– Fragment –
Din pacate, parintii mei se urau si isi urau viata de cuplu. Pentru ca eu eram produsul fuziunii lor genetice, ei bine, nu e de mirare ca imi placea sa fierb monede pe aragaz si apoi sa le lustruiesc cu solutii de curatat metalul.
— Tiran infantil, a tipat maica-mea de pe canapea, unde statea cu picioarele sub ea. Nenorocitul naibii. Nimic nu ti-ar placea mai mult decat sa ma vezi cu venele taiate.
Si-a rasucit absenta ciucurele vestei lungi crosetate.
Cream a luat-o ca pe un semn,
si-a varat coada intre picioare si s-a furisat din camera, in jos pe scari, sa se culce langa boiler.
Taica-meu s-a facut rosu la fata, adaugand un strop de apa tonica peste bautura din pahar.
— Deirdre, vrei sa o lasi mai moale? Esti isterica, pur si simplu isterica.
Pentru ca era profesor, avea obiceiul sa repete tot ce spunea.
Ea s-a ridicat de pe canapea si a traversat incet covorul alb mitos, ca pentru a-si ocupa pozitia pe o scena.
— Sunt isterica? a intrebat cu o voce egala, scazuta. Crezi ca asta e isterie? A ras teatral, inaltandu-si semeata capul. O, sarman nenorocit. Nu esti barbat, esti o umbra jalnica. Se opri langa el, sprijinindu-se cu spatele de raftul din tec cu carti. Esti atat de constipat, incat crezi ca pasiunea creativa e isterie. Si nu vezi? Cu asta ma omori.
Si-a inchis ochii si si-a luat expresia de Edith Piaf.
Taica-meu s-a indepartat de ea. A dus paharul la buze si a luat o gura zdravana de bautura. Bause toata seara, asa ca i se cam impleticea limba.
— Nimeni nu vrea sa te omoare, Deirdre. Te omori singura.
— Sper sa arzi in iad, i-a strigat ea. Regret amarnic ziua in care m-am maritat cu tine.
In timp ce se certau, stateam in sufragerie la masa, inchizand si deschizand incuietoarea in forma de clesti de homar a lantugului de aur pe care mi-l cumparase maica-mea din Amherst. Imi era mereu teama ca o sa-mi cada de la gat. Si singurul lucru care ma linistea era sa-i verific siguranta. Mi-am ridicat privirea si am spus:
— N-ati putea sa incetati odata cu certurile? Va certati tot timpul si nu suport chestia asta.
— Asta e doar intre mine si tatal tau, a spus maica-mea pe un ton rece.
— Nu, nu e, am tipat surprinzator de tare. Nu e doar intre voi doi, pentru ca sunt si eu aici. Si nu mai suport. Nu faceti decat sa tipati unul la altul. Nu poate nici unul din voi sa-l lase in pace pe celalalt? Nu puteti sa incercati macar?
— Taica-tu ingreuneaza lucrurile, mi-a replicat maica-mea.
In cele din urma, cearta s-a mutat alaturi, in bucatarie, oferindu-le mai multa lumina, precum si armament potential.
— Uita-te la fata ta nenorocita, a spus maica-mea. Arati de doua ori mai batran decat esti. Ai treizeci si sapte de ani, dar parca te-ai apropia de optzeci.
De-acum taica-meu era beat turta si singurul mod de a restabili linistea in casa pe care si-l putea imagina era sa o impiedice cumva pe maica-mea sa respire.
— Ia-ti mainile alea nenorocite de pe mine, a tipat maica-mea, luptandu-se sa scape de mainile lui taica-meu, care reusisera sa o apuce de gat.
— Taci dracului din gura, catea.
Avea dintii inclestati.
Ii urmasem in bucatarie si stateam in usa in pijamaua mea cu Snoopy.
— Terminati! am tipat. Terminati odata!
Dintr-o singura miscare, maica-mea l-a imbrancit pe tatal meu beat, care s-a trezit proiectat cu spatele si si-a pierdut echilibrul, pravalindu-se peste tejgheaua bucatariei. In cadere, s-a lovit cu capul de masina de spalat vase si, cand a ajuns in sfarsit pe podea, a ramas nemiscat. Sub urechea lui a inceput sa se adune o mica balta de sange si atunci n-am mai avut nici un dubiu ca murise.
— Nu mai misca, am zis apropiindu-ma.
— Nenorocitul asta las se tine doar de farsele lui jalnice. L-a impuns in genunchiul bolnav cu degetul mare de la picior, dat cu oja rosie. Ridica-te, Norman. Il sperii pe Augusten. Destul cu farsele tale.
In cele din urma, taica-meu s-a ridicat, proptindu-se cu capul in masina de spalat.
Maica-mea a rupt dezgustata o bucata din sulul de hartie Bounty si i-a intins-o.
— Ar fi trebuit sa te las sa sangerezi ca un porc pentru ca l-ai speriat pe fiul nostru in halul asta.
Tata si-a lipit hartia de ureche pentru a absorbi sangele.
Vazand ca taica-meu era inca in viata, acum imi faceam griji pentru maica-mea.
— Te rog, n-o bate, am zis. Te rog, n-o omori.
Problema era ca firea lui insensibila ma speria. Era o mare diferenta intre expresia calma a barbatului de pe cutia de cafea Taster’s Choice si expresia pustie pe care o afisa taica-meu. Imi era teama ca stransese prea multa furie in el, cum spunea mama, si era gata sa plesneasca.
M-am aplecat iar.
— Te rog, n-o omori.
— Tatal tau n-o sa ma omoare, a zis maica-mea, aprinzand aragazul, scotand un More din pachet si aplecandu-se sa-l aprinda de la spirala fierbinte. Prefera sa ma sufoce cu manipularea lui oribila si opresiva si sa astepte sa-mi spintec singura gatul.
— N-ai vrea sa taci, te rog, dracului, Deirdre, a spus taica-meu, epuizat si beat.
Maica-mea i-a zambit, sufland fumul pe nari.
— O sa tac, te rog, dracului cand o sa crapi, te rog, dracului.
Am simtit ca ma cuprinde panica.
— O sa-ti spinteci gatul? am intrebat-o.
A zambit si si-a desfacut bratele.
— Nu, bineinteles ca nu. E doar o figura de stil. M-a sarutat in crestet si m-a scarpinat pe spate. E aproape unu; a trecut de mult ora de culcare. Trebuie sa mergi sa faci nani, dimineata te duci la scoala.