Într-o zi, în căldura toridă a verii timișorene, am mers la o seară de lectură colectivă pentru care selectasem, de dragul coerenței, un set de texte literare despre identitatea locului și istoria ei implicită din anii 1980 încoace.
1.
Plimbându-mă prin oraș, mă tot întreb – a nu știu câta oară – de ce Dumnezeu tot insistă oamenii să pună atâtea căsuțe pentru păsărele prin copaci.
Marele Oraș ne aduna din toate colțurile țării și ne îmbrățișa, dându-ne iluzia că vom fi împreună pentru totdeauna, dar peste zilele acelea s-au așezat alte zile și apoi alte zile, e ca și cum s-ar fi coborât o rugină peste sângele nostru.
S-a făcut o distribuție, regizorii sunt aceia care decid actorii ce urmează să întruchipeze personajele unei ficțiuni teatrale, încep repetițiile, se lucrează în echipă alături de scenograf, coregraf, compozitor, construindu-se viitoarea producție.
La 40 de ani distanță de anul când a început să fie filmat, The Other Side of the Wind de Orson Welles a avut premiera mondială anul trecut, în cadrul Festivalului de la Veneția, puțin mai târziu intrând și pe Netflix.
Încep cu o mărturisire ce poate nedumeri: n-am fost niciodată cucerit (vrăjit, captivat sau cum vreți să mai spuneți) de nici un album al trupei Iron Maiden.
Când plecau în concediu, părinții noștri scoteau toate aparatele din casă din priză. Uneori și telefonul. Noi plecăm în concediu pentru a ne scoate pe noi din priză. Dar, atât timp cât aparatele care ne însoțesc – telefonul, tableta, laptopurile – continuă să funcționeze, ne ratăm scopul. O industrie întreagă, […]
N-am mai trăit de mult atât de intens un meci de fotbal precum semifinala România-Germania de la europeanul de tineret la fotbal.
E vară, oamenii se pregătesc de concedii, fac rezervări, pregătesc bagaje – of, și cât de importante sunt bagajele! Ce iei neapărat cu tine, câte valize îți trebuie sau merită să umpli, ce pui în ele, ce lucruri scoți la sfârșit, fiindcă decizi să le lași totuși acasă? Nu-i ușor.
1.
Sunt într-o zi de concediu acasă.
