„Toată lumea se aștepta ca directorul festivalului, Dieter Kosslick, aflat în al 18-lea an și ultimul de Berlinală, să organizeze niște focuri de artificii de rămas-bun. Dar 2019 a adus cea mai plicticoasă ediție pe care cineva și-o poate aminti. Nu poți simți decât compasiune pentru juriu“, a scris „The Guardian“ la sfârșitul celei de-a 69 ediții a Berlinalei (7-17 februarie 2019), punând un titlu pe care probabil îl pregătise de mult – „from bad to wurst“.
Popularitatea lui Dieter Kosslick a tot scăzut, criticii reclamând scăderea valorică a selecției, dar festivitatea a fost expresia unui cult al personalității acestuia. La Cannes nu au fost elogii când în locul carismaticului Gilles Jacob a venit Pierre Lescure. La Berlin, deși gala a început cu anunțul morții actorului elvețian Bruno Ganz (memorabil în Der Himmel über Berlin de Wim Wenders din 1986), registrul s-a schimbat imediat cu o Berliner Rhapsody, featuring Dieter Kosslick, un omagiu interminabil de declarații de amor și cu fani înfrigurați puși să strige „Danke, Dieter!“. Ministrul Culturii, Monika Grütter, i-a adus omagii lui Kosslick, numindu-l erou de film și comparându-l cu cea mai bătrână ursoaică din Europa, care locuiește la Zoo Berlin (!).
Juriul compus din Juliette Binoche (președinte), criticul american Justin Chang, actrița germană Sandra Hüller, regizorul chilian Sebastián Lelio, Rajendra Roy (Chief Curator of Film la Museum of Modern Art in New York) și actrița & producătoarea britanică Trudie Styler i-a adus lui Kosslick un urs de pluș, iar gala s-a încheiat ca o odă. Între timp s-au mai dat niște premii, care au revenit și unor producții majoritar sau minoritar germane.
Ursul de Aur a fost câștigat de Synonyms de Nadav Lapid, o coproducție franco-israeliano-germană inspirată de viața de expat în Franța. Filmul urmărește un fost soldat israelian care încearcă să-și refacă viața în Franța, refuzând până și să mai vorbească ivrit. „Variety“ a descris filmul ca „deliriously unpredictable“. Criticii au lăudat prestația actorului principal, debutantul Tom Mercier.
Synonyms a fost cotat de „Screen International“, la egalitate cu A Tale of Three Sisters de Emin Alper, o coproducție Turcia, Germania, Olanda, Grecia – și care n-a luat nimic. După ele s-au clasat coproducția macedoneano-belgiano-slovaco-croato-franceză God Exists, Her Name Is Petrunja, de Teona Strugar Mitevski, distinsă cu un premiu independent, al Juriului Ecumenic, și Öndög (Mongolia) al cineastului Wang Quan’an, care a plecat fluierând. La coada preferințelor s-au situat Elisa & Marcela de Isabel, Mr. Jones de Agnieska Holland și filmul care a deschis festivalul, The Kindness of Strangers de Lone Scherfig.
Ursul de Argint Grand Jury Prize a revenit filmului francez Grâce à Dieu de François Ozon. Primit călduț de critici, el denunță abuzurile sexuale asupra copiilor ale preoților. Pleacă de la cazul prelatului Bernard Preynat, care în 2016 a fost învinuit de agresarea sexuală a circa 70 de băieți din Lyon. Povestea filmului începe când unul din acești copii decide să-și înfrunte agresorul și să repare cât mai poate dintr-un trecut avariat.
Ursul de Argint – Premiul „Alfred Bauer“ – a mers la filmul german Systemsprenger/ System Crasher (Germania) de Nora Fingscheidt. Eroina e o fetiță cu probleme de adaptare ce refuză orice regulă. Astfel de copii se numesc system crasher. Fetița care joacă în film, Helena Zengel e atât de bună, încât jurata Sandra Hüller a îngenuncheat pe scenă în fața ei.
Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor i-a revenit nemțoaicei Angela Schanelec pentru Ich war zuhause, aber/ I Was at Home, But, o coproducție Germania-Serbia care urmărește o tânără mamă berlineză al cărei copil dispare și apoi reapare fără explicații.
A fost și un premiu românesc
În timpul ceremoniei de premiere, Juliette Binoche a citit un mesaj de susținere pentru cineastul chinez Zhang Yimou, al cărui film One Second a fost retras în timpul festivalului din motive tehnice. Toată lumea a citit prin rânduri că cenzura chineză nu a permis filmului să fie arătat la Berlin, pentru că acțiunea se petrece în timpul Revoluției Culturale. Poate ca un mesaj de susținere, premiile de interpretare feminină și masculină au recompensat actorii din alt film chinez, Di jiu tian chang/ So Long, My Son de Wang Xiaoshuai, a cărui acțiune pleacă din timpul Revoluției Culturale și se desfășoară pe câteva decenii. Filmul e un tablou al Chinei ultimelor decenii, văzută prin intermediul acestui cuplu.
Premiul pentru scenariu a fost acordat italienilor Maurizio Braucci, Claudio Giovannesi și Roberto Saviano pentru La paranza dei bambini/ Piranhas de Claudio Giovannesi, adaptare a romanului omonim al lui Roberto Saviano. Autorul romanului Gomorra a dedicat premiul ONG-urilor care salvează oameni din Mediterana și de pe stradă, iar Claudio Giovannesi a dedicat premiul Italiei, în speranța că educația și cultura vor redeveni o prioritate. Piranhas urmărește un grup de adolescenți gata să facă trafic de droguri, să fure și să ucidă pentru bani.
Ursul de Argint pentru contribuție artistică deosebită i-a revenit lui Rasmus Videbæk pentru imaginea filmului U tog stjaele hester/ Out Stealing Horses (Norvegia, Suedia, Danemarca) de Hans Petter Moland. Ecranizare a romanului lui Per Petterson, filmul îl are în rolul principal pe Stellan Skarsgård și tratează trecutul nazist al Norvegiei prin intermediul unui văduv care își rememorează viața, mai ales vara lui 1948, pe care a petrecut-o împreună cu tatăl său.
Acestea au fost premiile juriului internațional. Să mai spunem că a fost și un premiu românesc pentru Monștri. de Marius Olteanu, desemnat de cititorii cotidianului „Der Tagesspiegel“ cel mai bun film din secțiunea Forum. S-a scris laudativ despre film în presa străină, cea mai bună cronică fiind cea din „Variety“, care l-a numit „un debut remarcabil – înțelept, plin de compasiune și surprinzător“.
Ursul de Argint pentru scurtmetraj a revenit unui film – Blue Boy, de Manuel Abramovich (coproducție argentiniano-germană) montat de Cătălin Cristuțiu și avându-l pe Bogdan Georgescu ca creative producer. Acest film de 19 minute e alcătuit din portretele a șapte tineri români care lucrează că „male-to-male sex workers“ în Berlin. Bogdan Georgescu a urcat pe scenă cu un sarafan pe care scria „Sex work is work“.
PALMARES JURIU INTERNAȚIONAL
Ursul de Aur: Synonymes/ Synonyms (Franța, Israel, Germania) de Nadav Lapid
Ursul de Argint Grand Jury Prize: Grâce à Dieu/ By the Grace of God (Franța) de François Ozon
Ursul de Argint – Premiul Alfred Bauer: Systemsprenger/ System Crasher (Germania) de Nora Fingscheidt
Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor: Angela Schanelec pentru Ich war zuhause, aber/ I Was at Home, But (Germania, Serbia)
Ursul de Argint pentru cea mai bună actriță: Yong Mei pentru Di jiu tian chang/ So Long, My Son (China) de Wang Xiaoshuai
Ursul de Argint pentru cel mai bun actor: Wang Jingchun pentru Di jiu tian chang/ So Long, My Son (China) de Wang Xiaoshuai
Ursul de Argint pentru cel mai bun scenariu: Maurizio Braucci, Claudio Giovannesi, Roberto Saviano pentru La paranza dei bambini/ Piranhas (Italia) de Claudio Giovannesi
Ursul de Argint pentru contribuție artistică deosebită: Rasmus Videbæk pentru imaginea filmului U tog stjaele hester/ Out Stealing Horses (Norvegia, Suedia, Danemarca) de Hans Petter Moland
Ursul de Argint pentru cel mai bun actor: Wang Jingchun pentru Di jiu tian chang/ So Long, My Son (China) de Wang Xiaoshuai
Ursul de Argint pentru cel mai bun scenariu: Maurizio Braucci, Claudio Giovannesi, Roberto Saviano pentru La paranza dei bambini/ Piranhas (Italia) de Claudio Giovannesi
Ursul de Argint pentru contribuție artistică deosebită: Rasmus Videbæk pentru imaginea filmului U tog stjaele hester/ Out Stealing Horses (Norvegia, Suedia, Danemarca) de Hans Petter Moland