Interesant este insa ca reviste literare franceze de inalta tinuta, precum sint „Le Magazine Littéraire“ si „Lire“, s-au oprit asupra fenomenului pe larg si au consacrat fiecare in numarul din martie dosare consistente intitulate „Vampirul. Metamorfozele unui nemuritor, de la Ovidiu la Fred Vargas“ si, respectiv, „Irezistibilii vampiri. Monstri sau dandy. Vampiroteca ideala“. Dincolo de fenomenul de moda care e un fapt de societate de studiat in sine, vampirul e disecat in toata consistenta si inconsistenta sa, cu articole care tin de istoria literara, de istorie, antropologie, psihologie etc. De la analiza, in spatiul balcanic, a credintelor in strigoi, moroi si alti „nefirtati“ – termen romanesc despre care se crede ca ar fi la originea internationalului Nosferatu –, trecind prin arhetipurile fantastice si antice ale termenului „vampa“ – mincatoarea de barbati – si pina la observatia ca orice personalitate manipulatoare, de o strivitoare influenta asupra celor din jur, nu e altceva decit un vampir psihic, paginile amanuntite ale dosarelor dovedesc ca mitul e prolific si viu.
O alaturare foarte comerciala, insa usor fortata
Coincidenta tulburatoare este ca cele doua reviste consacra, in acelasi numar, si dosare serioase literaturii romane contemporane, profitind de contextul exceptional al Salonului cartii, unde Romania este, in 2013, tara invitata de onoare. Figura lui Dracula si avatarurile sale se invecineaza cu portretele unor Norman Manea, Mircea Cartarescu, Razvan Radulescu sau Florina Ilis… Coincidenta e prea la indemina, vrei nu vrei, domeniile se contamineaza, alaturarea face sens.
Faptul ca pe fruntea Romaniei e scris inca Dracula (sau Nadia, sau Ceausescu) nu poate fi resimtit ca o insulta – cliseele au viata lunga –, ar fi de-a dreptul o copilarie. Totusi nedumerirea si regretul sint posibile, in sensul in care, invitati si onorati in Franta la unul dintre cele mai prestigioase tirguri literare de gen, scriitorii romani de azi ar fi meritat sa se vorbeasca despre ei in mod… neutru, adica in sine, fara alt chenar decit literaritatea, originalitatea, universul de sensuri si stilul care ii recomanda.
Francezii nu s-au putut abtine de la a pune, de la inceput, alt chenar, suprapunind, prea usor, prea superficial, spectrul unui cliseu peste nume de scriitori romani de forta, peste o literatura care n-are nici in clin nici in mineca cu seducatorul strigoi. Iata argumentul publicat in „Lire“ de redactorul-sef adjunct Philippe Delaroche: „Alegindu-l pe Vlad al III-lea (1431-1476), voievod al Valahiei, ca model pentru contele Dracula, eroul cartii publicate in 1897, irlandezul Bram Stocker exploateaza atit terorile noastre cele mai vechi, printre care angoasa fiecaruia la gindul de a fi ingropat de viu sau de a fi bintuit de un spectru, cit si reputatia de cruzime extrema – relativizata de istorici –, ilustrata de padurea de tepe care i-a inghetat singele in vine lui Mahomed al II-lea, pe care Vlad Tepes a lasat-o posteritatii nu doar intre Carpati si Dunare, ci si in toata lumea, in special datorita puterii de influenta proprii literaturii. Sarbatorita la Salonul cartii, intre 22 si 25 martie, Romania a dat mari scriitori. Inainte de a face un tur de orizont al celor mai prestigiosi, astazi disparuti, si al contemporanilor pe care publicul ii va intilni la Paris, si pentru ca Romania ramine, in opinia publica, asociata mitului vampirului, «Lire» a ales sa-i descilceasca originile, metamorfozele, seductia si diversitatea“.
„Romancierii romani contemporani sint satui de vampiri, diavoli si alte creaturi ale noptii“
Ceva mai subtil, redactorul-sef Joseph Macé-Scaron pune punctul pe „i“ in editorialul sau din „Le Magazine Littéraire“: „A intra in inima literaturii romane poate da impresia uneori ca ne aventuram intr-o padure deasa si inzapezita care ascunde un castel situat pe marginea unei prapastii, semet si cu multe turnuri… Nu trebuie sa subestimam faptul ca romancierii romani contemporani sint satui de vampiri, diavoli si alte creaturi ale noptii“.
Contaminarea poate deveni insa un imens avantaj, daca profiti de popularitatea mitului si incapatinarea cliseului pentru a te „vinde“ ca literatura aproape necunoscuta, cu ceva de spus. Ce-i drept, numeroase sint temele pe care Romania le propune la Salonul cartii de la Paris cu promisiunea unui miez dens pentru dezbateri cu fond istoric si anvergura filozofica, precum „In intimitatea unui popor“ cu Gabriela Adamesteanu, „Poezia in spatele zidului“ cu Ana Blandiana, Dinu Flamind, Ion Muresan, Mircea Dinescu, „Iesirea din totalitarism“ cu Dan Lungu, Adina Rosetti, Bogdan Suceava sau „Culisele scrisului: principiul de incertitudine“ cu Basarab Nicolescu, Solomon Marcus, Houriya Abdelouahed, Bogdan Ghiu. Romania are insa si intelepciunea de a nu se crispa in fata cliseelor la moda, propunind duminica, 24 martie, pe Marea Scena a Salonului parizian, o dezbatere in jurul figurii lui Dracula – „intre mit si realitate“ –, cu participarea excelentilor specialisti in materie, istoricii Matei Cazacu si Lucian Boia si a jurnalistului Raymond Clarinard, redactor-sef adjunct al saptaminalului „Courrier International“, unul dintre moderatorii intilnirii.
Cind o tema reputat „neserioasa“ este discutata serios si cu dezinvoltura, e semn ca frustrarile pot fi depasite cu inteligenta si maturitate culturala.