Pentru a-si innabusi durerea pierderii lui Liam, Veronica incepe sa scrie, fara insa ca aceasta tentativa de eliberare si de uitare sa aiba vreun efect: „Trebuie sa depun marturie pentru un eveniment improbabil. Il simt clocotind in mine – si poate ca nu a avut loc. Nici macar nu stiu cum sa-l calific. Cred ca l-ai putea numi foarte bine un delict al carnii, dar carnea s-a dus de mult si nu-mi dau seama ce rana a mai ramas ascunsa in oase… Nu cunosc adevarul sau nu stiu cum sa-l spun. Nu am la indemina decit povesti, ginduri de noapte, convingeri bruste nascute doar din nesiguranta. Deliruri, asta am“. Veronica are nevoie de timp pentru a uita cele petrecute si pentru a se regasi pe sine in aceste povesti nocturne, triste si nelinistitoare. Pina atunci, viata sa continua sa fie „o viata traita intre ghilimele“.
Reuniunea este un roman scris cu nerv, care imbina poezia si limbajul violent. La finalul lecturii cititorul se simte ca dupa o lunga batalie, dusa parca impotriva vinturilor schimbatoare ale marii Irlandei. Reuniunea a fost distins in 2007 cu Man Booker Prize. Despre ultimele fraze ale romanului, presedintele juriului spunea ca sint printre cele mai frumoase pe care le-a citit vreodata: „Gatwick nu e cel mai bun loc in care sa te apuce frica de zbor. Dar se pare ca asta mi se intimpla mie acum, pentru ca sintem la o inaltime atit de mare in obiectele alea si putem cadea de la o mare distanta. Dar eu cad de luni intregi. Cad in propria mea viata de luni intregi. Si sint pe punctul de-a da de ea acum“.
Traducere din limba engleza si note de Magda Teodorescu,
colectia „Biblioteca Polirom. Proza XXI“,
Editura Polirom, 2008, 24.95 lei