Cred ca intrebarea ta are in vedere motivatia de a scrie romanul Noaptea cind cineva a murit pentru tine. A existat in momentul revolutiei un extraordinar bagaj de speranta, pe care azi o banuiesc nascuta din ignoranta noastra de atunci. Fara o buna cunoastere a mecanismului economic real, cu o intelegere deformata a locului Romaniei in lume, ne-am imaginat pentru o clipa ca simpla eliminare a lui N. Ceausescu va rezolva multe dintre problemele noastre, daca nu cumva le va rezolva pe toate.
Numai tragediile din jurul nostru, pe care era imposibil sa nu le vezi, ne mai mentineau intr-o oarecare legatura cu realitatea. Era imposibil ca proiectia sperantelor noastre de atunci sa fie vreodata convergenta realitatii. Nu stiam nimic despre ceea ce speram. Nu intelegeam ceea ce ne doream. Nu puteam avea ceea ce visam. Revolutia romana a fost o tragedie spre care am alergat plini de speranta. Mi-am dorit ca experienta noastra sa fie accesibila generatiei care vine dupa noi, mi-am dorit sa scriu despre asta.
Reiau o intrebare din Epilogul romanului Noaptea cind cineva a murit pentru tine: De ce la noi, romanii, ideea de patriotism suna atit de fals?
Tare as vrea sa cunosc raspunsul intreg. Nu stiu daca pot identifica toate motivele, dar citeva pot fi sigur numite. Pentru ca ideea de patrie a fost folosita pentru a justifica niste crime, incepind cu actiunile unor extremisti din anii ‘30 si pina la finele secolului XX, cind au avut loc ultimele manifestari ale violentei cu substrat politic in Romania. Pentru ca Romania nu-si cinsteste cum trebuie eroii si memoria lor, de parca si-ar schimba valorile fundamentale odata cu fiecare generatie, ca si cum statul roman ar fi un bloc cu patru etaje cladit pe nisip, care se inclina dupa cum bate vintul. Pentru ca Romania nu are o viziune de dezvoltare pe termen lung, si asta afecteaza prezentul. Pentru ca in Romania s-a dezvoltat o clasa politica profitoare, care seamana foarte mult cu patura politica din vechiul Regat, cea care a inspirat comediile lui Caragiale, sau cu clasa politica din perioada interbelica, a carei calitate morala e comensurabila doar prin dezastrul in care au impins tara. Si, cu toate acestea, am o perspectiva optimista: cred ca pe termen lung lucrurile se vor schimba. Dar trebuie sa discutam azi cit mai mult despre aceste insatisfactii ale noastre, despre aceste neimpliniri, despre tragediile la care am asistat. Trebuie sa avem luciditatea de a ne descrie esecurile, chiar daca nu iesim bine nici in fotografia individuala, nici in cea de grup.
Spuneti la un moment dat ca daca ati fi locuit in Romania nu ati fi putut scrie un rind. Este distanta o conditie pentru cel ce scrie literatura?
Distanta a fost pentru mine o dorinta veche, un refugiu cautat. Simteam ca departarea ar putea fi un bun sfetnic pentru literatura. Nu ma intereseaza sa fiu la fata locului si sa colectez beneficii de pe urma unor texte literare. Ma intereseaza ce cred tinerii care au 20 de ani despre cartile mele, ma intereseaza ce cred cei din generatia mea, pentru ca ei au trecut probabil prin frustrarea si umilintele prin care am trecut si eu, ma intereseaza ce cred despre cartile mele cititorii din generatia parintilor mei, care au sperat si ei ca se va schimba lumea. Distanta te pazeste de tentatia de a minti pentru vreun scop secund, ceea ce indreptateste premizele luciditatii, dar nu le garanteaza.