Pana la ora cand scriu randurile astea (27 februarie, ora 16:17), PricewaterhouseCoopers (care se ocupa de procedura de votare) n-a dat un comunicat explicativ. Ce se stie pana acum e ca, potrivit procedurii, exista doua seturi de plicuri cu premianti, dar nu se stie cum la Warren Beatty a ajuns plicul cu premianta pentru rol principal feminin, caci Emma Stone sustine ca pastrase plicul de la premiul care-i fusese inmanat mai devreme. Cand a vazut ca pe hartie scrie Emma Stone, La La Land, Beatty i-a aruncat pisica lui Dunaway, care a citit ca o floare titlul pe care l-a vazut, La La Land.
Cu toata aceasta balbaiala de necrezut, palmaresul arata previzibil. Academia Americana de Film (ai carui membri voteaza la un loc Cel mai bun film, dar decid celelalte premii fiecare pe ramura lui) a ales (poate si datorita acuzatiilor de anul trecut ca discrimineaza cineastii de culoare) sa dea trofeul suprem unui film realizat de o echipa majoritar de culoare si care trateaza despre maturizarea unui tanar de culoare, gay, dintr-un mediu defavorizat. Dincolo de asta, Moonlight – care a mai fost premiat pentru scenariu adaptat si pentru rol secundar masculin (Mahershala Ali) – e o poveste bine articulata, care construieste din cateva tuse evolutia eroului pe mai bine de 20 de ani, reusind sa creasca in emotie pana la un catharsis de o discretie absoluta. Cu o zi inainte, Moonlight devenise si eroul premiilor Independent Spirit, fiind premiat la sase categorii, printre care cel mai bun film, regizor si scenariu. Filmul va fi distribuit si la noi de Transilvania Film, din 10 martie 2017. La La Land, care avea un numar record de 14 nominalizari, a plecat acasa cu sase premii, printre care pentru regie, actrita in rol principal si imagine. Premiul de regie e dat pe merit – e foarte greu sa regizezi un film muzical, mai ales unul de complexitatea lui La La Land. Premiul de interpretare feminina pare ca s-a dus la Emma Stone doar ca Isabelle Huppert, care avea in Elle una dintre cele mai grele partituri feminine din 2016, sa nu duca premiul in Franta. Efortul de a invata sa dansezi e minor fata de travaliul de a construi un personaj atat de complex (si de dificil pentru morala americana) cum e cel al femeii care decide sa se razbune insolit pe cel care a violat-o, jucand pe muchie intre trauma si placere. Premiul pentru rol principal masculin s-a dus in mod previzibil la Casey Affleck, unanim recunoscut pentru rolul barbatului bantuit de episodul uciderii prin imprudenta a propriilor copii, care devine tutorele nepotului sau. Manchester by the Sea (o melodrama gandita sa ude bine batistele – vezi, de pilda, coloana sonora) a mai fost premiat pentru scenariu original. Pacat ca un film remarcabil ca Arrival a fost premiat numai pentru montaj sunet, cand putea castiga la scenariu adaptare, imagine si scenografie. Pacat si ca Nocturnal Animals si alte filme de valoare au fost lasate la o parte.
In acest an, Academia Americana de Film a incercat sa dreaga busuiocul pentru acuzatiile de discriminare rasiala de anul trecut (cineastii de culoare au avut mai multe nominalizari decat in alti ani, chiar si cand nu era cazul), dar a si scos in fata (in mod previzibil) un omagiu profesionist si benign (dar intotdeauna binevenit) adus Uzinei de filme – cum e La La Land. Acestea au fost fetele monedei.
Gala din 26 februarie s-a straduit sa aduca nu doar o gazda noua (insipidul Jimmy Kimmel), ci si alte noutati. Mini-parasutele cu acadele au fost ca si cand n-ar fi, iar ideea de a provoca un soc unui grup de oameni obisnuiti care faceau un tur turistic prin LA, aducandu-i pe nestiute in sala de la Dolby Theater, a parut un populism de prost gust, intretinut de Kimmel si de vedetele care au zambit larg plebei stirbe care casca gura ca la zoo.
Premierea filmului iraniano-francez The Salesman nu mi se pare o atat de flagranta discriminare pe motive socio-politice, cum a dat de inteles Ada Solomon pe Facebook, suparata ca n-a castigat Toni Erdmann, la care a fost producator executiv si pe care l-a promovat in Romania drept coproductie minoritar romana (desi e coproductie germano-austriaca, HiFilms Production fiind prestator de servicii). Despre Oscarul pentru film strain se stie oricum ca se da pe motive de multe ori politice sau ca filmele premiate/ nominalizate nu sunt intotdeauna cele mai bune din recolta. Cum iranianul Asgar Farhadi era vizat de interdictia impusa de Trump asupra cetatenilor straini (n-a mai venit, desi pana la urma ar fi putut) si cum toti nominalizatii semnasera o scrisoare denuntand „climatul nationalist si fanatic din SUA si din alte tari“, era de asteptat ca premiul sa se duca la The Salesman. Cine poate garanta ca fara Trump ar fi castigat Toni Erdmann? Filmul lui Maren Ade luase cu o zi mai devreme Independent Spirit Award, invingand un alt film iranian, Under the Shadow, de Babak Anvari. Un roman tot a fost premiat, brasoveanul Ioan Boieriu, care a facut parte din echipa care a luat Oscarul pentru efecte speciale, pentru Cartea junglei.
Cam asta a fost la aceasta editie care va ramane in istorie. Pe langa gafa de final, organizatorii au mai comis una, folosind in grupajul In Memoriam fotografia producatoarei australiene Jan Chapman langa care au pus numele creatoarei australiene de costume Janet Patterson, disparuta in 2016.
Palmares Oscar 89
– Cel mai bun film – Moonlight/ In lumina lunii
– Regizor – Damien Chazelle (La La Land)
– Scenariu original – Kenneth Lonergan (Manchester by the Sea)
– Scenariu adaptare – Barry Jenkins, Tarell
Alvin McCraney (Moonlight)
– Actrita rol principal – Emma Stone (La La Land)
– Actor rol principal – Casey Affleck (Manchester by the Sea)
– Actrita rol secundar – Viola Davis (Fences)
– Actor rol secundar – Mahershala Ali (Moonlight)
– Imagine – Linus Sandgren (La La Land)
– Montaj – John Gilbert (Hacksaw Ridge/ Fara arma in linia intai)
– Efecte vizuale – Robert Legato, Adam Valdez, Andrew R. Jones, Dan Lemmon (The Jungle Book/ Cartea junglei)
– Scenografie – David Wasco, Sandy Reynolds-Wasco (La La Land)
– Costume – Colleen Atwood (Fantastic Beasts and Where to Find Them/ Animale fantastice si unde le poti gasi)
– Make-up si hairstyling – Alessandro Bertolazzi, Giorgio Gregorini, Christopher Allen Nelson (Suicide Squad/ Brigada sinucigasilor)
– Mixaj sunet – Kevin O’Connell, Andy Wright, Robert Mackenzie, Peter Grace (Hacksaw Ridge/ Fara arma in linia intai)
– Montaj sunet – Sylvain Bellmare (Arrival/ Primul contact)
– Lungmetraj de animatie – Zootopia/ Zootropolis de Byron Howard, Rich Moore
– Scurtmetraj de animatie – Piper de Allen Barillaro
– Film strain – The Salesman/ Forushande (Iran/ Franta) de Asgar Farhadi
– Melodie originala – City of Stars, de Justin Hurwitz, Benj Pasek, Justin Paul (La La Land)
– Coloana sonora – Justin Hurwitz (La La Land)
– Scurtmetraj de fictiune – Sing/ Mindenki (Ungaria) de Kristof Deak
– Scurtmetraj documentar – The White Helmets (Marea Britanie) de Orlando von Einsidiel
– Documentar lungmetraj – O.J.: Made in America de Ezra Edelman