— Bună ziua, de la comisia de control suntem.
Poate că mulți dintre voi, deținătorii de animale de companie, ați primit informații destul de complete din partea persoanei de la care ați cumpărat sau ați primit lighioana. Mie mi-a spus doar că e foarte probabil să fie câine, fiindcă latră.
Maestre, vi s-a întâmplat vreodată să nu aveți inspirație?
Maria G., medic ortoped:
Ați auzit de SCOMAR? Dacă ați auzit, înseamnă că sunteți și voi implicați, fiindcă altfel nu aveați motiv să știți despre el.
Bun, sunt tot felul de pseudocritici culinari care afirmă că anumite mâncăruri cu care obișnuim să-i îmbuibăm pe oaspeții noștri străini, ca să simtă pe limbă gustul nației românești, nu ar fi de fapt ale noastre. Cel mai tare m-am enervat când s-au luat de sarmale.
Păi cum am făcut asta? Simplu, știam că dacă le propun un subiect senzațional, vor fi interesați să aibă exclusivitate și vor face orice să o obțină, inclusiv să îmi deszăpezească calea de acces spre casă, lungă de vreo nouăzeci de metri și lată de patru, fiindcă la vremea respectivă primeai certificat de […]
Aud câinele lătrând de mama focului. Și, la câtă lene are în el, știu sigur că nu o face în mod gratuit.
Strâmbu’ a răsărit undeva în primăvara lui 1918.
Valea Adâncă e un deal domol. Adică din orice capăt de sat te-ai uita, nimic nu e adânc. Mă rog, în afară de fântâni, că pânza freatică se află la adâncime de vreo douăzeci de metri în pântecele gliei.
