Avem noi ce avem cu adevarul: il preferam tapat in fel si chip, poate-poate de­paseste senzatia noastra de neverosimil. Matei Visniec traieste agresiunea media conectat prin profesie la realitatile ei. Ca prozator, el favorizeaza deopotriva ferestrele absurdului si scenariile distopice. Dezordinea preventiva se citeste si […]

Intrebat la un moment dat ce fel de carte este cea pe care tocmai o scrie, Octavian Paler raspunde ca n-are habar daca e una de fictiune sau de eseuri. Nu mintea. Nici nu disimula. Toata opera lui oscileaza nehotarat intre fictiune si non-fictiune.

Ceea ce ura Adrian Leverkühn era, inainte de toate, faptul ca se vede silit sa rada si atunci cand refuza. Zambeste cand in jur calamitatile se inlantuie uluitor si ireversibil, cand intalneste fenomene bogate in mister din care nu poate evada. Ce mai, omul se afla pe culmile disperarii. Dar eroul lui Thomas Mann gaseste o solutie: […]

Astazi, ca inainte de 1989, putine consolari: lumea satului a preluat spiritul contrafacut al orasului si, odata cu el, ai impresia ca a importat numai cadavrele urba­nizarii. Daca e sa fim cu totul sinceri, gasesti cu greu sate neviciate, care sa nu aduca a mahala de oras bolnavicios.

Candva, Biserica ii situa pe eretici dincolo de paganism. In vremurile moderne, eretic este cel ce merge, dupa capul sau, oriincotro crede de cuviinta. Iar Bisericile ingaduie derapajele, reactivand mitul fiului ratacitor mai strident decat si-ar fi inchipuit vreodata.

In tot ce scrie, Matei Visniec a ramas fidel unei metode ce si-a pastrat in timp eficacitatea. Ea porneste de la revelatia lui Goethe pentru care nimic nu poate fi teatral daca nu e totodata si simbolic, daca nu infatiseaza o realitate care sa provoace o alta, superioara. Cu alte cuvinte, un lant al determinarilor, ce trebuie sa surprinda […]

Viata Aglajei Veteranyi pare rupta dintr-un film noir. Iar povestea ei nu se poate regasi decat in carcasa unui basm grotesc. Fara norii de zahar ars ai unei povesti, copilaria ramane o captivitate ce are prea putin a face cu inocenta. Probabil ca asa se explica si evadarile ei in lumea teatrului. Numai intre jocurile realitatii flexibile […]

Incheiat intr-o prima forma la finele lui 1988, romanul La capatul noptii a preluat intre timp mare parte din balastul unei memorii asediate. A rezultat un text cu etajari simbolice si deschideri multiple, la doua capete ale istoriei.

Celebru in perioada interbelica si uitat astazi, se poate spune despre Mihai Tican Rumano ca a trait cateva vieti. A calatorit enorm, iar experientele lui au devenit carti, autorul fiind convins de faptul ca gestul sau hraneste imaginarul mai mult decat flamand al epocii. Drept e si ca spaniolii au beneficiat primii de reportajele […]