Lujin-tatal, autor de romane, printre care si Fascinatie, cel mai cunoscut, isi imaginase intotdeauna ca fiul sau va deveni, la fel ca personajul principal din cartile sale, violonist sau pictor, de o frumusete morala care il va situa deasupra celorlalti oameni, absolut insignifianti. Lujin-tatal avea si un vis, in care cobora noaptea in salon unde, la lumina unei luminari, un copil minune “in camasuta alba, lunga pina la calciie, cinta la un urias pian negru”. Lujin a primit cea mai buna educatie, a mers la cea mai cunoscuta scoala din oras, renumita pentru atentia acordata “asa-numitei vieti interioare a elevului”, totul pentru ca Lujin-tatal era din ce in ce mai convins ca fiul sau nu e ca toti ceilalti.
Lujin-fiul nu alege insa nici vioara, nici sevaletul si nici pianul cel negru, ci descopera prin intermediul unui prieten al tatalui sau secretele jocului de sah, care devine in scurt timp ocupatia sa principala. Lujin joaca la Petersburg, Moscova, Nijni, Kiev, Odesa. Isi infringe, rind pe rind, toti adversarii, majoritatea jucatori foarte buni. Lujin a jucat odata si impotriva a douazeci de amatori, cistigind bineinteles. In citiva ani, reputatia lui depaseste granitele Germaniei, unde s-a refugiat impreuna cu familia dupa Revolutia din Rusia. Lujin-tatal incepe sa fie mindru de fiul sau sahist. Dupa multi ani de la romanul Fascinatie, intorcindu-se acasa de la o adunare a scriitorilor emigranti, ii vine ideea unei nuvele despre un copil sahist, pe care tatal il duce in turnee, din oras in oras. Copilul sahist ia locul acelui pianist atit in visele lui Lujin-tatal, cit si in scrierile sale. Destinul de sahist al lui Lujin continua si in nuvela tatalui – scrisa fara talent, plina de greseli de tipar –, si in viata de zi cu zi.
Izolarea de lumea exterioara
La un moment dat, Lujin o intilneste pe Natalia Katkov, intr-o statiune balneara unde ajunge cu ocazia unui turneu de sah. Se indragosteste imediat si o cere de sotie. Natalia accepta, in ciuda familiei sale, care nu vede in Lujin decit un personaj excentric, lipsit de incredere. Casnicia lor debuteaza prost, caci sotul e rupt de orice indatorire si responsabilitate. Sahul le invadeaza viata si il inchide pe Lujin intr-un spatiu dificil, greu accesibil pentru cei din jurul sau. Comportamentul sau in societate devine treptat unul patologic. Lujina incearca chiar sa-i gaseasca o alta ocupatie sotului sau, stiind ca “fiecare minut gol al vietii lui Lujin insemna o portita deschisa nalucirilor”. Totul este in zadar, fiindca singurul lucru care il interesa cu adevarat pe Lujin era jocul de sah, “complicat si perfid”.
Jucatorul ajunge sa se izoleze complet de lumea exterioara si traieste doar in propriile-i mutari de sah. De aici si pina la nebunie nu mai este decit un pas, mutarea finala, de sah mat.
Vladimir Nabokov, Apararea Lujin, traducere din limba rusa si note de Adriana Liciu,
colectia “Biblioteca Polirom. Seria de autor «Vladimir Nabokov»“,
Editura Polirom, 2011, 32.95 lei
Un comentariu
La fel ca in Străinul lui Camus, Lujin este un nefericit cu Asperger închis în propria minte, străin de oameni si de norme sociale, exploatat de Valentino, incapabil să iubească. Un roman trist despre un geniu la limita normalității SI a nebuniei.