Si a prins ideea: puterea de la Bucuresti vrea sa se intoarca 50 de ani inapoi la vechiul val, de aceea a decapitat Institutul Cultural Roman, taind printre altele finantarile pentru Festivalul de Film Romanesc de la New York. Corina Suteu, directoarea ICR New York, impreuna cu adjuncta sa, Oana Radu, si-au dat demisia, au infiintat rapid o fundatie independenta (The Romanian Film Initiative), au lansat o campanie de stringere de fonduri si au continuat organizarea festivalului, mai ales ca Film Society of Lincoln Center nici nu se gindea sa o rupa cu ele si sa continue cu noua conducere a ICR New York.
Festivalul a primit un nume nou, Making Waves: New Romanian Cinema, si s-a desfasurat intre 29 noiembrie si 5 decembrie sub o arhitectura noua, care a cuprins un grupaj de filme noi si unul de filme clasice (incluzind o retrospectiva Alexandru Tatos), plus doua paneluri de discutii despre libertatea creativa in cinema (focus pe Romania si Ungaria). Rezultatul a fost foarte bun. Bilete vindute (la Dupa dealuri n-au fost locuri pentru toti), ecouri in presa, parteneri multumiti. Cea mai mare audienta s-a regasit, in ordine, la Dupa dealuri, Undeva la Palilula, Mere rosii si, la egalitate, la Despre oameni si melci si Trei zile pina la Craciun.
Andrei Marga, caruia puterea politica i-a pus ICR-ul in brate in septembrie 2012, spune azi ca Suteu si Radu n-au avut finantare pentru festival pentru ca n-au cerut si ca au demisionat cu citeva luni inainte ca el sa vina in post. Andrei Marga uita ca, in septembrie, festivalul ocupa cea mai mare parte a bugetului – buget care a fost taiat – si ca directoarele de la New York si-au dat demisia la doua zile dupa numirea lui, parasindu-si efectiv posturile la jumatatea lui noiembrie. Corina Suteu, Mihai Chirilov si Ada Solomon refac pentru “Suplimentul de cultura” prima editie de Making Waves, lor alaturindu-li-se Catalin Olaru, care in calitate de beneficiar al Bursei “Alex. Leo Serban” a petrecut mai mult timp la New York, ajutind festivalul.
Corina Suteu: “Un maraton fara oprire, cu multe obstacole, ca intr-un joc video”
A fost mai greu de organizat festivalul fara umbrela ICR-ului?
A fost foarte dificil sa trecem paralel prin stringerea de fonduri, organizare, desprinderea de ICR (Oana Radu si cu mine am avut pina in luna noiembrie ultimele proiecte de gestionat in beneficiul Institutului, si acelea fara sa mai avem buget, dar am vrut sa respectam promisiunile fata de parteneri), toate dificultatile unei mutari catre Bucuresti si ale unei tranzitii profesionale complexe in conditii ostile, uraganul Sandy, faptul ca echipa noastra de organizare n-a mai avut mijloacele logistice ale ICR. A fost un maraton fara oprire, cu multe obstacole, ca intr-un joc video. Din fericire, Lincoln Center a mizat pe noi si a avut incredere ca voi fi in stare sa pun festivalul pe picioare alaturi de partenerii mei.
Stiu ca pare un miracol si nu ascund ca ceea ce am ales are o mare doza de risc. Dar mi-as permite o simpla observatie legata de discutia atit de vie din jurul meseriei de antreprenor cultural. Aceasta meserie, ca oricare alta, cere talent, munca si cunoastere. Unora dintre noi ni se pare miraculos ca oamenii piloteaza avioane sau ca fac operatii pe creier. Daca intelegi cum sa faci aceasta meserie si ai experienta si talentul necesare, dupa multi ani de practica internationala – asa cum am eu – e posibil sa reusesti ceea ce altora le poate parea miraculos.
Citi bani ati strins prin crowdfunding?
22.000 de dolari, iar in rest 100.000, plus tot ceea ce Lincoln Center pune la dispozitie, precum si munca voluntara a multor oameni talentati. Cei care au donat pe Kickstarter pot fi gasiti pe site-ul www.filmetc.org. Cruciala a fost donatia venita de la Adrian Ghenie, un tinar pictor roman foarte talentat care e si un filantrop luminat. De asemenea, fondurile obtinute de la Trust for Mutual Understanding.
Cum sint percepute la New York scandalul cu ICR-ul si faptul ca evenimentul a devenit de nevoie unul independent?
Pentru publicul din NY, “scandalul” ICR nu are vreo relevanta. Multi cred ca schimbarea de putere a determinat o schimbare de persoane, foarte multa lume si-a exprimat regretul in legatura cu asta. Dupa aparitia articolelor in presa de aici, s-a inteles mai bine fondul problemei si reactia a fost de revolta, neintelegere… Important insa, cred eu, e ca evenimentul a depasit criza si ca are perspectiva pentru ca cinematografia romaneasca sa continue sa fie prezentata in acest loc prestigios. La fel ca in Romania, lumea nu intelege exact cum am reusit ceea ce am reusit, dar se bucura ca am facut-o. Trebuie sa spun ca acest tip de atitudine corespunde foarte mult americanilor – e, de fapt, esenta atitudinii lor si poate ca si asta a contat enorm. Daca as fi fost director ICR intr-o capitala europeana, as fi avut cu totul alta strategie.
Care a fost momentul cel mai placut al editiei?
Au fost multe: deschiderea cu Despre oameni si melci, fericirea si entuziasmul unei sali arhipline, felicitarile primite de un actor in care cred enorm – Andi Vasluianu si cele primite cu multa gratie de Monica Barladeanu; succesul filmului lui Mungiu cu 50 de oameni care nu au mai putut lua bilete si asteapta premiera filmului din februarie, aplauzele care nu se mai opreau pentru Cosmina Stratan si Cristina Flutur; reactia la cele doua filme produse de Ada Solomon (Toata lumea din familia noastra de Radu Jude si Din dragoste, cu cele mai bune intentii de Adrian Sitaru); momentul foarte emotionant de dupa prezentarea filmului Secvente, cind distribuitori americani au venit sa imi spuna: “E o capodopera! “; prezenta aici a lui Florin Mihailescu, caruia ii datorez foarte mult; intrebarile de dupa filmul lui Radu Gabrea. Un moment foarte, foarte special – noaptea, la mine, dupa proiectii, un dialog prelungit cu Dan Perjovschi, Mihai Chirilov si Monica Barladeanu. Aceasta intilnire intre Monica si Perjo mi s-a parut cheia antreprizei noastre: lumi care nu s-ar intilni in mod normal se intilnesc si dialogheaza…
Ce planuri aveti pentru editia 2013? Ce faceti pina atunci?
Incep de azi (stiu, pare ciudat, dar e realist) stringerea de fonduri pentru anul viitor. Dupa ce ajungem acasa, vom discuta cu Oana si Mihai ce strategie vrem sa adoptam pentru Film ETC, asociatia care administreaza Romanian Film Initiative si al carei al treilea membru fondator este Andi Vasluianu. Impreuna cu Oana vom relua si expertiza noastra in politici culturale si cooperare culturala internationala, iar eu imi voi relua activitatea de predare si imi voi da, in fine, doctoratul. Oana spune ca, de fapt, vrea sa plece intr-o croaziera. O inteleg.
Mihai Chirilov: “O initiativa independenta, care a presupus o reconfigurare radicala”
E alt festival sau acelasi festival cu alt nume?
E alt festival cu alt nume. O initiativa independenta din toate punctele de vedere, care a presupus o reconfigurare radicala fata de editiile anterioare, cind festivalul era finantat din bani de la stat. Editia din 2012 a iesit mult peste cea din 2011, cind festivalul s-a mutat de la Tribeca Cinemas la Lincoln Center: numarul de spectatori a crescut cu 15% fata de 2011, entuziasmul si admiratia publicului au fost palpabile, iar filmele au fost mai bune si mai diversificate decit anul trecut.
Cum ai ales filmele, a existat un concept?
Conceptul e simplu: o selectie cit mai diversificata a celor mai reprezentative filme romanesti ale anului (lungmetraje, documentare si scurtmetraje) si un grupaj de filme clasice ale unor autori care se cer descoperiti sau revizitati. De aici si pina la de ce cutare film e ales nu e un drum lung, in care intra nu doar optiunea si gustul in materie de cinema ale boardului festivalului, ci si impactul potential al fiecarui film la publicul american. In ce priveste filmele care au confirmat, gen Dupa dealuri, Toata lumea din familia noastra sau Despre oameni si melci, e o chestiune de pozitionare in grila festivalului, pentru a le maximiza impactul. Exista insa intotdeauna fire aparent nevazute care leaga anumite filme si pe care publicul le descopera la fata locului, cum a fost, de pilda, la aceasta editie stimulanta proiectie cu Pacatoasa Teodora inainte de Dupa dealuri. Si mai exista si o doza de, sa-i zicem, “nebunie”, menita sa condimenteze experienta unui public care ar putea crede ca stie la ce sa se astepte – dovada includerea in program a bizareriei soc a lui Radu Jude, Film pentru prieteni, si a documentarului-mamut de trei ore al lui Bogdan Ilie Micu, Un gind, un vis, Doyle… si-un pix.
Celalalt festival va fi continuat de noua conducere a ICR NY?
Habar n-am, trebuie intrebati cei de la noul ICR.
Care au fost momentele cele mai intense/reusite ale editiei? Cum vezi editia de anul viitor?
In primul rind, articolul intins pe doua pagini din “The New York Times”, aparut in chiar preziua festivalului – aproape am scapat ziarul din mina. Apoi deschiderea si inchiderea, unde s-a stat si pe scari si unde am vazut oameni in frig, asezati ordonat la coada, dar care n-au mai putut intra. Cei doi americani care au venit spre mine glont, imediat dupa proiectia cu Film pentru prieteni al lui Radu Jude, complet pulverizati de experienta. Introducerile foarte percutante ale directorului de imagine Florin Mihailescu inainte de filmele lui Alexandru Tatos. Revederea, la 22 de ani distanta, a filmului Secvente, al aceluiasi Tatos, intr-o copie noua, dar cu acelasi efect amutitor. Dupa-masa in care am bagat un cap in Amfiteatrul de la Elinor Bunin Munroe Film Center sa vad citi oameni au venit la scurtmetraje, ca sa numar peste 100 de suflete intr-o sala de 60 de locuri. Si, nu in ultimul rind, repriza de karaoke din seara finala, in compania echipei festivalului, dar si a invitatilor speciali, Andi Vasluianu si a celor doua actrite din Dupa dealuri, Cosmina Stratan si Cristina Flutur.
Filmul romanesc mai e in trend la New York?
Da, dovada proiectiile arhipline, acoperirea impresionanta si cronicile pozitive din presa americana de specialitate. Ar mai trebui spus ca e un eveniment frecventat in egala masura de americani si de romani, si nu unul destinat exclusiv romanilor din diaspora – cum ar putea crede unii.
Ada Solomon: “Am plecat de acolo incarcata cu energie foarte buna”
Filmele pe care le-am reprezentat ca producator au fost primite foarte bine. Din dragoste, cu cele mai bune intentii mai fusese prezentat in SUA, la Chicago, dar la Toata lumea din familia noastra, care era la prima proiectie americana, unele reactii au fost foarte speciale. Pe linga cele obisnuite (spectatori care se regasesc pe ecran, fie ca provin din familii despartite, fie ca au trecut printr-un divort, si care au lacrimi in ochi la final), au fost oameni care au vrut sa stie cu cit am platit-o pe Sofia Nicolaescu, unde s-au dus banii (daca s-au dus intr-un cont special pe care ea o sa-l acceseze la majorat), daca au venit reprezentanti de la Protectia Copilului pe platou.
La Sitaru, reactiile nu au fost diferite de cele din Europa. Oamenii se identifica foarte mult cu povestea, e aproape socant sa vezi ca filmul romanesc e atit de apropiat de experienta omului obisnuit. Din nou, ca si la Radu Jude, am fost intrebata a nu stiu cita oara cite dialoguri au fost scrise si cite improvizate!…
As vrea sa mai spun ca Making Waves degaja o energie pe care o simti. E foarte greu pentru cineva care n-a trait nici macar o zi in New York sa inteleaga ce important e Lincoln Center. Pe de alta parte, e de neinteles ce inseamna sa fii pe prima pagina din suplimentul de cultura al cotidianului “The New York Times”. De aceea e foarte greu de inteles ce a insemnat Making Waves ca pozitionare in spatiul acestui oras inundat de evenimente in fiecare clipa. Sala de la Walter Read nu e uriasa (are 270 de locuri), dar a fost plina la toate proiectiile.
Catalin Olaru, cistigator al Bursei “Alex. Leo Serban”: “Am avut pentru prima data sentimentul ca fac parte dintr-o comunitate”
Ce munca ai “prestat” la New York?
Fisa postului de bursier Alex. Leo Serban a presupus, printre altele, o componenta jurnalistica, reflectata in articolele pe care le-am publicat in revista “Cultura”, pe blogul meu, catalinolaru.wordpress. com, precum si prin intermediul unui blog in limba engleza pe care l-am dedicat Festivalului de Film de la New York, mymininyff.blogspot.com. De asemenea, am avut privilegiul de a ma alatura echipei Romanian Film Initiative, organizatoare a Making Waves: New Romanian Cinema. In aceasta calitate, am redactat comunicate de presa, am realizat o serie de interviuri cu invitatii acestei editii si, mai ales, m-am bucurat, alaturi de publicul newyorkez, de cele mai bune filme romanesti recente, dar si clasice.
Utilitatea acestei experiente.
Se va dovedi in timp, deocamdata e greu de estimat. Ce stiu sigur e ca am avut pentru prima data sentimentul ca fac parte dintr-o comunitate, in adevaratul sens al cuvintului. La aceasta au contribuit in primul rind Corina Suteu, Oana Radu si Mihai Chirilov, insa aceeasi implicare afectiva i-a caracterizat pe toti cei cu care am avut de-a face in timpul festivalului – oaspeti, voluntari, donatori de pe platforma Kickstarter, profesionisti din lumea filmului sau simpli spectatori.
Primul film care i-a venit in minte cind a iesit din aeroport.
Night on Earth, cu singura diferenta ca taximetristul din filmul meu nu era italian, ci avea origini indiene. Din fericire, spre deosebire de preotul din filmul lui Jarmusch, am fost mai putin slab de inger, motiv pentru care raspund azi la intrebari viu si nevatamat.
Cele mai cinematografice momente pe care le-a trait in NY.
Horror post-apocaliptic: in cele citeva zile de dupa impactul uraganului Sandy cu coasta newyorkeza, cind doar chiotele ocazionale ale turistilor de calamitate care incingeau, cind ti-era lumea mai draga, street party-uri ad-hoc ma faceau sa ma indoiesc de faptul ca am primit, fara stirea mea, un rol in The Quiet Earth sau The Omega Man.
Film de actiune: intilnirea cu adevaratul Last Action Hero american, un domn in virsta care mi-a marturisit ca a salvat mii de americani de la moarte sigura, ca putin i-a lipsit sa previna dezastrul din 11 septembrie si care mi-ar mai fi spus el multe daca n-ar fi avut, in acea fatidica duminica, program de slujba si inchinaciune.
Musical: dupa seara de inchidere a festivalului, cind eu, Oana Radu, Mihai Chirilov si Andi Vasluianu am canonit microfonul alaturi de Cosmina Stratan si Cristina Flutur.
Filme prezentate in festival:
Despre oameni si melci(deschidere), Dupa dealuri (inchidere), Din dragoste, cu cele mai bune intentii, Toata lumea din familia noastra, Film pentru prieteni, Undeva la Palilula, Nunta de piatra, Mere rosii, Secvente, Duios Anastasia trecea, docu-dramele Trei zile pina la Craciun si Crulic – Drumul spre dincolo, documentarele Un gind, un vis, un Doyle… si-un pix, 8 Martie, Pacatoasa Teodora, Turn Off the Lights, scurtmetrajele: Un alt Craciun, Blu, Tatal meu e cel mai tare, Cina in familie, Hello Kitty, Minute infinite si Tipatul.