1.
Există un nene la televizor care face emisiuni economice și profețește Apocalipsa României în fiecare seară, în caz de creștere a salariului minim, cică nu e sustenabil să plătești un om cu 240 de euro pe lună, că oameni ăia sigur-sigur nu produc atât de mult.
Nici nu pun în discuție cum e cu creșterea salariului minim – habar n-am cum o fi bine sau rău –, ci doar mă irită patima de jihadist cu care vorbește. Mor de curiozitate să-i aflu salariul și explicațiile legate de profitul adus de el canalului tv, din subpunctul ăla de audiență pe care (nu) o produce. Ceea ce mă face să mă gândesc, pe sărite, la următoarele situații din România:
Un biciclist înjură mașinile parcate pe pista de biciclete, dar unul și același biciclist n-are nici o problemă să nu se oprească la roșu sau să străbată în viteză trecerea de pietoni.
Un pieton îl urăște pe șofer și pe biciclist că nu respectă nici o regulă de circulație, dar unul și același pieton n-are nici o problemă să traverseze pe unde îl taie capul sau pe roșu.
Un șofer îi dă cu flash celui care merge prea încet pe singura bandă a drumului, dar unul și același șofer nu are nici o problemă să meargă cu zece kilometri la oră când vorbește el la mobil sau să blocheze o bandă de mers, oprind fix la chioșcul unde are treabă.
Un angajat din privat îl înjură pe bugetar, pentru că trăiește pe spatele lui, dar unul și același angajat din privat n-are nici o problemă că firma la care lucrează el face afaceri numai cu Statul.
Un bugetar îl urăște pe muncitorul din privat că are salariul mai mare, dar unul și același bugetar nu are nici o problemă că el muncește pe jumătate cât cel de la privat.
Un preot e mâhnit când binecredinciosul se lăcomește și nu ține cont de învățăturile lui Iisus, dar unul și același preot n-are nici o problemă să-și cumpere Mercedes și să meargă cu el la slujbă.
Un binecredincios se enervează când preotul îi cere bani pentru munca lui, dar unul și același binecredincios n-are nici o problemă ca el să ceară bani pentru orice face el.
Un părinte e supărat că odrasla lui nu învață nimic la școală, dar unul și același părinte nu are nici o problemă că din școală nu a mai învățat nimic.
Un român se irită când un sloven nu știe nimic despre țara lui, dar unul și același român nu știe nimic despre Slovenia.
Un cetățean e supărat pe politician că nu face ce trebuie pentru țară, dar unul și același cetățean n-are nici o problemă că el nu face nimic pentru țară.
Un politician e mânios pe cetățean că nu-l respectă, dar unul și același politician nu are nici o problemă că el nu respectă cetățeanul.
Stânga este extrem de indignată de ceea ce face dreapta. Dar una și aceeași stângă nu are nici o problemă când face ce face dreapta. Și invers.
Și tot așa crește patria noastră în care nimeni nu-și aplică sieși regulile pe care se așteaptă să le respecte ceilalți.
2.
Am făcut o etajeră dintr-o scândură de brad pe un perete din bucătărie, cam lângă ușa frigiderului. Am calculat să nu fie nici prea sus, nici prea jos, aliniată, accesibilă etc. Dar, atenție, mi-am spus, să nu dau cu capul de ea când deschid frigiderul! Am verificat, nici o problemă. Numai că atunci când am verificat distanța eram conștient de existența etajerei și a pericolului. După ce s-a integrat în peisaj, am început să uit și să dau cu capul de ea.
Mă bătea gândul să o scot, până când am observat că, după ce am dat de vreo 20 de ori cu capul de ea, nu mai uit. Acum, chiar și când mă trezesc la 3 noaptea și mă duc mormăind ca ursul la frigider, brusc se leagă niște fire în creier și o voce interioară îmi șoptește încă din pragul bucătăriei: atenție mare la etajeră!