O intrebare ce revine obsesiv atunci cind se citeste si se vorbeste despre literatura memorialistica este legata de relatia dintre istorie si memorie. Documentele, scrierile, memoriile, actele oficiale care pot servi la reconstituirea trecutului intra in interesul istoricului si il pot ajuta pe acesta sa teasa un covor al intimplarilor, pentru ca istoricul lucreaza cu ceea ce ii da memoria, dar nu trebuie sa subiectiveze discursul istoric in functie de memoria in sine. “Memoria, istoria si uitarea nu se afla in opozitie, ci se afla intr-o relatie care poate fi descrisa plastic, in sensul ca, desi memoria nu se substituie istoriei, ea se afla intr-o tensiune productiva. Memoria devine cuantificabila odata ce se intrupeaza intr-un text, pentru ca memoria apartine fiecaruia dintre noi si traieste o dimensiune colectiva. Memoria si istoria se afla intr-o relatie cit se poate de fireasca, iar in centru se afla istoricul care profita de pe urma jocului dintre memorie si uitare. Opozitia reala dintre memorie si istorie ar fi cea de uitare a istoriei”, a spus Bogdan-Petru Maleon, conferentiar la Facultatea de Istorie a Universitatii iesene.
Structura cartii Maxilarul inferior este precum cea a unui covor. Atunci cind istoricul tese covorul evenimentelor “foloseste noduri mai putine; obiectivarea inseamna, din punctul de vedere al cumparatorului, un covor mai putin valoros. Cu cit covorul este facut din matase, din finete, cu atit valoarea lui este mai mare”, a declarat Doina Uricariu.
Prin critica adusa de catre istoric masei de productie a memoriei, acesta selecteaza, decide in functie de obiectivitate, impartialitate, care dintre elementele trecutului receptate intr-o maniera subiectiva pot fi retinute sau nu. Se supun aprecierii istoricului toate aceste informatii, fie ca este vorba despre documente de arhiva, documente oficiale, memorie, pentru a citi pe urma creatii narative care sa descrie “covorul” istoriei. “Istoricul este dator sa se obiectiveze, sa se transpuna intr-o realitate a timpului pe care il studiaza si sa selecteze toate acele elemente susceptibile de a contribui la construirea unei realitati a trecutului”, a conchis Bogdan-Petru Maleon.
Inapoi catre conditia umana
“O provocare a acestei carti vine din faptul ca ii invit pe cititori sa-si reabiliteze o functie la care fac apel tot mai rar. De cite ori vorbiti cu cineva apropiat si imediat va spune «Stiu»? Replica asta «Eu stiu», dupa ce ai fost intrebat ceva si ai raspuns si vrei sa incepi sa povestesti, te blocheaza si dialogul te crispeaza sau devine artificial. “ Cu aceste cuvinte si-a inceput Doina Uricariu expunerea. Autoarea considera ca ne-am pierdut nu numai istoria sau memoria, ci prin schimbarile traite am pierdut facultatile omenesti, iar cartea pe care a scris-o este “dorinta mea, daca vreti, de intoarcere a omului la conditia umana. Sa se poata vorbi despre suflet, adevar, principii din perspectiva omenescului si, contrar aparentelor, este obiectivare prin istorie”. Doina Uricariu a incercat prin aceste doua volume sa reumanizeze ceea ce este un text teoretic, o informatie dintr-un tratat de istorie prin accesul la om, deoarece “generatia mea si cei de dinainte ne-am pierdut increderea in istorie, pentru ca tot vorbind, teoretizind poti sa ramii la nivelul acesta rece al perceptiilor”.
O metafora aspra
Subiectul conferintei a ispitit vorbitorii sa treaca usor catre volumele in tema. “In spatele fiecarui «bordero» pe care l-a completat cineva pentru tine in viata, este de fapt o viata. Si daca in relatiile umane se pierde aceasta punte, aici pierd oamenii. Aici este locul in care nu mai putem sa dam vina pe cineva ca ar fi vinovat pentru ca noi nu sintem pretuiti la valoarea noastra”, este raportarea autoarei la cartea sa. Aceasta a mai spus ca a vrut sa scrie o carte prin care cititorul, dupa ce o citeste, sa ramina cu ceva in mina: “Maxilarul inferior este perceput ca o metafora, un titlu aspru, un titlu in care exista o experienta care are in spate 40 de operatii”, facind referire la tatal sau, ranit in al doilea razboi mondial la maxilar.
In opinia preparatorului universitar Loredana Opariuc, aceste doua volume au trei calitati: estetism, intimism si valoare paideutica. Iar pentru Emanuela Ilie, critic literar, in prim-planul actiunii trec personaje semnificative nu numai pentru un individ, “ci si pentru un grup social, o generatie poate, daca nu cumva un popor intreg”, referindu-se la reprezentanti ai caselor regale, “fie ei asa-numitii aristocrati ai spiritului, dar si artisti, ginditori, scriitori, filosofi; toti devenind personaje in cartea Doinei Uricariu, toti fiind aristocrati in spirit”. Istoricul Bogdan-Petru Maleon crede ca aceasta carte “nu face altceva decit sa avertizeze intr-o maniera imperativa asupra importantei conservarii acelor locuri ale memoriei, esentiale pentru istoria noastra. Volumele pun la dispozitia istoricului acele marturii care se afla in deplin acord cu realitatea din trecut”.
“Lumea contemporana traieste intr-o combinatie de multiple societati”
Dupa ce ati lucrat cu dialogul inregistrat cu Regina Ana, textul a fost vazut de membrii Casei Regale?
Eu ma pregatisem pentru discutii cu Regele Mihai. Am vorbit nepregatita cu Regina Ana, de asta am pornit de la albume, de la fotografii. A fost un efort de sincronizare a informatiei, pentru ca ea imi spunea de matusa Mimi care, de fapt, era Maria Bonaparte, ca si cum nu era nimic important in lucrul acesta.
Cum vede monarhismul de ieri capitalismul de azi?
La un moment dat am mers in Crimeea, unde s-au decis impartirea Europei si sferele de influenta, si am descoperit la Livadia, prin anul 2000 si ceva, o zona bucolica, o zona de capitalism salbatic. Capitalismul din ce in ce mai salbatic al Uniunii Sovietice, devenita intre timp o tara democratica, isi punea amprenta si faleza incepea sa fie distrusa: se construiau vile peste vile. Treceau din tarism spre un inceput de capitalism si de modernitate. Dincolo de dicotomia monarhism-capitalism, lumea contemporana – si etichetele pe care noi le punem: capitalism, aristocratie – traieste intr-o combinatie extrem de hibrida, de multiple societati.