Puiu nu e, dupa cum se stie, singurul cineast care nu vine la Gopo sau/ si care nu vrea ca filmele lui sa fie nominalizate. In aceeasi situatie sunt Cristian Mungiu si Radu Muntean, in timp ce Radu Jude e mai degraba neinteresat de ideea de gala. Motivul general ar fi ca nu avem o industrie de film care sa justifice o sarbatoare anuala cu rochii lungi si staif. Cand a inceput sa se confrunte cu situatii ca cea a lui Radu Muntean, care a cerut public ca Un etaj mai jos sa nu primeasca nominalizari la Gopo, Asociatia pentru Promovarea Filmului Romanesc (organizatorul evenimentului) a modificat regulamentul astfel incat lungmetrajele sa fie eligibile din oficiu si doar scurtmetrajele si documentarele sa fie inscrise de catre producatori.
Vasazica Sieranevada a avut in acest an 16 nominalizari, Caini (debutul in lungmetraj al lui Bogdan Mirica) 13, Inimi cicatrizate (de Radu Jude) 12 si Bacalaureat noua nominalizari. Nominalizarile au fost alese din 21 de lungmetraje de catre un juriu format din 11 profesionisti, dintre care cinci critici de film.
Sieranevadasi Caini au impartit cele mai importante premii, fiecare plecand cu cate sase statuete. Sieranevada a castigat la categoriile Cel mai bun film, regizor, scenariu, actrita rol principal (Dana Dogaru), actrita rol secundar (Ana Ciontea) si montaj (Letitia {tefanescu, Ciprian Cimpoi).
Caini a fost premiat la categoria Cel mai bun lungmetraj de debut, dar si la rol principal masculin (Gheorghe Visu), rol secundar masculin (Vlad Ivanov), imagine ex-aequo (Andrei Butica), muzica originala (Codrin Lazar, Sorin Romanescu) si sunet (Sam Cohen, Sebastian Zsemlye, Hervé Buirette).
Inimi cicatrizate, care adapteaza opera literara a scriitorului interbelic Max Blecher, a plecat acasa cu premii tehnice: imagine ex-aequo, costume, scenografie, machiaj & coafura.
Marele invins al editiei a fost Bacalaureat, care nu a luat nimic.
Potrivit lui Razvan Penescu de la PwC, companie care se ocupa din 2011 de organizarea votului, anul acesta au fost in jur de 430 de votanti din 515-520 inscrisi, cifre aproximativ la fel ca la precedentele doua editii.
Premiul publicului probabil ca va ramane in istorie. Acest premiu, care se acorda filmului romanesc cu cele mai mari incasari din anul precedent, s-a impartit in acest an in doua. Amfitrionul galei, Alex Bogdan, a balmajit ceva despre faptul ca Centrul National al Cinematografiei avea niste cifre, iar site-ul cinemagia.ro altele, asa ca s-a hotarat sa fie premiate doua filme. Cum asa? Unii distribuitori romani si-au facut un prost obicei de a raporta site-ului Cinemagia (publicatie privata care centralizeaza din proprie initiativa aceste date) niste cifre cat mai umflate, in care nu intra doar numarul de bilete si incasarile strict din exploatarea filmului respectiv in cinematografe, ci si date venind din avanpremiere sau ce se mai poate. Asociatia pentru Promovarea Filmului Romanesc n-ar fi trebuit sa foloseasca datele Cinemagia, ci pe cele oficiale ale CNC. Pentru ca probabil au fost discutii, iar Gopo a vrut sa impace pe toata lumea, ambele filme au fost premiate. Pe premiile gopo.ro scrie ca #Selfie 69 a avut incasari de 2.296.771 RON, iar Doua lozuri de 2.403.355 RON, in vreme ce #Selfie 69 avut un numar de spectatori mai mare (ceea ce e irelevant, din moment ce premiul se da pentru incasari). Nu se stie de unde sunt luate aceste cifre, lucru care pune si mai mult in dubiu credibilitatea premiului. Cert e ca, din motive necunoscute, nici Cristina Iacob, nici Paul Negoescu, nici producatorii Adrian Sarbu, respectiv Dragos Bucur, Alexandru Papadopol sau Dorian Boguta n-au urcat pe scena sa ridice premiul. Majoritatea dintre ei nici n-au venit la gala (doar pe Boguta l-am vazut). Misto, nu?
Alte comentarii legate de ce s-a votat nu prea isi au locul, din moment ce premiile s-au decis in functie de nominalizari. Am uitat sa remarc la momentul respectiv, o fac acum: pacat ca s-a renuntat la categoria Scurtmetraj documentar, care ar fi permis promovarea unor cineasti tineri, dar si stimularea mai multor documentare de calitate. Material era. In fine.
Gala a fost mai slaba ca anul trecut. Dupa ce Alex Bogdan reusise o editie in forta in 2016, plina de glume reusite – mai ales ca aproape toate erau ironice –, toata lumea se astepta acum ca Bogdan sa vina cu o cascada mult mai ametitoare de poante. Ceva s-a intamplat, ceva a filat, nu cred ca nu le avea pregatite, dar dupa citatul la Oscaruri in care parodia mai multe filme romanesti (el insusi jucand in ele), Bogdan s-a desfasurat cu tot mai putin aplomb, poate si pentru ca, asa cum i-a scapat la un moment dat, era zorit din casca sa recupereze zece minute de intarziere. Solutia a fost sa-i impinga de la spate pe cei de pe scena pana la a fi chiar nepoliticos. Show-ul a fost oricum mai uscat ca anul trecut si a dat impresia de incropeala. Textele prezentatorilor au fost plate, au fost destule momente cand parca asistai la o repetitie. Lehamitea amfitrionului s-a transmis repede si in sala.
Ideea de a da premiul pentru intreaga cariera lui Ion Dichiseanu a fost proasta din start. Ion Dichiseanu n-a fost niciodata un mare actor, de ce ar trebui sa fie premiat doar pentru ca e in varsta? (Sa-i mai spui si maestre e parca prea mult.) Ca un facut, din filmuletul de montaj, care repeta imagini din aceleasi filme ca sa para mai lung, a lipsit taman filmul lui cel mai bun, Suta de lei, de Mircea Saucan. Momentul Dichiseanu a fost trist si penibil. Constantin Cotimanis, chemat sa rosteasca laudatio pentru bunul sau prieten si coleg de teatru, a inceput prin a spune: „Am scos ceva dupa net“, nereferindu-se apoi la nimic, decat putin la femeile pe care le-a iubit Dichiseanu si la cele, mai multe, care l-au iubit pe el (n-a dat nume, totusi). Pe urma a adus in scena un „maestru“ semi-ramolit care l-a ridicat in slavi pe regizorul cu care face acum film, mediocrul Toma Enache, repetand cat de mult ii plac tinerii si cat de mult ii iubeste pe spectatorii care-l aplaudau anemic.
Mult mai entuziaste au fost aplauzele la premiile lui Gheorghe Visu si Vlad Ivanov. Visu a spus scurt si la obiect: „Bai, sunt praf. Multumesc!“, in vreme ce Ivanov a venit de-acasa cu o gluma foarte buna legata de rolul sau din Caini : „Dupa filmul asta m-a sunat un prieten sa ma intrebe daca nu mi-e frica sa dorm cu mine in casa“. Acestea au fost cele mai simpatice discursuri de multumire. Primind Premiul pentru scenariu, Cristi Puiu a multumit sotiei si fiicelor, precum si lui Lucian Pintilie, care l-a incurajat atunci cand i-a aratat impreuna cu Razvan Radulescu scenariul la Marfa si banii. Premiul pentru cel mai bun film Puiu l-a dedicat lui Sorin Medeleni, care a murit inaintea lansarii lui Sieranevada (si care a fost nominalizat la rol secundar masculin).
Rautacismele lui Alex Bogdan, care au facut sarea si piperul editiei precedente, au fost acum in doze mai mici. Despre Inimi cicatrizate Bogdan a spus ca „nici prietenii nu se uita la el“, tot el banuiesc fiind si autorul discutiei aparent improvizate dintre prezentatoarea Magda Catone si fiul ei, Carol, care se certau pe cheile de la casa si pe faptul ca doreau sa faca unul „un maraton Netzer“, celalalt „un maraton Chisu“.
Delirante au fost, cum ziceam, parodiile dupa filmele romanesti, in care Alex Bogdan aparea in scene din filmele anului trecut, recreate impreuna cu actorii respectivi. „De ce te porti asa? Parca ai luat Cannesul“, ii spune Raluca Aprodu in parodia la Caini, iar in parodia la Doua lozuri, Andi Vasluianu (pe post de Dragos Bucur) si Alexandru Papadopol incearca sa-l convinga sa mearga sa prezinte Premiile Gopo, dar sa primeasca de la Vasluianu alte plicuri cu castigatori. In fine, in parodia la Inimi cicatrizate Alex Bogdan e pe masa de operatie, iar medicul {erban Pavlu ii arata ce a scos din el, un trofeu Gopo, care emitea un semnal psihotronic, de aceea Bogdan n-a fost luat pana acum in filme – destin asemanator avand si actorul Marius (sic!) Pistereanu.
Unii prezentatori puteau fi mai bine triati, dar a fost o placere s-o revedem pe mereu tanara Margareta Paslaru si, fireste, pe Victor Rebengiuc inmanand Premiul pentru cel mai bun film. Daca premiile nu au adus surprize, singura exceptie a fost ca Premiul pentru film european nu s-a dus la Toni Erdmann, filmat aproape in intregime in Romania, ci la Fiul lui Saul, care a luat Oscarul pentru film strain in 2015, dar a ajuns pe ecranele noastre un an mai tarziu.
PALMARES GOPO 2017
Cel mai bun film: Sieranevada (Romania, Bosnia si Hertegovina, Croatia, Macedonia, Franta) de Cristi Puiu
Cel mai bun regizor: Cristi Puiu pentru Sieranevada
Cel mai bun scenariu: Cristi Puiu pentru Sieranevada
Cea mai buna actrita in rol principal: Dana Dogaru pentru Sieranevada
Cel mai bun actor in rol principal: Gheorghe Visu pentru Caini (Franta, Romania, Bulgaria) de Bogdan Mirica
Cea mai buna actrita in rol secundar: Ana Ciontea pentru Sieranevada
Cel mai bun actor in rol secundar: Vlad Ivanov pentru Caini
Cea mai buna imagine ex-aequo : Andrei Butica pentru Caini si Marius Panduru pentru Inimi cicatrizate (Romania, Germania) de Radu Jude
Cel mai bun montaj: Letitia {tefanescu, Ciprian Cimpoi pentru Sieranevada
Cea mai buna scenografie: Cristian Niculescu pentru Inimi cicatrizate
Cele mai bune costume: Dana Paparuz pentru Inimi cicatrizate
Cel mai bun machiaj si coafura: Bianca Boeroiu, Domnica Bodogan pentru Inimi cicatrizate
Cel mai bun sunet: Sam Cohen, Sebastian Zsemlye, Hervé Buirette pentru Caini
Cea mai buna muzica originala: Codrin Lazar, Sorin Romanescu pentru Caini
Cel mai bun lungmetraj de debut: Caini, de Bogdan Mirica
Cel mai bun documentar: Doar o rasuflare de Monica Lazurean-Gorgan
Cel mai bun scurtmetraj: 4:15 PM Sfarsitul lumii de Catalin Rotaru si Gabi Virginia Sarga
Premiul Tanara speranta: producatorul Anamaria Antoci pentru Ilegitim (Romania, Polonia, Franta ) de Adrian Sitaru
Premiul Gopo pentru intreaga activitate: Valentin Uritescu
Premiul Gopo pentru intreaga cariera: Ion Dichiseanu
Premiu Special: pirotehnistul Constantin Petre
Premiul Publicului (pentru filmul romanesc cu cele mai mari incasari in 2016): #Selfie 69 (Romania) de Cristina Iacob si Doua lozuri (Romania, Spania) de Paul Negoescu
Cel mai bun film european: Fiul lui Saul/Saul Fía (Ungaria) de László Nemes.
Distribuit de Transilvania Film