Puține sunt lucrurile care afectează atât de grav – și de atâta timp – România cum o face bulversarea oricărei scări de valori, răsturnarea cu dosu-n sus a ierarhiilor firești. Sigur, nicăieri valoarea nu iese la suprafață așa, ca untdelemnul. Pretutindeni există veleitari, lingăi, descurcăreți, protejați […]
Am insistat și insist pe o idee (fixă): faptul că România de astăzi se găsește în starea jalnică pe care o știm cu toții din pricina celor numiți generic „comuniști“.
Trebuie să subliniez încă o dată diferența între cele două mari schimbări de regim din România centenară: în vreme ce preluarea puterii de către comuniști, în 1947, a reprezentat o ruptură radicală, prăbușirea regimului comunist din decembrie 1989 a fost doar un mic hop, marcat ritualic de uciderea soților Ceaușescu, […]
Hai să încercăm săptămâna asta un calcul aritmetic simplu, care își are rostul lui. Din cei o sută de ani de existență, România Mare a avut aproape 30 de ani de monarhie, cu un parcurs democratic acceptabil în contextul istoric dat.
Astăzi, ca și ieri și alaltăieri, mulți se întreabă cum se face că de șaptezeci de ani România e o țară a arbitrariului, nesiguranței și dezorganizării în toate domeniile – și, ca o consecință directă, o țară săracă, în care se supraviețuiește sau din care scapi cu fuga. Pentru cei o sută de ani de […]
Săptămâna trecută începusem să discut condiția elitelor politice comuniste (scuzați pleonasmul) care au preluat puterea în România după 1944. Calitatea intelectuală a acestor noi conducători ai țării era una precară – nu cred că s-ar îndoi cineva de asta. Cu rare excepții, comuniștii din linia întâi, ceea […]
Au condus comuniștii România între 1944 (sau, poate,1947) și 1989? Au preluat puterea și după 1989, cu așa-numitul „eșalon doi“? Ne mai conduc și acum – ei sau urmașii lor? Și să fie oare PSD nou-vechiul PCR? Răspunsul cel mai corect, adică mai prudent, ar fi: și da, și nu.
Este PSD un partid comunist? Sau, mai exact, este continuatorul structurilor comuniste de dinainte de 1989? Iată o întrebare cu răspuns complicat: cel mai onest răspuns ar fi „Da și nu“.
PSD-ul trece printr-un conflict intern la vârf, președintele partidului e nemulțumit de premierul numit de el însuși și a decis să-l mazilească, la fel ca pe premierul numit anterior tot de el, deoarece premierul (actualul fost, nu fostul fost) era bănuit că ar vrea să preia puterea în partid, mazilindu-l de la conducerea […]
În ultima vreme mă încearcă din când în când un regret anume: că nu mai pot participa la demonstrațiile de protest împotriva puterii politice de azi, tocmai într-un moment în care România e pe cale să devină o autocrație cu tentă mârlănească.