Scriitoare, psiholog, clinician și psihanalist francez, Sarah Chiche a publicat în 2018 O istorie erotică a psihanalizei (tradusă în 2019 la Editura Polirom de către Nicolae Constantinescu), volum în care alege să scotocească prin coloanele deja bătrânei psihanalize și să aleagă drept cale de acces contribuția femeilor – în calitatea lor de teoreticiene, creatoare, gânditoare sau inițiatoare – la nașterea și evoluția acestui domeniu. Mai ales că atât Freud, cât și Lacan au devenit psihanaliști grație femeilor isterice sau paranoice cu care au avut de-a face.
Cercetătoarea răscolește culisele și reconstituie viața amoroasă a unor maeștri ai psihanalizei sau a altor celebrități (Freud, Lacan, Jung, Sándor Ferenczi etc.), dând la iveală istorioare erotice trăite de aceștia cu diverse femei din preajma lor – fie că e vorba de soții, de amante sau de paciente. Dincolo de intrigile pitorești, sunt reliefate avataruri ale cercetării psihanalitice, fiecare capitol al cărții fiind construit în jurul unor fapte reale, cu semnificații ce pot fi generalizate: „poveștile acestor persoane, născute cu mult timp în urmă, ne privesc totuși extrem de mult: ele istorisesc bucuriile, fascinația, amărăciunile noastre, momentele noastre de măreție și de suferință în confruntarea cu ceea ce ține de dragoste și de sex“.
Prin urmare, cartea nu e un demers adresat doar specialiștilor, ci unul romanțat, accesibil publicului larg, epicul biografic câștigând teren în fața abordării specializate. Abordarea ușor ludică și ironia discretă ajută și ele: „Între «sex» și «iubire» sunt posibile tot felul de înnodări, de aranjamente, de abateri, de compromisuri. Fiecare persoană are felul ei de a iubi și de a dori. Și se întâmplă ca, la una și aceeași persoană, aceste moduri de a iubi și de a dori să varieze în cursul unei vieți. Diversitatea omenească ne uimește permanent: creativitatea noastră în acest domeniu este stupefiantă, incredibilă – la fel cum sunt și distincția și vulgaritatea noastră“.
Psihanaliza a schimbat perspectiva asupra vieții sexuale
Una dintre mizele declarate ale autoarei este aceea de a scoate psihanaliza din faima ei încremenită. Astfel, cartea pune în lumină nu doar rolul femeilor în evoluția psihanalizei, ci și felul în care psihanaliza a schimbat perspectiva asupra vieții sexuale, gâlceava dintre teorie și practică, fisura principiului deontologic implicată adesea de intimitatea dintre pacient și specialist care a privilegiat puterea dorinței și a atracției sexuale, regândirea raportului dintre ură și iubire („un doliu este întotdeauna o chestiune de iubire“), modalitățile prin care ne putem vindeca după dezamăgiri, apărarea dreptului de a fi tu însuți în procesul de cedare în fața celuilalt (care e iubirea), relația dintre iubire și dorință („a iubi înseamnă a dori mai puțin“), posibilitatea ca iubirea să producă iubire, cum să treci de la iubire la ciudă, efectele devastatoare ale interdicțiilor de ieri și de azi, libertatea sexuală ca revoluție antropologică și mentalitară profundă, granița reversibilă dintre virtute și viciul ipocrit, culpabilitatea sexuală nevrotică, îndrăgostirea ca reîndrăgostire, iubirea ca încredințare de sine celuilalt, homofobia psihanaliștilor, cele cincizeci de nuanțe ale neosexualității etc.
Autoarea trece pragul mediului strict psihanalitic și intră și pe tărâmul literaturii, al picturii sau al filmelor care vin să confirme ipoteze ale psihanalizei. Povestea de dragoste dintre Carl Gustav Jung cu Sabina Spielrein face trecerea la filmul lui David Cronenberg A Dangerous Method. Omul fără însușiri al lui Robert Musil devine și o ilustrare a principiului potrivit căruia „chiar mari, rămânem infinit de mici în iubire“. Beznă vizibilă de William Styron sugerează faptul că fiecare dintre noi, în felul său, are capacitatea să se însănătoșească, să se reinventeze, fiind greșit să identificăm oamenii cu anumite tulburări pe care le au pentru o anumită perioadă.
Punerea în oglindă a trecutului și a prezentului
Picturile lui Egon Schiele sunt văzute ca expresie a erotismului macabru, a amestecului dintre pulsiunile de viață și de moarte, iar în literatura lui Stefan Zweig, prieten cu Freud, e vizibilă puterea subconștientului. Filmele lui Ingmar Bergman, filosofia lui Nietzsche sau literatura lui Dostoievski generează alte puncte de sprijin pentru ideile vehiculate de autoare.
Adesea, Sarah Chiche recurge la punerea în oglindă a trecutului și a prezentului, descoperind forme inedite ale eternei reîntoarceri a identicului, viciile din societatea de azi părând a avea strămoși cu nimic mai prejos: „Mi se pare că am avea o doză incredibilă de naivitate dacă ne-am imagina că adolescenții și copiii de astăzi sunt primii expuși la solicitări erotice și pornografice intense. Ele aveau deja loc, dar pe alte canale decât YouTube sau smartphone. În ciuda descinderilor poliției, inițierea băieților puberi, peste tot în Europa, se petrecea foarte des la bordel, fără să aștepte măcar serviciul militar. În realitate, sărăcia, promiscuitatea, alcoolul și suferința morală a proletariatului urban au contribuit mai degrabă la difuzarea peste tot, în materie de sexualitate și chiar de sexualitate sordidă, a unei atmosfere pe care am considera-o astăzi complet traumatică pentru copii și adolescenți“.
Depășind zona restrânsă a iubirii de transfer sau a iubirii carnale, ultima parte a volumului se deschide larg spre zâmbetul fantomelor atemporale: „Fantomele cu care trebuie să ne confruntăm nu sunt neapărat cele ale apropiaților noștri. Se întâmplă uneori să devenim fantomele propriei noastre vieți“. Căci: „O fantomă este așadar o fantasmă care vine să străjuiască o gaură“.
Sarah Chiche, O istorie erotică a psihanalizei. De la dădaca lui Freud la amanții de azi, traducere de Nicolae Constantinescu, Polirom, 2019