Scena dupa scena, club dupa club, un lucru creste de la o zi la alta sub privirea ta bucuroasa, esti pe drumul cel bun, nu trebuie sa pleci nicaieri, poti sa ramii, ti-ai gasit in sfirsit un colt de lume unde totul pare posibil si nimic nu te poate convinge sa pierzi.
Si intr-o buna zi, intr-o dimineata friguroasa de februarie, bum-bang-crash, se duce dracului partida de sah. Pa tura, adio regina, uite ca au obosit si calutii si ramii cu nebunii si pionii. Piesele tale de rezistenta se predau una dupa alta, regina ta nobila si priceputa la toate se arata a fi de fapt o draguta dama de companie, dispusa sa imparta doar momentele placute, turele incep sa iti ceara remuneratii absurde pentru mutari sinucigase, si cavaleria ta de prima linie se dovedeste a fi o turma de ponei suparati ce nu si-au primit zaharelul cubic. Prin urmare, auto sah-mat, si o partida pe care o credeai cistigata se transforma brusc in cosmarul experientei tale de jucator impatimit.
Si dezastrul continua. Inimaginabilul se intimpla, si incepi incet, incet sa constati adevaratele pierderi ale jocului pierdut.
O partida de sah pierduta nu ar fi o problema, pui piesele pe tabla si o iei de la capat. Problema e ca inainte de toate iti place sa cinti la chitara. Chitara bate sahul, de fapt chitara e motivul pentru care joci sah. Si dintr-un motiv sau altul, poate prea multe mutari, de sila sau dezamagire, de treci codrii de arama, in fata chitarei tale devii mut si plictisit. O iei in brate, era atit de simplu, obisnuiai sa ii vorbesti pe inteles, sa ii povestesti lucruri, amintiri si intimplari si totusi astazi parca, parca nu esti in chef de conversatie.
Te linistesti, iti spui ca e in regula, se mai intimpla, o sa iti treaca supararea, o sa ii vorbesti miine. Dar miine tacerea e si mai grea, nu mai vrei sa scoti o vorba. Si incet, incet, de la o zi la alta, dupa incercari prelungite de conversatie ca pe vremuri, te hotarasti sa o lasi in plata Domnului, sa stea in cutia ei pina cind o sa iti vina mintile la cap.
Iti iubesti chitara. Si stii ca nu mai e nimic de spus
Ceva lipseste, si intr-un mod inexplicabil, nici macar nu iti dai seama ce nu e in regula. Ceva trebuie facut, te apuci de obiceiuri vechi si inveti naravuri noi. Te imbeti crita, de citeva ori, repetat, des, aproape constant, apoi uiti in mod voit sa o mai iei cu tine in masina, la mare si la munte, asa cum obisnuiai inainte. O inghesui linga biciclete, caiace si alte jucarii pe care le lustruiesti constiincios sub privirile prafuite ale ei, instrumentul tau preferat.
Poate ar trebui sa continui sa joci sah. Te pui din nou pe treaba. De data asta cu negrele. Nu mai joci entuziast, si nu mai risti nimic. Trebuie sa ramii calm, chibzuit si constient ca pina si cel mai devotat pion poate deveni spontan curva. Esti la control si cistigi partida dupa partida cu usurinta, umilesti piesele albe si iti violezi constant fosta regina, pentru ca poti si pentru ca stii ca se impiedica singura. Nu e nici o bucurie, cistigi sec si, intr-un final, iti dai seama ca sahul e doar o activitate secundara. Nu iti va umple golul niciodata, tot corzile iti ramin cele mai dragi piese de joc.
Te intrebi daca nu ai putea sa ii vorbesti din nou… Dar e cea mai buna prietena a ta. Nu ai mintit-o niciodata, e petecul de cinste, onoare, respect si prietenie adevarata ramas neatins in tine. Sa ii vorbesti din nou… mda, ar insemna sa minti cu nerusinare. Pentru ca stii ca nu mai e nimic de spus. Cunostintele comune ramase in urma iau pozitie si incet, incet se distanteaza, acuzindu-te de indolenta si nepasare la adresa ei, jumatatea ta.
„Sinteti facuti unul pentru celalalt, de ce nu o scoti in oras, sint indata doi ani de cind nu v-am vazut impreuna, esti un mare magar, singur nu ai nici un farmec, impreuna erati un lucru magic, un lucru frumos. O tii singura acasa in timp ce tu te imbeti seara de seara si nu faci nimic, tai frunze la ciini… „
Dar tu iti iubesti chitara. Si stii ca nu mai e nimic de spus, acum. Nu vrei sa o minti frumos, desi probabil nimeni nu ar baga de seama, adevarul e doar in tine, desi slava Domnului esti un tip convingator, capabil sa insele aparentele, la urma urmei ai cistigat numeroase partide de sah oferind la schimb pioni pentru regine. Prin urmare, ramii mut. O eviti pe cit posibil, iti dai de lucru si faci treburi care sa te oblige sa stai cit mai departe de ea. Cind nu mai e nimic de spus, nu inseamna in nici un caz ca nu mai iubesti, si tu stii asta mai bine ca oricine. Ramii mut si stii ca e singura modalitate prin care iti poti respecta prietenul cel mai bun.
Pentru ca in fiecare zi astepti sa te intorci cu o veste noua si chef de vorba. Nu exista indoiala in prietenia adevarata, stii ca fata cu ochi de ciocolata ce zimbesc tot timpul va fi mama copiilor tai, stii ca intr-o buna zi vei ride ca un copil fara griji la volanul unui M6 care a fost facut pentru tine, dar mai ales stii prea bine ca iti lipseste in fiecare zi sunetul cutiei de lemn pe care reuseai cu usurinta sa o faci sa iti vorbeasca. Stii, trebuie sa stii, altfel nu ai avut un prieten adevarat niciodata.
Joaca sah, spala vase…
Vorbim despre tine, care te regasesti in aceste rinduri. Hai sa nu mai presupunem nimic, pentru ca vreau sa te rog ceva:
Ramii mut, te rog. Nu vorbi doar de dragul vorbei. Pay your dues. Respecta-ti prietenul. Gaseste un drum, un sens prin care sa poti vorbi din nou. Si daca nu gasesti o usa deschisa, un cuvint care sa fie al tau, te rog pastreaza-ti tacerea, e mai nobil sa taci uneori decit sa vorbesti fara suflet. Nu exista curse si intreceri pentru inimi, si nu vor exista niciodata. Nu trebuie sa dovedesti nimanui nimic si nu trebuie sa vorbesti acum.
Joaca sah, spala vase, serveste la masa, angajeaza-te sofer de taxi, dar te rog nu incepe o conversatie cu instrumentul tau daca stii ca nu ai nimic de spus. Nu te agata disperat de o conversatie politicoasa, doar pentru a petrece putin timp impreuna.
Arunca-te in mare, in cap, pierde-te voit sau uita sa pierzi, bea ca sa uiti si apoi uita sa bei, fa orice crezi de cuviinta sa iti cistigi amintiri si intimplari pe care sa iti doresti mai apoi cu adevarat sa le imparti in compania unui pahar de vin rosu. Nu inventa povesti, nu vor fi niciodata ale tale, nu cauta cuvinte ce nu se vor spuse.
Ramii mut, te rog. Si asteapta in liniste ca intr-o buna zi, pe o plaja pustie, poate chiar in Vama Veche, sau intr-o gradina pierduta pe dealurile Clujului, sa poti vorbi din nou. Pentru a te uita linistit in ochii prietenului tau, stiind ca nu l-ai mintit niciodata.
Nu iti cere nimeni sa renunti. Sa fii sincer si sa iti respecti pasiunea e firesc, nu o infringere.
Ramii mut, si daca in acest moment vorbesti, desi ar trebui sa te bucuri de liniste, te rog nu mai agita corzile. Distrugi o prietenie fragila si sensibila care, odata luata in bataie de joc, ramine o simpla relatie de amicitie.
Respecta-ti prietenul.