Nick Carraway a absolvit Yale-ul, a plecat sa lupte in Primul Razboi Mondial, dupa care s-a intors in orasul natal din Vestul Mijlociu cu o „stare de neastimpar“, cum se exprima el, adica cu acel sentiment ca esti indreptatit sa pretinzi ceva mai mult de la viata, iar de vei cere, viata iti va da. Drept pentru care, naratorul nostru se hotaraste sa plece pe coasta de Est, la New York, pregatindu-se sa devina agent la bursa.
Un arogant si autosuficient plus o „frumusica si prostuta“
Doar ca, pina in 1929, lucrurile despre care sa merite sa scrii nu se intimpla la bursa. Nick isi inchiriaza o casa ieftina „pe insula aceea ingusta si rebela“ la est de New York, unde se afla si doua formatiuni geologice neobisnuite in forma de ou, foarte asemanatoare ca forma si marime, dar diferite prin cei ce le locuiesc. Este vorba de West Egg si East Egg, iar naratorul locuieste in West Egg, chiar linga „o constructie colosala (…) reproducerea fidela a vreunei primarii din Normandia (…) cu o piscina de marmura si cu mai bine de patruzeci de acri de peluza si gradina“. Este, bineinteles, resedinta misteriosului Gatsby, pe care la momentul acela naratorul nu-l cunoaste. Ii cunoaste, in schimb, pe sotii Tom si Daisy Buchanan, locuitori ai East Egg-ului, pentru ca, ni se spune, Daisy ii este verisoara de-a doua, iar Tom, fost sportiv de performanta – „unul dintre indivizii aceia care la douazeci si unu de ani ating un asemenea grad de perfectiune, incit din acel moment toate realizarile lor ulterioare ajung sa miroasa a esec“ –, este o mai veche cunostinta a sa de pe vremea studentiei. Nick nu se da in vint dupa Tom, care nu numai ca este prea bogat pentru gustul lui, dar si prea necizelat, arogant si autosuficient, in schimb se simte atras de domnisoara Jordan Baker, pe care o intilneste la familia Buchanan, invitata adesea la masa.
Cit despre Daisy, ea este la fel de fermecatoare, de superficiala, de iresponsabila si mereu cinica. La masa se vorbeste despre superioritatea rasei nordice si amenintarile la care este supusa, despre fetita lui Daisy, care, spera mama acesteia, va fi „frumusica si prostuta“ (calitatile ideale pentru o femeie in viziunea acesteia), despre amanta lui Tom din New York care il suna acasa la ore nepotrivite (tocmai ce l-a sunat din nou) si doar in trecere despre domnul Gatsby, pe care vecinul sau si naratorul nostru il surprinde intr-o noapte privind de pe peluza sa la luminita verde, de la capatul celalalt al apei intunecate, si intinzind la un moment dat miinile ca si cum ar fi implorat pe cineva sa-l auda.
Atmosfera, nu intimplari
Cine cauta actiune, fir epic in Marele Gatsby risca sa ramina frustrat pina la capat, caci romanul se cladeste pe atmosfera, si nu pe ce se intimpla in el propriu-zis. Daca e totusi sa vorbim despre evenimential, putem spune ca, in cea mai mare parte, el se invirte in jurul bauturii, personajele beau virtos cam tot timpul, fie la New York, fie la resedinta generosului Gatsby, iar din cauza bauturii barbatii dau in femei, iar femeile dau cu masina peste… alte femei si din cauza asta oameni nevinovati mor, in timp ce ochii uriasi ai doctorului Eckleburg ramin impasibili la toata tragicomedia micilor fiinte umane. Dar sa nu anticipam. Dupa ce in sfirsit fac cunostinta, Nick si Jay Gatsby devin un soi de prieteni. Se pare ca au luptat amindoi in Franta, in aceeasi divizie, si chiar daca Nick ni-l descrie drept un „mocofan elegant (…) cu un limbaj ceremonios atit de intortocheat, ca putin ii lipsea sa nu fie de-a dreptul absurd“, tot el recunoaste ca avea un suris „cum rar se intimpla sa vezi, un suris care te umplea de o incredere netarmurita“, prin care iti spunea ca „te intelegea atit cit ti-ai fi dorit sa fii inteles, credea in tine atit cit ti-ai fi dorit sa crezi tu insuti si te asigura ca i-ai lasat exact impresia pe care ai fi dorit sa i-o lasi in momentele tale cele mai bune“. Dar toate acestea nu reprezinta decit o masca. Reiese ca in spatele opulentei, al sigurantei de sine sta nu numai un barbat modest si fara fasoane, dar ca in fata lui Daisy marele magnat redevine simplul soldat de odinioara, indragostitul febril si stingace care vrea, dar nu prea stie cum sa-si (re)cucereasca iubita, pe de altfel usor impresionabila Daisy. Mai aflam ca numele sau nu e Jay Gatsby, ci mai banalul James Gatz, ca, spre deosebire de Nick si de Tom, parintii lui au fost saraci, iar averea si-a facut-o singur (si intr-un mod destul de dubios), ca a facut-o tocmai pentru ca intr-o buna zi sa se poata intoarce la Daisy si sa fie din nou impreuna. Construindu-si averea, Gatsby se construieste pas cu pas si pe sine, se reinventeaza cum se spune astazi atit de des, dar reinventarea porneste de la o iluzie: ca Daisy l-a iubit numai pe el, ca s-a maritat cu Tom neavind incotro, dar acum, ca iubitul vietii ei s-a intors si s-a intors cu multi bani, Daisy isi va parasi degraba sotul si va ramine cu EL. Ceea ce femeia nu pare dispusa sa faca, chiar daca se prinde in hora pasiunii pe care acest barbat, fara indoiala sarmant, dar de asemenea teribil de naiv, o pogoara asupra sa. Visul american, intruchipat pentru o clipa de marele Jay Gatsby, se intoarce, violent, impotriva lui, in momentul in care barbatul insusi se adinceste in vis, pierzind practic orice contact cu realitatea.
Un personaj memorabil
Jay Gatsby e unul dintre cele mai tragice personaje din literatura americana, dar si unul dintre personajele cel mai greu de compatimit. Nu stiu daca recent lansata readaptare a romanului, avindu-l pe Leonardo DiCaprio in rolul principal, reuseste sa surprinda acest lucru, dar cu siguranta romanul o face. Astfel, moartea banala (si desigur nedreapta) de care are parte Gatsby vine nu doar ca un avertisment pentru Nick Carraway sa se tina deoparte de asemenea iluzii („the paths of glory lead but to the grave“ spunea odata Thomas Gray), dar si ca o binecuvintare daca e sa ne gindim strict la victima. Murind, el n-o mai poate vedea pe Daisy alegind sa ramina cu „bruta“ de Tom, murind, el poate ramine cu impresia ca a facut ce trebuia, iar Daisy, macar recunoscatoare pentru acest gest, va fi in cele din urma a lui.
Dat rapid uitarii dupa moarte, singura consolare a lui Jay Gatsby este ca, in realitate, ramine un personaj memorabil, indiferent daca cititorul se identifica cu el (cam greu) sau, dimpotriva, simte nevoia sa ia o oarecare distanta.
F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby, traducere din limba engleza de George Volceanov, colectia „Biblioteca Polirom. Esential“, Editura Polirom, 2013