Artiștii stradali din Iași au ocazia să se atingă de marile pânze ale orașului, întinse în 20 de zeci de ani de autodistrugere industrială și lipsă de viziune în dezvoltarea capitalei Moldovei. Asociația de ateliere Hubrica strânge în aceste zile, de pe 14 până pe 17 septembrie, 50 de artiști specializați în graffiti, street art, arhitectură, grafică, ilustrație, pictură, muzică și proiecție video, cărora le-ntinde în față o pânză de 1.000 de metri pătrați – hale și clădiri abandonate ale Moldomobila, transformate într-o „junglă urbană“. Tema creației – Geneza, dar speranțele organizatorilor merg mai departe de ambițiile artiștilor. Nu-și doresc doar o renaștere a viziunii unui artist sau o insuflare de viață în cărămizile mâncate de timp ale zonei industriale. Scopul este o (re)naștere a viziunii autorităților locale, care pot da viață unui oraș ce nu duce lipsă de artiști stradali și graficieni, cum nu duce lipsă de clădiri abandonate, mamuți industriali adormiți care pot fi aduși la viață prin artă.
Discuții despre diversitatea artistică a Iașului au existat dintotdeauna, iar criticile au avut mereu o serie de teme comune: că nu sunt sprijinite alte forme de artă în afara celor clasice, de tip spectacol, dar mai ales că acestea nu sunt cultivate în rândul populației. Efectul este unul de tip domino, consecințele cele mai importante resimțindu-le artiștii care sunt împinși în anonimat, pe care poate l-ar prefera de la bun început dacă munca le-ar fi respectată. Ceea ce, în Iași, până acum nu prea s-a întâmplat.
Acest fapt se va schimba sau a început să se schimbe, crede Alexandru Bogdan Paicu, care spune că Iașul este pregătit pentru manifestări de amploare de intervenție în artă urbană. „Câtă vreme aceste forme sunt și cultivate, Iașul este pregătit pentru ele. Înainte de anii ’80, intervenția în artă urbană era asumată de artiști care-și scriau numele pe pereți, era o chestie egocentrică, artistul voia să se remarce, era o criză de identitate. Acum, artistul intervine cât mai puțin, fără să se semneze, ca un anonim, îmbunătățind spațiul din jur, indiferent că vorbim de fațada unei clădiri sau de o stație de autobuz. Sunt foarte multe lucruri de făcut, este loc pentru toată lumea“, crede managerul Hubrica.
Transformare completă a zonei industriale
Al doilea „Gathering“ organizat de Hubrica a început de joi și își propune să folosească drept pânze pentru creațiile celor 50 de artiști clădirile abandonate și nefolosite, zidurile de cărămidă, „colțurile ruginite și buruienite“ din curtea Moldomobila din zona industrială, în spatele unui pavilion administrativ, funcțional, închiriat de cei de la Hubrica, care le-a devenit și sediu. Vor veni artiști din Iași, din restul României, dar și din Florența, Italia, care vor aduce la rândul lor alți artiști.
„Vehiculăm ideea că ar fi extraordinar dacă am face o demonstrație că o intervenție minimă, dar de mână de artist, ar putea să dea cu totul și cu totul o altă însemnătate vizuală, inclusiv unui zid care amintește a faliment, ruină și probleme în general“, explică Alexandru Bogdan Paicu.
Cum în Iași nu există în viitorul apropiat vreun eveniment de street art care să fie sponsorizat de autoritățile publice, cei de la Hubrica au lansat acest concept de Gathering la finele lunii august, când a avut loc și prima ediție. Cum reacția a fost una nesperat de bună și din partea artiștilor locali, dar și a ieșenilor care au mers la Hubrica pentru a vedea cu ochii lor cum ia naștere întreaga lucrare, de peste 500 de metri pătrați, a doua ediție a fost organizată o lună mai târziu.
Au existat mai întâi discuții cu proprietarii halelor și cu autoritățile, astfel încât peste munca artiștilor să nu se ridice peste noapte un supermarket, și s-a adus în discuție și ideea ca, după finalizarea Gatheringului, zona să fie deschisă și accesibilă publicului. „Spații mari în care să te antrenezi și să demonstrezi ce poți nu au existat în Iași până acum. Ei s-au declarat încântați de felul în care se transformă zona, dar este un lucru bun și pentru artiști; poți să exersezi pe un sketchbook, în spatele curții, dar când lucrezi pe o suprafață mare, ai schele, ai timp să te desfășori; câștigi foarte mult. Este o invitație și pentru autorități, pentru că ziduri tot sunt în orașul ăsta și nouă ne-ar plăcea să continuăm cu astfel de proiecte“, spune Alexandru Bogdan Paicu.
Soluția pentru o nouă față a Iașului?
Managerul Hubrica nu vede doar în termeni de artă astfel de manifestări. Le vede ca pe un fel de vindecare a unor răni care supurează de ani de zile și care, din multe puncte de vedere, țin orașul blocat în trecut. Alexandru Bogdan Paicu vorbește de intervenții care regenerează, nu care vandalizează, cum este greșit percepută și exploatată uneori această formă de manifestare artistică. E un model aplicat în multe orașe și e o formă de promovare atât a unor zone care nu mai pot fi utilizate în scopul pentru care au fost create, cât și a artiștilor locali. Intervenția de la Moldomobila nu va fi un freestyle complet, ci se va desfășura sub limitarea conceptuală Genesis, se va folosi o singură culoare – roșu, în rest non-culori: alb, negru, griuri și diferite combinații între acestea. „Poate fi o renaștere ca artist, încerci ceva nou, sau poate fi renașterea unei zone în care erau doar câini. Intervenția coerentă nu e freestyle complet. De așa ceva poate beneficia cea mai mare fațadă de clădire office sau orice interior de clădire sau spațiu din oraș – chiar și intrările în gări. Sunt multe idei care se pot implementa, e simplu și poți face lucruri faine“, explică managerul Hubrica.
A existat dintotdeauna o componentă de street art în Hubrica, dar se explorează orice formă de apropiere cu zonele abandonate ale Iașului, Alexandru Bogdan Paicu explicând că este cea mai simplă soluție într-un oraș cu o mulți absolvenți de arte, arhitecți, ingineri și graficieni. Și poarta artiștilor va fi deschisă mereu dacă Primăria le va solicita să dea viață unor obiective ale Iașului, precum mamutul de sticlă pe trei sferturi nefolosit care este Gara Mare. „Suntem deschiși spre orice colaborare. Nu doar că suntem deschiși, ci am face tot posibilul să facem un call internațional și să aducem artiști care să se priceapă să facă chestia asta. Niciodată cineva n-ar trebui să își închipuie că nu ar exista capacitate artistică sau disponibilitate pentru a prelua genul acesta de comenzi – asta nu este o problemă. Iar intervenția murală este doar un aspect, dar mai sunt și altele în stradă care pot fi interesante – muzică, sculptură, amestecuri între acestea, chiar și videomapping. Sunt foarte multe discipline care pot fi practicate de tinerii orașului într-un proces în care să se simtă și ei foarte bine, dar și orașul să beneficieze.“