„Suplimentul de cultură“ vă prezintă în avanpremieră un fragment din volumul Al Doilea Război Mondial, din seria Aventuri în timp de Dominic Sandbrook, traducere din limba engleză de Mircea Pricăjan, ilustraţii de Edward Bettison, vârsta recomandată 10+, care va apărea în curând în colecția „Junior. Istorie“ a Editurii Polirom.
– Fragment –
În vara anului 1910, în Viena domnea un aer de sărbătoare.
Lumina soarelui făcea să scânteieze fleșele capitalei austriece. Tramvaiele huruiau pe bulevardele largi. Iar în Prater, celebrul parc de distracții al orașului, o roată uriașă se înălța spre cer, cu cabinele roșii ticsite de excursioniști încântați.
La jumătate de oră de mers pe jos, într-o odaie umbroasă de pe o stradă liniștită pe care puțini călcau, un tânăr picta cărți poștale.
Dacă îl zăreai în treacăt, puteai să-l uiți cu ușurință. Era puțin mai scund decât te-ai fi așteptat, avea o față palidă și serioasă și părul negru tuns scurt. Purta haine vechi și încălțări scâlciate.
Singurul lucru pe care îl observai la el erau, de fapt, ochii: limpezi, neșovăitori, de-un albastru aproape hipnotic. Dacă ridica privirea spre tine, nu puteai să nu-i remarci.
Acum, în timp ce zumzetul orașului pătrundea pe fereastră, tânărul era absorbit de munca sa, făcând pensula să alunece pe hârtie.
Puțini îi știau numele. Locuia la căminul pentru bărbați de pe strada Meldemann, destinat celor care nu-și permiteau o casă în oraș. Acolo, în sala de lectură, își petrecea zilele pictând.
Avea 21 de ani. Nu i se întâmplase niciodată nimic interesant și probabil nici nu avea să i se întâmple.
Se născuse în Sâmbăta Paștelui, în 1889, în Braunau am Inn, un orășel liniștit de la granița dintre imperiul austriac și cel german.
Tatăl lui era un om foarte sever, iute la mânie. Când tânărul de acum era mititel, orice fleac îl putea face pe tatăl lui să-și piardă cumpătul și să-l lovească.
Mama era foarte diferită, liniștită și blândă. Fiul ei i-a ținut poza lângă pat tot restul vieții sale.
În copilărie, fusese un băiat ca oricare altul. Se juca de-a hoții și vardiștii cu prietenii și cânta în corul bisericii. Citea povești cu cowboy și indieni și visa la aventuri în pădurile prefirate de soare.
Dar, pe măsură ce anii au trecut, cerurile s-au întunecat. Fratele său mai mic a făcut pojar și a murit. Irascibilitatea tatălui său s-a accentuat și aproape în fiecare seară izbucneau certuri aprige.
Când băiatul avea 11 ani, părinții l-au trimis la școală în Linz, cel mai apropiat oraș. Îi lua o oră să ajungă acolo zi de zi și nu cunoștea pe nimeni. I-a fost greu să-și facă prieteni și a început să aibă rezultate slabe la școală.
Treptat, a renunțat să-și mai dea silința. Își petrecea timpul visând cu ochii deschiși la marii eroi din istoria Germaniei și Austriei.
Într-o zi tatăl lui l-a întrebat ce-și dorește de la viață. Băiatul a spus că vrea să devină artist.
„Artist nu!“, a strigat tatăl lui. „Niciodată, cât trăiesc eu!“
Dar, când băiatul avea 13 ani, tatăl lui a murit pe neașteptate. Acum, în sfârșit, el era bărbatul în casă și putea să facă orice voia.
În 1905, când avea 16 ani, și-a convins mama să-i permită să renunțe la școală. Își petrecea zilele pictând și serile mergând la teatru, îmbrăcat în negru și ținând în mână un baston cu măciulie de fildeș.
S-au scurs doi ani. Băiatul a devenit tânăr adult și era timpul să-și arate lumii talentele. În toamna aceea s-a mutat în capitala imperiului.
Viena era un oraș plin de culoare, cu oameni din toate categoriile sociale: ofițeri austrieci plimbându-se în uniformele lor albe splendide, politicieni cehi discutând aprins în cafenelele orașului, evrei grăbindu-se la rugăciune în pardesiele lor negre și lungi.
În mijlocul acestei energii și agitații, tânărul se simțea pierdut. Visa de mult să studieze la Academia de Arte Frumoase. A dat examenul – și l-a picat. Desenele lui, au spus examinatorii, erau „nesatisfăcătoare“.
Apoi a venit o veste și mai proastă. La sfârșitul anului 1907, mama lui a murit. Tânărul a rămas singur.
Întors la Viena, își petrecea zilele hoinărind prin parcuri, fierbând de furie împotriva lumii care nu-i dăduse ce își dorea.
Cel mai adesea, seara mergea la teatru. Vedea iar și iar operele lui Richard Wagner despre zei și eroi teutoni, încântat de acele saga cu gnomi, dragoni și fecioare războinice.
În mintea lui, și el era un mare erou teuton. Într-o bună zi avea să calce triumfător pe cadavrele însângerate ale dușmanilor lui.
Și totuși, realitatea refuza să se ridice la înălțimea visurilor sale. A mai dat o dată examen la Academie și a picat din nou. A rămas fără bani, s-a mutat în căminul pentru bărbați și a început să picteze cărți poștale ca să câștige câțiva bănuți.
Acolo ședea, zi după zi, la masa lungă de stejar de lângă fereastră, făcând copii după picturi ale clădirilor vieneze importante.
Pentru ceilalți bărbați care intrau și ieșeau nu era un mare artist și cu atât mai puțin un mare erou. Era doar un individ care picta cărți poștale.
Săptămânile au devenit luni; lunile au devenit ani.
În primăvara anului 1913, tânărul s-a hotărât să-și încerce norocul peste graniță, în orașul german München. Oricum nu-i plăcuse niciodată prea mult Austria. Detesta celelalte populații din imperiu, în special pe evrei, și prefera să se considere german.
A ajuns iarăși să picteze cărți poștale pentru turiști. Iar apoi, un an mai târziu, totul s-a schimbat.
În 1 august 1914, Germania a intrat în Primul Război Mondial.
CARTEA
Atunci când, într-un orășel austriac, un băiat se hotărăște să se lase de școală și să picteze cărți poștale, nu bănuiește că va intra în cartea neagră a istoriei. În Marea Britanie, alt băiat vede viitorul în care își salvează capitala și țara. În zorii unei zile cruciale, un tânăr american pășește primul pe nisipul cenușiu al unei plaje din Normandia. La Amsterdam, o fată evreică ascunsă într-un loc tainic își începe jurnalul. Locuitorii unui oraș rusesc încremenit de foame ascultă în premieră o simfonie de Șostakovici. O adolescentă japoneză își privește orașul spulberat de o singură bombă…
Un caleidoscop de perspective ce reflectă în nenumăratele sale oglinzi imaginea celui de-al Doilea Război Mondial văzută prin ochii dictatorului, ai marelui om de stat, ai soldatului de rând, ai agentului secret, ai spărgătorului de coduri, dar și prin cei ai oamenilor obișnuiți și, mai ales, ai copiilor. Căci, într-un război total, nici o viață nu rămâne neatinsă…