În 1969, cu câteva luni înainte ca Deep Purple să înregistreze epocalul Concert pentru grup și orchestră, alături de prestigioasa Royal Philarmonic Orchestra, copil de 13 ani fiind, am asistat în satul natal, Cacova, 70 km de București, la un fel de jam-session care, bag seamă, și-a lăsat adânc […]

Ca să nu rămână mai prejos decât colegii de generație, supravie­țui­torii deceniului de aur hard-rock – 1967-1977, după opinia oamenilor cu greutate (minimum 90 kg!) – Ian Gillan, Ian Paice și Roger Glover au dat semnalul adunării rezervelor strategice de forță și inspirație pentru Steve Morse, Don Airey […]

Cu toate că, de-o bună bucată de vreme, sufeream de acuta ab­sență a prezenței (metafizice?) care îmi coordonează (sau su­praordo­nea­ză?) viața, n-am fost conștient de boala asta până acum. Zilele trecute, deși îmi propu­se­sem să nu pun urechea, cam bănuind – motivat de vechi expe­riențe – ce […]

Confuzia stării de pandemie planetară m-a pus în situația de a trăi paradoxul vârstei la modul fantast: azi parcă a fost ieri, anul trecut va începe de mâine, iar din septembrie trebuie să mă duc din nou la școală, poate în clasa întâia, poate în ultima... Și dacă ar fi să mă întorc în timp, ce anume să […]

Până când suntem copii? Mi-am pus întrebarea la puțin timp după ce-am primit o adevărată „jucărie pentru rockeri bătrâni și tembeli“, cum a descris cineva discul Stormbreaker, editat de trupa Scar­let Aura în iulie, 2020, la Silver City Records. (Cu suportul Fun­dației Wacken; iar cine nu știe ce în­seam­nă […]

Discurile nou apărute cer „audiție obiectivă“, lipsită de ingerințe, ca să le pătrunzi mesajul, atmosfera și inovațiile. Dar tuturor ascultătorilor de al­bume întregi li se întâmplă, nu de puține ori, ca vreo noutate pe CD, LP sau format digital să le treacă pe lângă urechea neatentă, fudulă ori […]

...sunt sau nu sunt eu? Nu știu să limpezesc dilema de mai sus. Ascultând câteva zile caniculare piesele semnate Be My Enemy, am tot încercat să înțeleg ce mă reține la ele, ce mă capti­vează, mă fascinează, mă farmecă, mă ui­mește, mă pune în stare emer­gentă (a.k.a. revoltă psihică), mă liniștește, […]

Vă amintiți reclama aia cu „viitorul sună bine“? Nu mai știu ce produs (de unică folosință) promova cu blajina duritate a medicului de pandemie, spurcat la spectacolul televizual, dar sigur și-a făcut efectul în creierul meu, de vreme ce am reținut expresia. Și mă întreb uneori, când obosesc să nu mă […]

N-aș putea spune despre mine că sunt un mare bețiv ori măcar bun cunoscător al băuturilor, cu toate că reputația mi-a urcat câteva gradații spirtometrice tocmai cu proze pe tema destupată. De mescal am aflat prima oară din romanul lui Malcolm Lowry, La poalele vulcanului, tradus în ro­mânește de Ion […]

Deși mi-au plăcut de la prima ascultare, am trecut mereu pe lângă fiecare disc al lui Moby, așa cum trece acceleratul prin celebra gară Dâlga, obsesia profesorilor bucureșteni din anii ’80, navetiști de nevoie. Bine aminte nu-mi mai aduc de momentul când cea dintâi piesă mi-a zdruncinat auzul. Să fi fost Drop […]