– Fragmente –
Stereotipuri culturale si excesul matern
Exista stereotipuri culturale ale mamei si mai ales ale mamei de baiat. Aceste stereotipuri sunt foarte rezistente la schimbare, au o mare influenta asupra modului in care ii percepem si ii evaluam pe cei din jurul nostru, fiind adanc inradacinate in cultura populara. Unele iau forma proverbelor sau zicatorilor. Mama evreica, mama italianca, mama indianca apar ca stereotipuri larg raspandite, caracterizandu-se prin trasaturi negative de personalitate. […]
Mama evreica apare ca un stereotip cultural foarte mediatizat in comedii cu evrei, scrise de evrei si neevrei, in emisiuni de televiziune si filme americane. Radacinile acestui stereotip se leaga de autosacrificiul primei generatii de evrei imigranti care, prin mame, si-au transferat aspiratiile de a se adapta si de a castiga un statut respectabil copiilor pe care ii cresteau. Educatia era indreptata sistematic catre obtinerea unui prestigiu social, a unor pozitii cat mai inalte in societate si a unui statut economic important. Mamele evreice sunt portretizate ca persoane foarte ambitioase, protectoare, extrem de grijulii sa asigure conditii bune de trai copiilor lor – mai ales hrana –, emotional foarte atasate de acestia, dar si cu mari asteptari privind atasamentul si iubirea lor, chiar dupa ce devin adulti, avand propriile lor familii.
Aceste mame considera ca maternitatea este sensul vietii lor, pretinzand copiilor adulti respect si recunostinta permanenta pentru sacrificiile facute de ele, dorind sa fie mereu prezente in viata acestora. Nemultumirile lor, reprosurile aduse le induc copiilor sentimente de vinovatie. […]
Mama italianca are si ea o relatie complicata psihologic cu fiul ei adult. Divorturile in cuplurile de italieni au crescut in 2002 comparativ cu 2000 cu 45%, iar in 2007, intr-un studiu despre divortialitate, s-a mentionat ca in Italia are loc un divort la patru minute. Cauza majora, se mai spune, este soacra…
Psihologa Annamaria Cassanese considera ca exista doua tipuri extreme de soacre italience: unele care refuza sa imbatraneasca si vad nurorile ca pe rivale si altele care si-au dedicat viata familiei si vor sa fie recompensate pe viata pentru devotamentul lor. Acestea din urma au grija de copii, de nepotii sau nepoatele lor, calca rufe, spala rufe, sunt deci invazive, subminand autoritatea nurorilor si comportandu-se ca si cum ar fi la ele acasa. Daca la inceput sunt mai discrete, „cu timpul ajutorul lor se extinde, stiu totul in casa cuplului, cauta in sertare, controleaza, vad ce nu este calcat, monopolizeaza bucataria, astfel ca nurorile se simt straine in propria lor casa, pentru ca soacra este mereu prezenta“.
Stereotipul „una mamma italiana“ exista, chiar daca nora, italianca sau nu, intra intr-o competitie din care ei i se pare ca iese victorioasa. Comentariile online, dincolo de faptul ca reflecta nefericirea nurorilor, au si un rol de avertisment uneori, atunci cand acestea isi impartasesc nu numai necazurile, ci si lectiile de viata. Se dau sfaturi, se dau retete, se dau solutii. Se vede usor o solidaritate a nurorilor pentru a face fata cu succes in competitia cu soacrele. In limba italiana suocera inseamna „soacra“. Undeva am citit ca recipientul in care, mai ales in restaurante, se pun sticluta de otet si cea de ulei se numeste suocera e nuora, soacra si nora. […]
O prezentare a soacrei – mama de baiat, aparuta foarte recent in The Economist, ne lasa cu gura cascata. Poate ca din filme sau din diverse stiri aflam ca in satele din India, o tara inca preponderent rurala, dar si la oras, fetele se casatoresc foarte tinere, chiar minore, parintii, ca sa scape de ele, dand zestre, bani, bijuterii si alte bunuri familiei sotului. Desi acest obicei este acum ilegal, el persista.
Nerespectarea promisiunii facute de familia fetei sfarseste frecvent cu violenta din partea familiei sotului si uneori chiar din partea familiei fetei. Lacomia insatiabila a familiei sotului face ca soacra sa se implice cel mai mult, ajungand uneori sa-si omoare nora. La inchisoarea din Delhi, o aripa este ocupata de soacrele criminale, ale caror victime sunt nurorile. Ea chiar se numeste aripa soacrelor criminale. Statisticile spun ca, in 2012, 8.200 de nurori au fost ucise pentru ca parintii lor nu au reusit sa achite obligatiile legate de zestre.
Cu toata tendinta catre modernizare, in India traditia este foarte puternica. Nora accepta tirania soacrei fara sa cracneasca, abandonata de familia ei. In casa soacrei, in care nora se muta dupa casatorie, ea nu este numai mana de lucru, ci si servitoarea supusa soacrei. In ritualul de casatorie Bengali, fiul ii spune mamei lui „ti-am adus o servitoare“. Nora face treburile domestice – curatenie, gatit, spalatul rufelor, munca in curte, ingrijirea animalelor –, dar se ocupa si de toaleta cotidiana a soacrei, pe care o spala, o tunde, ii face masaj, o piaptana si o impodobeste cu bijuterii.
Soacrele incearca sa se apere. In 2009, tot in India, a aparut un forum de protectie a tuturor soacrelor indiene, care lupta pentru pastrarea traditiei, pentru familia extinsa, unde nora trebuie sa se integreze. Pe forum se critica inversunat educatia facuta tinerilor de astazi, influenta mass-mediei, parintii care nu mai stiu sa-si educe copii si care mai degraba ii strica. Evident, cand se refera la tineri, forumistele-soacre se refera la fete, la potentialele nurori, care trebuie sa se mute dupa casatorie in casa sotului, sa nu uite ca au o noua familie si nici vorba sa se gandeasca la divort. Fondatoarea forumului este, probabil, o veritabila soacra traditionala, careia ii place sa aduca drept argument o zicala hindi: „Odata ce ai intrat in casa rudelor prin alianta, numai moarta poti iesi“. Lumea se schimba. Cu convulsii. O discontinuitate in continuitate sau o continuitate in discontinuitate?
CARTEA
Relatia dintre soacre si nurori a fost dintotdeauna subiect de glume, dar si de discutii serioase. O regasim in povestile populare si in zicatori, in romane si in show-uri TV, unde, in general, soacra apare ca un personaj negativ, iar nora, ca o victima. Rivalitatile si conflictele soacra-nora, care nu de putine ori duc la violenta, ii preocupa si pe psihologi, psihanalisti, sociologi si antropologi. Apeland la surse dintre cele mai diverse, de la literatura stiintifica la povesti reale, Aurora Liiceanu analizeaza acest raport complicat dintre doua femei care concureaza pentru dragostea aceluiasi barbat: una ca mama care nu vrea sa-si piarda copilul, cealalta ca partenera care si-l doreste doar pentru ea.
Din cuprins: Stereotipuri culturale si excesul matern • Patologia relationala: mama toxica, soacra toxica • Vocea nurorilor • Vocea soacrelor • Vocea barbatilor • Vocea psihologilor • Patru povesti cu soacre
AUTOAREA
Aurora Liiceanu, doctor in psihologie, a lucrat in cercetare si a predat psihologie la diferite universitati din Bucuresti, dar si la UQAM (Canada) sau EHESS (Franta). In prezent, este cercetator senior la Institutul de Filosofie si Psihologie „Constantin Radulescu-Motru“ din cadrul Academiei Romane. De aceeasi autoare, la Editura Polirom au mai aparut: Ranile memoriei. Nucsoara si rezistenta din munti (2003, 2012), Prin perdea (2009, 2012), Rendez-vous cu lumea (2010, 2012), Patru femei, patru povesti (2010, 2011), La taifas (2010, 2012), Viata nu-i croita dupa calapod (2011), Cuvinte incrucisate (2012), Supuse sau rebele. Doua versiuni ale feminitatii (2013) si Legaturi de sange. Povestea Ioanei (2013).