Asijderea, citeva romane m-au naucit si m-au schimbat pe veci: Maestrul si Margarita, in primul si in primul rind, dar si Un veac de singuratate (surclasat totusi, in topul meu, de povestile despre Erendira, cel mai frumos inecat si un inger batrin), apoi Cvartetul Alexandria (oooo, cit de mult imi place sa ascult povesti, sa mi se narativizeze la nesfirsit lumea!), apoi Rayuela lui Cortazar, apoi teribilul Henry Miller, apoi halucinantul Sub vulcan si la fel de halucinantul Memorial al manastirii (iata-i pe Lowry si Saramago amestecati intr-un cocteil Molotov) si cite si mai cite, lume, lume! Sa nu-l uit pe rafinatul meu preferat, Marcel Proust (dar pe care nu il mai pot citi a doua oara, mi-a ajuns o singura data!), de neuitat cu vinul sau marmelada de proza satioasa. Sa nu-l uit nici pe „golanul” meu preferat, Louis-
Ferdinand Celine si al sau Bardamu! Nici pe Ernesto Sabato cu lumea sa subterana si viermuitoare. Am recitit Maestrul si Margarita, cel putin anumite pasaje, poate si de o suta de ori, la fel Cvartetul Alexandria. Mi-am visat uneori personajele favorite ca dindu-mi sfaturi iluminatoare sau pur si simplu plonjind in somnul meu precum niste entitati terapeutice. Si, totusi, la nici unul din aceste texte nu am plins. La un singur autor am plins si citind un singur roman am plins: Spuma zilelor de Boris Vian. Pentru ca, iata, exista texte care ne marcheaza (ne insemneaza) si ne schimba viata, si exista texte care ne fac sa pling si ne zguduie pe loc, aici si acum, fara drept de apel si, poate, chiar fara sa intelegem. Nu moartea injusta a lui Chloe si nici tristetea amarnica a lui Colin m-au facut sa pling, ci ultima scena din romanul Spuma zilelor, aceea in care soricelul ii cere pisicii sa il ucida, pentru ca nu mai poate suporta tristetea lumii in general. Pisica se cam codeste, nu prea are chef, negociaza cu soricelul, si accepta mai mult silita, aflindu-se ea intr-o dispozitie cinica. Iar soricelul isi introduce capul in gura ei si asteapta sa vina cele douasprezece fetite oarbe de la orfelinatul Iulian Apostolicul, astfel incit pisica sa fie calcata pe coada si… sa il decapiteze.