În ultima seara FILIT, invitați speciali au fost scriitorii și oamenii de cultură Andrei Pleșu și Alexandru Călinescu. Provocați de jurnalista Mirela Nagâț să discute despre filosofie și literatură în vreme de război, cei doi au îmbinat umorul, discuțiile prietenești cu trimiterile bibliografice și istorice bine documentate, seriozitatea unei dezbateri cu relaxarea unei întâlniri între vechi camarazi.
În premieră, în deschiderea serii, Institutul Cultural Român a acordat Premiul pentru cea mai bună traducere a unei cărți din literatura română, pentru anul 2021. Premiul a fost înmânat de Sorin Gherguț, reprezentant al ICR care a citit o scrisoare a președintelui instituției, absent de la festivitate: „Prin acest premiu, ICR își propune să compenseze ceva din discreția constitutivă a breslei traducătoarelor și traducătorilor și să recompenseze reușitele cele mai notabile ale celor care au ales să se dedice literaturii scrise în limba română“. Premiul Institutului Cultural Român pentru cea mai bună traducere a unei cărți din literatura română a fost acordat traducătoarelor Marian Ochoa de Eribe și Eta Hrubaru pentru traducerea în limba spaniolă a volumului Antologie de poezie de Mircea Cărtărescu, apărut în Spania.
A urmat apoi decernarea unui premiu cu tradiție la FILIT, Premiul liceenilor pentru cea mai bună carte a anului 2021. Nominalizările au fost Ioșca de Cristian Fulaș, un nor in formă de cămilă de Alina Nelega, Mă găsești când vrei de Lavinia Braniște, August de Elena Vlădăreanu, Multă forță și un dram de duioșie de Andrei Dósa, iar a câștigat un nor în formă de cămilă. „Sunt onorată să primesc acest premiu și îl accept cu foarte mare bucurie“, a recunoscut Alina Nelega emoționată.
„Doar morții văd sfârșitul unui război“ (Platon)
După introducerea marcată de premierea unor cărți care s-au bucurat de succes la FILIT și în afara spațiului românesc, Cătălin Sava i-a invitat în scenă pe cei mai așteptați oameni ai serii, Andrei Pleșu și Alexandru Călinescu. Și pentru că cea mai bună prezentare și-au făcut-o chiar ei, unul altuia, Sava a dat citire cuvintelor acestora. „În firea lui Alexandru Călinescu, rigoarea și cordialitatea conviețuiesc confortabil. Știe multe, ceea ce nu l-a făcut să își piardă umorul și grația“, a spus Andrei Pleșu. La rândul său, Alexandru Călinescu, a spus: „Domnule Pleșu, dacă ar fi să vă atribui un cuvânt care să vă caracterizeze, acela ar fi nestatornicia. Sunteți nestatornic în nestatornicia dumneavoastră, fiindcă ați avut curajul de a trăi normal într-o lume anormală“.
Apoi responsabilitatea desfășurării de forțe discursive a serii i-a fost atribuită moderatoarei Mirela Nagâț. Aceasta a început cu o mărturisire: „Pregătind această întâlnire am avut o convorbire telefonică cu domnul Pleșu, care era îngrijorat că vom intra în analize literare pe text, serioase, rând cu rând. I-am explicat că nu, l-am liniștit. Dar, câteva exemple tot nu putem să nu dăm“.
„Războiul nu suspendă cu totul elementele curente ale vieții“
Andrei Pleșu, deschizând seria remarcilor pline de umor și rigoare intelectuală, în același timp, care au marcat seara i-a răspuns: „Neliniștit sunt oricum“. Neliniștea intelectuală și curiozitatea au marcat, de altfel, întreaga seara. Mirela Nagâț a adresat, mai întâi, invitaților o întrebare generală: „Este indecent să discuți literatură în vreme de război sau acesta este de fapt rolul literaturii, să depună mărturie?“. Profesorul Alexandru Călinescu este de părere că, dacă ne uităm în urmă, în istoria literaturii, vom constata că s-a scris foarte mult în vreme de război. În Franța, de exemplu, spațiu cultural pe care îl cunoaște foarte bine, anii celui de-al Doilea Război Mondial au fost foarte rodnici. „Atunci au fost jucate piese de Sartre cu uși închise. A apărut Străinul lui Camus. A fost o perioadă extraordinară și pentru cinematografie.“
Pleșu a completat și dânsul: „Războiul nu suspendă cu totul elementele curente ale vieții. Scriitorii continuă să scrie, îndrăgostiții continuă să fie îndrăgostiți, mâncăcioșii să mănânce. Poți asculta muzică, poți visa. Deci nu se pune problema să fie indecent să scrii. Există și exemple care se pot da, în care războiul a jucat în mod paradoxal un rol formativ în viața unor oameni. Războiul poate scoate din fiecare ceea ce e mai rău sau mai bun “.
Interesează relația literaturii cu memoria, când vine vorba de război, de traumele create de acesta, a continuat Mirela Nagâț. „Arta, cultura, perpetuează într-un mod frumos un eveniment tragic“, e de părere Alexandru Călinescu. Iar Pleșu este convins că nu putem scoate războiul din peisajul istoriei și nici nu îl putem discuta în termeni de alb-negru. „E ca toate realitățile românești, o complicație.“
Criza conștiințelor, substratul politic al incompetenței, teme recurente în literatura română din preajma Primului Război Mondial, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, toate aceste puncte au fost atinse în continuarea savuroasei discuții de pe scena Naționalului ieșean. Războiul e posibil pentru că se petrece pe un fond politic veros, a spus Mirela Nagâț la un moment dat. Aceasta l-a făcut pe Alexandru Călinescu să se întoarcă în timp: „Primul Război Mondial a fost un șoc îngrozitor, un masacru groaznic. Céline a spus ca acest război a fost un abator uman cuprins de demență“. Pe de altă parte, Andrei Pleșu a pus degetul pe rana uitării. „Dimensiunea uitării se adaugă memoriei, iar noi, românii, avem foarte activă această dimensiune“, a mai adăugat.
„Istoria este istoria inumanității oamenilor“
Pleșu amintește, apoi, și că literatura de război nu este doar idilică. Dă exemplul lui Topârceanu, care a fost mobilizat să lupte pentru țară și care povestește în însemnările sale despre ororile făcute de soldații noștri în satele românești. „Topârceanu merită citit pentru un tip de literatură de război diferit de ceea ce știm în general“, ne îndeamnă domnia sa.
Pleșu îl aduce în lumina discuției și pe „mereu indispusul Cioran“ care spunea că „istoria este istoria inumanității oamenilor“. „Avem o problemă de uitare și când vine vorba de alte războaie din lumea actuală“, mai consideră îndrăgitul om de cultură. Sunt multe războaie, însă cel ruso-ucrainean e cel mai aproape de noi. Când vine vorba de țara ta, normal este să fii patriot, numai să nu înțelegi patriotismul ca pe un merit. Nu poți să ai un merit din faptul că ești născut într-un anumit spațiu geografic.
Pentru că deasupra întregii discuții plana dramatismul războiului ruso-ucrainean aflat în plină desfășurare, profesorul Alexandru Călinescu a ținut să precizeze că Putin are mulți simpatizanți în Occident. „Am găsit trei motivații pentru asta. În primul rând, Putin apare ca apărătorul creștinismului. În al doilea rând, e perceput ca o pavăză în fața globalismului. În al treilea rând, se crede că Putin și Rusia sunt ultima redută în fața asaltului noilor ideologii.“
Apoi Mirela Nagâț a dus discuția și înspre intelectualii care sunt asociați cu marile dictaturi sau conflagrații. Aici a intervenit Andrei Pleșu, care consideră că a-i persecuta pe oamenii de cultură care vin din spațiul rus din cauza lui Putin, de exemplu, e exagerat. Dostoievski are în Amintiri din subterană o propoziție decisivă, își amintește: „Omul e prost, uluitor de prost!“. De asemenea, cei doi invitați au ținut să le reamintească tuturor celor prezenți în sală că nu se vorbește suficient despre complicitatea Occidentului la succesul comunismului în Europa de Est.
În mai bine de două ore, în ultima seară FILIT de pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri“ s-a discutat despre literatura războiului, despre cele două Războaie Mondiale și despre războiul ruso-ucrainean, despre tezaurul român, despre ordinele de război, despre eroism și personalitățile din trecut. Invitații au pus la bătaie amintiri personale și colective, întâlniri pe care le-au avut cu mari personalități, trimiteri la propriile lecturi, umorul salvator în aproape orice situație. Gândurile profesorului Alexandru Călinescu pot foarte bine servi drept concluzie la o discuție care nu are o finalitate, se perpetuează de la generație la generație: „Spunea cineva că oricine poate fi pacifist între două perioade de război, așa cum poate fi vegetarian între două mese copioase. Literatura are, cu siguranță, un rol pozitiv. Am un anume scepticism în a crede că ea ne face mai buni. Pe unii sigur că îi influențează pozitiv, dar pe criminali, pe ticăloși nu îi atinge cu nimic“.
La final, publicul le-a putut adresa întrebări atât lui Andrei Pleșu, cât și lui Alexandru Călinescu. Carisma, cultura vastă, jovialitatea, raportarea subiectivă la o istorie a datelor concrete au făcut din dezbarea ultimei seri FILIT una savuroasă și plină de teme de gândire.