Mai ales in partea a treia, filmul e de o virtuozitate care aminteste de Wong Kar-wai. Oricum, daca in anii trecuti cineastii de culoare se plangeau ca sunt discriminati, acum s-a intors roata, au 18 nominalizari la toate categoriile.
Faptul ca Arrival are si el tot opt nominalizari, la fel ca Moonlight, arata ca au contat categoriile tehnice, care la Globurile de Aur nu exista, desi remarcabilul SF al canadianului Denis Villeneuve e nominalizat si la regie, si la scenariu adaptare. O surpriza si mai placuta e ca a intrat in cursa pentru Cel mai bun film (la Globurile de Aur l-au sarit la categoria Cea mai buna drama). Ca lucrurile sa se echilibreze, Amy Adams a fost scoasa cu totul din carti, nu doar pentru rolul din Arrival, ci si pentru puternicul thriller Nocturnal Animals. Filmul lui Tom Ford (Marele Premiu al Juriului la Venetia in 2016) merita sa fie nominalizat si la categoria Cel mai bun film, unde in schimb academia a preferat sa-i spele pacatele lui Mel Gibson (pentru remarcile antisemite din trecut), nominalizandu-i Hacksaw Ridge, facand si o nominalizare corecta politic – Hidden Figures, de Theodore Melfi, despre trei savante de culoare de la NASA.
Deci Nocturnal Animals a fost retinut doar pentru rol secundar masculin – Michael Shannon, desi mi s-a parut mai bun Aaron Taylor-Johnson, care a luat Globul de Aur si care acum n-a mai fost nominalizat.
Ar mai fi multe de spus (de ce actorul Joel Edgerton nu e nominalizat pentru Loving, ce au avut cu Silence-ul lui Martin Scorsese, pe care l-au retinut doar pentru imagine, de ce Jackie are doar doua nominalizari etc.), dar se termina pagina, asa ca inchei cu categoria film strain.
Spre deosebire de Globurile de Aur, unde pot fi nominalizate mai multe filme produse de aceeasi tara (de aceea anul asta au fost multe coproductii majoritare si minoritare franceze), la Oscaruri fiecare tara poate inscrie doar un singur film. In Romania bucuria e mare pentru ca a fost nominalizat Toni Erdmann, de Maren Ade. Sigur, filmul o merita cu prisosinta. Dar eu am un gust amar, pentru ca am dezinformat lumea fara sa vreau. Filmul a fost promovat in Romania ca o coproductie minoritar romaneasca (toata presa, de la Cannes incoace, numai asta spune), dar de fapt, pentru ca Centrul National al Cinematografiei nu i-a acordat finantare, a ramas coproductie germano-austriaca, cu compania Hi Film Productions prestator de servicii si Ada Solomon producator executiv. Deci e filmat aproape in intregime in Romania, cu multi actori romani in distributie, e un film romanesc prin romanii care au luat parte la el si prin felul in care surprinde Romania, dar de fapt nu e un film romanesc.
Altfel, la categoria asta mi se pare nedrept ca n-a fost nominalizat si Elle, de Paul Verhoeven, dar adevarul e ca era prea sofisticat pentru AMPAS. Ce sa caute amoralul Elle printre filme cu aborigeni si comedii accesibile?
Cel mai bun film
Arrival
Fences
Hell or High Water
Hacksaw Ridge
La La Land
Manchester by the Sea
Moonlight
Hidden Figures
Lion
Cel mai bun regizor
Denis Villeneuve (Arrival)
Mel Gibson (Hacksaw Ridge)
Damien Chazelle (La La Land)
Kenneth Lonergan (Manchester by the Sea)
Barry Jenkins (Moonlight)