O sa incep cu cea mai banala, dar inconturnabila intrebare: care sunt highlight-urile celei de-a XVI-a editii?
Pai ar fi asa: retrospectiva Jean-Pierre Melville, realizata cu sprijinul Institutului Francez – sase lungmetraje reprezentative pentru cariera acestui cineast special, in copii noi restaurate digital, printre care Le doulos, cu Jean-Paul Belmondo, si iconicul Le cercle rouge, cu Alain Delon. Un portret H.R. Giger – artistul elvetian premiat cu Oscar, caruia ii datoram designul creaturii din Alien. O carte blanche oferita unui festival din Finlanda, Viva Erotica – la Cluj se vor vedea cateva din titlurile proiectate de-a lungul celor trei editii ale acestui eveniment inedit, toate in copii de 16 si 35 mm, un regal pentru cinefilii curiosi si lipsiti de pudibonderii. Noul film al lui Radu Mihaileanu, partial filmat in Transilvania, History of Love. Noile documentare ale greilor Ulrich Seidl si Serghei Loznitsa: Safari si Austerlitz, ambele prezentate la Venetia. Castigatorii de la Berlin: On Body and Soul (Ursul de Aur) si Ghost Hunting (cel mai bun documentar). Noul Sally Potter, The Party – o delicioasa farsa camerala in alb-negru, cu actori unu’ si unu’. Focusurile dedicate cinematografiilor tinere din Slovenia si Austria – mai stii de unde sare noul Haneke? Retrospectiva Kira Muratova – cineasta ucraineana inclasabila despre care foarte putini stiu ca e de origine romana. In memoriam Abbas Kiarostami – cu ultimul sau scurtmetraj Take Me Home, in care rolul principal e interpretat de o minge de fotbal, si documentarul 76 Minutes and 15 Seconds, care il are ca protagonist pe cineastul iranian disparut anul trecut. Proiectiile speciale, tot in copii recent restaurate digital, cu doua titluri de top din catalogul David Lynch: Blue Velvet, prilejuita de proiectia documentarului Blue Velvet Revisited din Focusul sloven, si Twin Peaks: Fire Walk with Me, prilejuit de lansarea iminenta a noii serii TV Twin Peaks si dublat de documentarul The Missing Pieces al aceluiasi Lynch, cu scene cazute la montaj din versiunea originala. Si pentru ca tot am vorbit de seriale TV, avanpremiera speciala cu primul episod din sezonul 2 al serialului HBO, Umbre. Last but not least, Suta de lei a lui Mircea Saucan, pe care ne-o dorim prezentata in prezenta distributiei originale: Dan Nutu, Ion Dichiseanu, Ileana Popovici si Violeta Andrei.
Au fost filme bune in lume in 2016/2017? Ai avut de unde alege?
Intotdeauna exista filme bune. Provocarea majora, insa, e sa le gasesti pe acelea care nu sunt trambitate si validate de establishment-ul festivalier al triadei Cannes-Venetia-Berlin. Datorita pozitionarii TIFF-ului imediat dupa Cannes, sunt rare cazurile in care filmele grele de la Cannes ajung la TIFF – ele se duc fie la Les films de Cannes a Bucarest, fie ies deja pe ecrane si nu mai reprezinta o noutate pentru TIFF-ul din anul urmator. Dar chiar si asa, exista filme bune la Cannes carora greii le iau fata si care risca sa treaca neobservate. Pentru un programator nu cred ca e o mare sfaraiala sa selectioneze noul film al lui Xavier Dollan, Juste la fin du monde, despre care toata lumea vorbeste si pe care, intamplator, l-am adorat, ci mai degraba sa dea o sansa de expunere unor filme de nisa ca Paris pieds nus (al duetului Fiona Gordon si Dominique Abel, pe care l-am promovat la TIFF inca de la primele lor opere) sau coreeanul Train to Busan, mostra deliranta de genre cinema pe care, ca sa-l citez pe Thierry Frémaux la recenta conferinta de presa pentru Cannes, „putini dintre voi l-au vazut anul trecut in proiectia nocturna“. Acelea ma intereseaza mai mult. La fel se intampla si cu cele de la Venetia sau Berlin – unde, de cele mai multe ori, sectiunile paralele sunt mult mai bogate in titluri care se lasa greu descoperite, drept care satisfactia unui selectioner de festival e mai intensa.
Explica-ne cum faci selectia.
Lucrez cu o echipa de trei programatori, pe care am suplimentat-o in acest an cu inca trei persoane, datorita numarului din ce in ce mai mare de filme, care programatori opereaza un prim filtru si propun o lista scurta. Incercam sa acoperim cat mai multe festivaluri, de la cele mari la cele de mai mica anvergura, chiar specializate, care nu sunt foarte publicizate – pentru ca nu stii niciodata de unde sare iepurele. Dam o importanta egala filmelor inscrise oficial, care nu au cine stie ce pedigree festivalier – pentru ca ma intereseaza in primul rand valoarea, nu validarea lor de catre alte festivaluri. Am delegat sectiuni intregi – cum ar fi Ziua maghiara sau cea dedicata documentarelor – unor curatori independenti care cunosc festivalul din interior si vin cu propria lor viziune in alcatuirea selectiei. Uneori lucrez la focusurile unor cinematografii nationale si cu profesionisti straini specializati in teritoriul respectiv.
Cum apreciezi ca evolueaza cinemaul mondial? Mai e loc de surprize?
Daca nu ar mai exista surprize, m-as duce deja sa ma culc sau m-as apuca de gradinarit full-time. In meseria asta, daca nu exista surprize, pilotul automat pe care risti sa functionezi poate ucide pasiunea pentru film. Dar nu cred ca evolutia digitala e cea care genereaza surprizele. 3D-ul la inceput si valul de filme VR de acum sunt doar capcane care ne ajuta sa atragem publicul hipsterizat de vremuri in vartejul festivalului si al cinemaului in general. Filme ca Simulation, Ceux qui font les révolutions a moitié n’ont fait que se creuser un tombeau sau Quality Time, din programul viitoarei editii TIFF, reprezinta genul de surprize entuziasmante care ma scot din amorteala inerenta vizionarii catorva sute de filme proaste sau doar corecte si care nu-mi spun nimic.
La ce filme romanesti noi sa ne asteptam? Am inteles ca lista nu-i batuta in cuie, dar poate totusi ne dai cateva titluri.
In afara celor catorva filme romanesti care au avut deja premiera si pe care le vom prezenta in proiectii speciale, cu cele noi e mai complicat. Breaking News (regia Iulia Rugina), Vanatoare (r. Alexandra Balteanu) si Planeta Petrila (r. Andrei Dascalescu) se vor vedea la TIFF. Dar trebuie spus ca din ce in ce mai multe festivaluri internationale necesita premiere mondiale, drept care o proiectie domestica la TIFF cu un film romanesc proaspat ii poate periclita sansa de a debuta intr-un festival mare, care ulterior se poate traduce intr-un carlig important in promovarea lui odata ce e lansat pe ecrane acasa. Asta s-a intamplat, de pilda, anul trecut cu Ultima zi, de Gabriel Achim, care a avut dificultati in a prinde o selectie intr-un festival international de top tocmai din cauza acestei restrictii de premiera. Pe de alta parte, proiectia incredibil de populara cu Doua lozuri de la TIFF de anul trecut i-a dat un boost extraordinar, pregatind terenul pentru succesul lui ulterior la box office.
Revenind la filmele din acest an, atat noul film al lui Constantin Popescu, Pororoca, cat si cele trei debuturi, Soldatii (r. Ivana Mladenovic), Un pas in urma Serafimilor (r. Daniel Sandu) si Charleston (r. Andrei Cretulescu) sunt opere solide, inedite narativ si exceptional de temerare, fiecare in felul ei, si mi se pare o nedreptate crasa ca nici unul dintre ele nu si-a gasit loc in Selectia Oficiala de la Cannes. Mai exista o sansa pentru ele in sectiunile paralele (Quinzaine des Réalisateurs si Semaine de la Critique), dar evidenta se impune: fara un loc la festivalul de pe Croazeta, toate aceste filme isi vor cauta o palarie festivaliera mai mare decat TIFF-ul unde sa-si inceapa cariera. Si e de inteles.
Ce noutati mai sunt anul asta la TIFF? Se mareste festivalul? O sa incep eu: gratie unui grant Eurimages de 20.000 de euro, la premiul de dezvoltare Transilvania Pitch Stop se pot inscrie de acum cineasti din regiune, nu doar din Romania si Moldova.
Pe langa saltul extraordinar al programului Transilvania Pitch Stop despre care vorbesti, recalibrat prin sustinerea lui de catre Eurimages, vor mai exista la TIFF, printre multe alte noutati, expozitii si evenimente-hibrid intr-un spatiu neconventional intitulat TIFF Experience Zone, destinat noilor tehnologii si filmelor VR despre care vorbeam anterior. Apropo de marire, vom incerca, dimpotriva, sa reducem nitel numarul de filme, tocmai pentru a diminua frustrarea celor care, an de an, se plang ca nu reusesc sa vada tot ce si-ar dori.
Cum a evoluat viziunea ta curatoriala de-a lungul editiilor si cat de mult depinde ea de buget? Unii cititori poate nu stiu ca filmele din festivaluri nu se obtin pe gratis.
Uneori, foarte rar, ma lovesc de sume astronomice pentru cutare film, doar pentru ca agentul lui nu judeca cu dublu standard si solicita acelasi pret pe care l-ar cere si unui festival unde biletul pentru un film e de cinci ori mai mare. E dreptul lui. Altminteri, totul se negociaza, iar viziunea mea de ansamblu nu are de suferit.
Cum negociezi rigoarea viziunii cu placerile vinovate?
Seriozitatea poate ucide placerea. Incerc sa nu ma mai simt atat de vinovat pentru asa-zisele placeri vinovate. Cine va veni in Piata Unirii la Cluj sa vada filmul despre Dalida imi va da dreptate.
Ce invitati straini vin anul asta? Cui ii dati Premiul pentru intreaga cariera?
Printre multi altii, regizorii Arnaud des Pallières si Damjan Kozole, fiecare cu cate o mini-retrospectiva, si actrita franceza Clotilde Courau, care va fi unul dintre membrii juriului principal. In onoarea ei vom proiecta filmul lui Philippe Garrel, L’ombre des femmes, in care e minunata. Cat despre Premiul pentru intreaga cariera, il vom anunta la conferinta de presa din luna mai. Intamplarea face insa ca i-am pomenit deja numele in interviul asta. Ghici ciuperca?
Cum decideti personalitatea straina pentru acest premiu si cat de usor/greu e sa convingeti nume grele – si care mai sunt pe piata – sa vina la Cluj?
Avem o lista de „suspecti de serviciu“, cum se spune, la care trimitem anual invitatii. Cred ca nada care functioneaza cel mai bine e parfumul exotic al numelui Transilvania. Dupa care urmeaza o lunga negociere cu agentul respectivei vedete.
Ce iti place mai mult – inceputul sau finalul festivalului?
Finalul. La inceput nu vreau decat sa se termine totul. La final imi pare rau ca mi-am dorit asta.
Care a fost cel mai misto moment trait la TIFF? Dar cel mai stresant?
Misto a fost venirea lui Pintilie. Stresanta a fost venirea lui Daneliuc. Dar ambele retrospective au iesit extraordinar, si amandoi au fost adorabili, fiecare in felul lui.
Personalitatea cu care ai petrece mai mult de un festival?
Am prieteni cu care nu reusesc sa-mi petrec cat timp mi-as dori. Personalitatile se descurca si fara mine. Zece zile de festival cu egoul si capriciile lor sunt mai mult decat suficiente.
Ton coup de coeur in editia asta?
Quality Time, filmul de debut al olandezului Daan Bakker.
Am tot vrut sa te intreb – pentru ca de trei ani faci parte din juriul care decide lista scurta si nominalizarile la Premiul LUX, acordat de Parlamentul European – cum decideti lista scurta si cat de mare e intruziunea PE in proces – adica sugereaza si PE titluri?
Suntem vreo 20 si ceva de oameni de film, validati anual de PE, care propun fiecare cate trei titluri ce promoveaza valorile europene si au potential de public, care se intalnesc de trei ori in primavara, vorbesc mult, voteaza, se cearta, argumenteaza, combat, o iau de la capat si iar voteaza, pana ajung la o lista lunga de zece filme, dupa care la una scurta de trei titluri din care la final membrii PE aleg castigatorul. PE propune si el asa numitele „spontaneous submissions“, dar in cele trei editii de cand fac parte din acest comitet, toate au fost rapid eliminate din discutie.
Si, pentru ca la ancheta noastra de final de an erai ocupat cu organizarea Festivalului de film romanesc de la New York Making Waves, o sa te intreb acum: cum te astepti sa fie anul cinematografic romanesc2017?
Mai putin variat ca 2016, cand filmul de autor de calitate a fost dublat de divertismentul popular de calitate, dar infinit mai surprinzator ca propuneri de cinema. Judecand dupa cele trei debuturi temerare deja pomenite, cred ca vom asista la un nou Nou Val. Era si timpul.