1.
Dacă se va gândi cineva să-i facă statuie lui Emil Brumaru – și sigur ar trebui să se gândească –, mi-ar plăcea să fie ceva de genul acesta:
Eu strâmb din nas și când să mă trezesc ca să merg la școală, darămite când sunt nevoit ies din bârlog la cinci dimineața, în zi de vacanță.
11 ianuarie: „Maică-ta se frăsuiește și se tot frăsuiește, prea îi pasă de toată lumea și pune la suflet tot. Eu, dacă puneam la inimă tot ce-am pățit, eram de douăzeci de ani în mormânt. Maică-ta e panicoasă... Tu ai noroc că semeni cu mine!“, mă asigură tata.
1.
Am văzut un film cu o stație spațială care putea să controleze starea vremii. Și m-am gândit că-i doar o problemă de timp să facă „ăștia“ așa ceva. Și pe urmă m-am gândit ce s-ar întâmpla în România dacă am avea o asemenea stație.
1.
După prima ninsoare, am fost pe la vreo trei vulcanizări și apoi m-am așezat la o coadă mai mică, de doar vreo treizeci de mașini, ca să-mi schimb cauciucurile de vară cu cele de iarnă.
La începutul anului am scris aici un articol în care încercam să anticipez ce se va întâmpla în România cu prilejul Centenarului. Pun în oglindă ce-am zis eu cu titluri și fragmente de articole din presa noastră care arată ce s-a întâmplat:
1.
Există un nene la televizor care face emisiuni economice și profețește Apocalipsa României în fiecare seară, în caz de creștere a salariului minim, cică nu e sustenabil să plătești un om cu 240 de euro pe lună, că oameni ăia sigur-sigur nu produc atât de mult.
1.
Am renunțat la un contract cu Vodafone.
O tânără familie de la noi – mamă, tată, băiat și fată – nu mai suportă viața din România.
Petrică Popescu deschide ochii cu spaimă, așteptând ca în clipa următoare să simtă o durere îngrozitoare de șale, care nu-l mai slăbise de câțiva ani de zile.