Am văzut Gala Gopo la televizor, așa că nu pot să nu încep cu sfârșitul: a fost oribil ce a făcut TVR când a tăiat cel mai important discurs al serii, cel al producătorului Ada Solomon la primirea trofeului Gopo pentru cel mai bun film – Un pas în urma serafimilor. Deși gala s-a transmis pe trei canale – TVR 2, premiilegopo.ro și cinepub.ro, când s-a depășit spațiul de emisie pe TVR 2, hâț!, s-a apăsat un buton și a intrat peste tot genericul de final.
Telespectatorii enervați au început să scrie imediat pe Facebook că asta-i cenzură, pentru că Ada Solomon preluase din discursul găunos și lung al directoarei ICR, Liliana Țuroiu, termenul de „fanion“, adăugând că această cinematografie-fanion e „o breaslă cu nevoi specifice“, că nu există în București o sală pentru premierele românești, că femeile din industria de film nu pot avea continuitate fiscală dacă devin mame, că actorii aleargă dintr-o parte într-alta ca să poată supraviețui… și am fi auzit mai multe dacă regizorul de emisie de la TVR2 n-ar fi considerat că un nou episod din CSI e mai important și că spațiul alocat galei trebuie respectat chiar în disprețul telespectatorilor și al filmului românesc. Acest incident mi-a adus aminte de anii ’80, când se lua curentul și rămâneam cu ochii-n soare (cum ar veni) la serialul Tineri în luptă, și a umbrit a XII-a Gală Gopo, cu plusurile și minusurile ei, dar care se putea termina angajat cu discursul Adei Solomon.
Pentru că angajat și începuse, când un grup de actori a urcat pe scenă cu pancarte, parodiind recentele proteste ale creștinilor de la MȚR (doar că pe ele scria: „Vrem filme fără Vlad Ivanov!“), și un banner cu „Hey Soros leave the cinematografia română alone!“. De când Alexandru Bogdan a devenit gazda ceremoniei, lucrurile au devenit foarte haioase, dar există un bioritm ciudat (și anul trecut a fost). Gala începe în forță, lumea e cu chef de râs & aplaudat, după care totul se dezumflă ca mingea găurită de vecin, Bogdan nu mai are chef, se încurcă-n texte, începe să-i zorească pe vorbitori (totuși, nu ca Ion Caramitru la Gala UNITER) și, cu eventuale mici tresăriri, toată lumea așteaptă ca ceremonia să se termine cât mai repede.
Gala Gopo a încercat de la bun început să împace pe toată lumea
Anul acesta cred că lipsa de entuziasm a spectatorilor (care s-a transmis gazdei) s-a legat și de faptul că 2017 n-a fost grozav pentru filmul românesc, iar premiile se cam bănuiau. N-a fost o luptă strânsă între filme unul și unul, ci un fel de competiție între filme așa și-așa. Mă refer la lungmetraje, pentru că în privința documentarului lucrurile au stat mult mai bine, cu excepția producției TVR Brașov 1987. Doi ani prea devreme, de Liviu Tofan, care n-avea ce căuta printre nominalizări. Poate că n-ar fi rea ideea ca pe viitor să se revină la departajarea dintre documentarele lungi și scurte.
Cel mai mult mi-a plăcut momentul când Alexandru Bogdan l-a imitat pe Liviu Dragnea la recentul congres PSD: „Vreți să continuăm? Vreți să mergem împreună? Vreți să mai fiu în continuare prezentatorul vostru? Uraaa! Uraaa!“.
Cel mai mult m-a deranjat că aparatul de filmat a surprins cu regularitate rândul întâi – cu Vladimir Găitan și George Mihăiță veniți împreună cu familiile să-și ridice premiile pentru întreaga carieră –, unde nu a aplaudat nimeni la aproape nici un premiu. Pe scenă Vladimir Găitan a spus că și-a întrebat prietenul: „Cine sunt tinerii ăștia?“, la care Mihăiță i-ar fi răspuns: „Nu-i știu, dar nici ei pe noi“. Sună emblematic pentru tabloul acestei bresle, unde conflictele dintre generații pot fi uneori invocate de cei care au rămas din diverse motive pe margine. Or Gala Gopo a încercat de la bun început să împace pe toată lumea – și așa a ținut-o toate edițiile –, dinozaurii cu cineaștii tineri, cineaștii tineri între ei, rebelii cu conformiștii, fetele cu băieții și luna cu soarele. De astă dată apelurilor la protestele antiguvernamentale (Alex Bogdan i-a rugat pe spectatori să aprindă lanternele telefoanelor ca să arate că filmul românesc există) sau miștourile la adresa Centenarului (CNC ar da bani pentru filme cu cai!) li s-a adăugat invitarea contestatei directoare a Institutului Cultural Român (pusă de PSD în această funcție) care a depășit cu mult timpul acordat prezentării unui premiu (luând, de fapt, din timpul Adei Solomon). În plus, una dintre distincții a fost oferită de Primăria Capitalei (și probabil mulți s-au crispat că va apărea Gabriela Firea pe scenă).
În virtutea bunei înțelegeri, la fel ca anul trecut, Premiul Publicului pentru filmul românesc cu cele mai bune rezultate la box-office s-a împărțit în două: unul s-a dus la filmul cu cei mai mulți spectatori (Octav, de Serge Ioan Celebidachi), celălalt la filmul cu cele mai multe încasări, Ghinionistul, de Iura Luncașu. Nu e corect. Ar trebui să fie un singur premiu, pentru încasări – asta înseamnă box office.
„O cinematografie avem!“
În fine, ideea este cea pe care a enunțat-o Alex Bogdan când a apărut pe scenă costumat în voievod și cocoțat pe un căluț de lemn: „Români, o cinematografie avem! S-o apărăm, că ne-am certat destul!“.
Mi s-a părut foarte OK că, după momentul introductiv, Alex Bogdan a felicitat-o pe Adina Pintilie pentru Ursul de Aur obținut la Berlin (aceasta fiind în sală) și că s-a referit și la primirea urâtă pe care unii români i-au făcut-o lui Nu mă atinge-mă pe Facebook, spunând că, „deși nu s-a lansat încă, toată lumea l-a văzut“. De fapt, cred că Bogdan și-a construit prestația după tiparul ceremoniei Oscarurilor, pentru că la un moment dat a coborât de pe scenă și a început să vorbească cu spectatorii mai cunoscuți (Adrian Văncică, Dan Chișu sau Codin Maticiuc, căruia i-a aruncat un: „Te-am rugat și eu pentru bănuții ăia. Nu-i nimic…“). Mi-ar fi plăcut mai multe astfel de momente.
În schimb, filmulețul parodie #metoo în care el însuși juca un regizor care chinuie la un casting o actriță talentată (Raluca Aprodu), în timp ce laudă un actor plat (Tudor Aaron Istodor) mi s-a părut nefericit.
A fost o idee bună ca mare parte dintre prezentatorii premiilor să fie actori tineri, deși e bine că au fost invitate și vedete consacrate ca Victor Rebengiuc (sobru ca întotdeauna), Tora Vasilescu (care i-a ars o gheară lui Alex Bogdan: „Pot să citesc premiantul, îmi permiți?“), Dorel Vișan (care a făcut o glumă simplă), Simona Bondoc, dar și Andrei Șerban (care a mărturisit că dintotdeauna a dorit să regizeze și un film). Impulsionat probabil de elanul gazdei, atunci când a anunțat Premiul pentru documentar, Dragoș Pătraru de la TVR s-a oferit să-și lase numărul de telefon regizorilor din sală, pentru că „la vară poate o să fim și noi dați afară“.
După ce s-a lungit spunând platitudini despre cinematograf, acest fanion al culturii române în străinătate, Liliana Țuroiu, directoarea ICR, s-a enervat când Alex Bogdan a început s-o zorească și i-a aruncat un rafinat „Ne vedem după, pentru decont“.
Industria de film de la noi e încă vie
Deși pe covorul roșu a predominat festivismul în declarațiile date Cameliei Văcaru și lui Marius Constantinescu, în sală și pe scenă oamenii nu s-au mai simțit sub influența momentului. Sanda Toma, care a primit din mâinile lui Victor Rebengiuc Premiul pentru întreaga activitate, a spus cu o sinceritate dezarmantă că nu crede că are vreun merit în cinema care s-o recomande pentru premiu în afara faptului că n-a murit încă și a amintit cum și-a sunat bunul prieten Victor Rebengiuc, întrebându-l dacă n-o fi cumva vreo farsă. „Nu e“, i-a răspuns acesta. „Bine, dar eu nu am activitate“, a continuat ea. „Păi până acum i-au luat pe ăia cu activitate și acum au ajuns la cei fără.“
Alți premianți n-au ratat ocazia de a trimite scurte săgeți în diverse direcții. Daniel Sandu, al cărui film de debut Un pas în urma serafimilor a luat cele mai multe trofee, opt, a spus după ce a ridicat unul dintre premii: „Sunt surprins că am luat acest premiu și știu că sunt unii și mai surprinși decât mine, ceea ce mă face să mă bucur și mai mult“. Nu știu dacă asta s-a întâmplat după premiul de scenariu, dar dacă într-adevăr a fost așa, atunci Daniel Sandu are dreptate. Scenariul era una dintre marile probleme ale filmului său. E important ca primul tău film să fie susținut, dar ar fi păcat de cariera lui Daniel Sandu dacă și-ar imagina după aceste multe premii că Un pas în urma serafimilor e o capodoperă. Aici aș mai vrea să adaug că Vlad Ivanov e foarte bun, e unul dintre pilonii filmului, dar după mine trebuia nominalizat (și premiat) la rol secundar masculin, nu la rol principal. Tot aici aș mai spune că la categoria Tânără speranță eu aș fi premiat-o pe Voica Oltean, debutanta din Breaking News (regia Iulia Rugină) în locul lui Ștefan Iancu, protagonistul din Un pas în urma serafimilor.
Iulia Lumânare, care a urcat pe scenă să ridice Premiu de interpretare feminină în numele Dianei Cavaliotti, a spus: „N-am să vorbesc despre motivele pentru care Diana nu e aici“ și a precizat că nu a venit în calitate de coscenaristă (Ana, mon amour nefiind nominalizat la scenariu). Nici Nae Caranfil nu a venit la gală. Chiar și-o fi scrântit piciorul sau a bănuit că 6,9 pe scara Richter urma să fie premiat doar la categorii tehnice – costume, sunet, muzică originală, decoruri și machiaj?
Am recitit acest text și cred că la lectură s-ar putea conchide că industria de film de la noi e încă vie. Nu palpită, dar mișcă (dovadă că ne-am râs din nou). De fapt, anul trecut iar n-a fost nici un concurs de finanțare la CNC, mai exact la singura sesiune din 2017 nici nu s-au anunțat încă rezultatele. Poate și de aceea în calupul de preview-uri ale premierelor din 2018 au fost introduse și documentare, ca să pară lista mai lungă. Să vedem ce-o mai fi la anul. Probabil că Alex Bogdan deja și-a scris parodia la Nu mă atinge-mă.
LISTA COMPLETĂ A PREMIILOR
– Cel mai bun film (lungmetraj) – Un pas în urma serafimilor. Regia: Daniel Sandu. Producători: Ada Solomon, Ioana Drăghici (HiFilm Productions)
– Regizor (lungmetraj) – Daniel Sandu pentru Un pas în urma serafimilor
– Scenariu (lungmetraj de ficțiune) – Daniel Sandu pentru Un pas în urma serafimilor
– Actor principal (lungmetraj de ficțiune) – Vlad Ivanov pentru Un pas în urma
serafimilor
– Actriță rol principal (lungmetraj de ficțiune) – Diana Cavaliotti pentru Ana, mon amour, de Călin Peter Netzer
– Actor rol secundar (lungmetraj de ficțiune) – Ali Amir pentru Un pas în urma
serafimilor
– Actriță rol secundar (lungmetraj de ficțiune) – Diana Spătărescu pentru Fixeur, de Adrian Sitaru
– Imagine (lungmetraj) – George Dăscălescu pentru Un pas în urma serafimilor
– Montaj (lungmetraj) – Dana Bunescu pentru Ana, mon amour
– Sunet (lungmetraj) – Aleksander Simeonov, Tamas Szekely, Florin Tăbăcaru pentru 6,9 pe scara Richter, de Nae Caranfil
– Muzică originală (lungmetraj) – Nae Caranfil, Bogdan Dimitriu, Liviu Mănescu pentru 6,9 pe scara Richter
– Decoruri (lungmetraj de ficțiune) – Andreea Popa pentru 6,9 pe scara Richter
– Costume (lungmetraj de ficțiune) – Doina Levintza, Adina Bucur pentru 6,9 pe
scara Richter
– Machiaj și coafură (lungmetraj de ficțiune) –Cătălin Ciutu, Dana Roșeanu, Iulia Roșeanu pentru pentru 6,9 pe scara Richter
– Cel mai bun film de debut – Un pas în urma serafimilor
– Cel mai bun documentar – Planeta Petrila. Regia: Andrei Dăscălescu. Producători: Anamaria Antoci, Hanka Kastelicova, Alina David (FilmLab, HBO Europe, HBO România)
– Premiul Tânără speranță – Ștefan Iancu pentru Un pas în urma serafimilor
– Cel mai bun scurtmetraj – Scris/ Nescris. Regia: Adrian Silișteanu. Producători: Anamaria Antoci, Adrian Silișteanu (4 Proof Film)
– Cel mai bun film european – Despre trup și suflet (Ungaria). Regia: Ildikó Enyedi. Distribuitor: Bad Unicorn
– Premiul publicului pentru filmul cu cei mai mulți spectatori – Octav. Regia: Serge Ioan Celebidachi. Distribuitor: Oblique Media. Spectatori: 57.813. Încasări: 863.013 lei
– Premiul publicului pentru filmul cu cele mai mari încasări – Ghinionistul. Regia: Iura Luncașu. Distribuitor: Vertical Entertainment. Încasări: 1.007.284 lei. Spectatori: 53.898
– Premiul pentru întreaga carieră – George Mihăiță, Vladimir Găitan
– Premiul pentru întreaga activitate – Sanda Toma, Ion Marinescu
– Premiul Special – Bujor T. Rîpeanu
– Premiul RSC (Romanian Society of Cinematographers) – George Dăscălescu pentru Un pas în urma serafimilor
FOTO 1: Ionuț Rusu
FOTO 2 : Vlad Catana