Faptul ca Al. Solomon alesese o abordare subiectiva indemna fiecare spectator sa fie si el subiectiv. A doua oara, la Clubul Muzeului Taranului Roman din Bucuresti, am ramas mai ales cu un fel de senzatie neplacuta pe piele, reactie la aroganta bine slefuita a lui Ilie Merce, la siguranta grobiana a generalului Plesita, la imaginea Casei Poporului cu enormele holuri unde nimeni nu are nici o reactie cind la megafoane se aude genericul emisiunii „Realitatea romaneasca”, pe scurt, la faptul ca Romania de azi nu e cum ne-am gindit acum 17 ani ca ar putea fi. Sau ca stam si acum ascunsi prin blocuri, asa cum am stat si inainte de 1989, in vreme ce doar citiva avusesera curaj si platisera pentru asta.
Filmul lui Alexandru Solomon a facut, in avanpremiera spectacolului de gala din 29 noiembrie, obiectul unei dezbateri (moderate de Mircea Vasilescu) la care au participat mai mult „oameni de cultura si arta” decit jurnalisti. Mi-a placut ce-a spus Smaranda Vultur – „fiecare film despre trecut e de fapt unul despre prezent. Acest film ne arata si cum stam cu receptarea trecutului”. M-a amuzat Florin Iaru, care, cu verva lui sanatoasa, a exclamat: „Merce e senzational in film! E mult mai tare ca Burtica!”.
Solomon nu crede ca a facut filmul prea tirziu
Cei prezenti la dezbatere (printre care Nestor Ratesh, Ion Vianu, Doina Jela, Andrei Oisteanu) au aflat de la Alexandru Solomon, dupa ce si-au exprimat parerile si nelamuririle (unde erau), ca in serialul de trei episoade a cite 50 de minute, deja montat, vor mai intra, printre altii, Mircea Carp, Gelu Ionescu, Magdalena Kopf (fosta logodnica a lui Carlos Sacalul), si ca va fi aratata si casa conspirativa a lui Carlos, aflata intre Baneasa si Otopeni. Alexandru Solomon nu crede ca a facut filmul prea tirziu. „In Spania de-abia acum se fac filme despre Franco, si el a murit in 1975.
Exista perioade de digestie in care natiunile isi fac bilantul”, a spus el, dupa ce, intrebat fiind ce a inteles facind filmul, remarcase: „Primele lucruri pe care le-am invatat au fost sa renunt la pretentia de a fi obiectiv si la cea de a spune totul despre subiect. De aceea am ales o felie cronologica distincta. (… ) Am inteles apoi ca Radio Europa Libera inseamna ceva pentru noi, altceva pentru managerii americani ai postului, altceva pentru cei care lucrau acolo. Exista o ruptura de perceptie mai ales ca e vorba de un instrument mass media care creeaza la rindul lui perceptie”. Nestor Ratesh a vazut deja filmul de trei ori. Ne-a spus ca prima oara, la montaj, se intreba cu Emil Hurezeanu daca tinerii si strainii vor intelege ceva. Pentru fostul director al sectiei romane a Europei Libere, filmul are meritul ca „incearca sa patrunda fenomenul Europa Libera cu mijloacele artistice specifice”.