Femeie impacata cu trupul si singuratatile, scriitoarea devine imprevizibila atunci cand buna-dispozitie ii activeaza alertele unei retorici ce pare fara sfarsit. Si e mai mare dragul sa stai si sa asculti. Sau, pentru cei mai curajosi, sa provoci autoarea cu intrigi sensibile.
Partenera de dialog, Angela Baciu, apartine intervievatorului ce a depasit bariera distantei si, convingatoare, a semnat deja impreuna cu Nora Iuga o carte de interviuri. Acum recidiveaza. Cum a induplecat-o, nu stiu, dar cu siguranta, odata castigate simpatia si increderea scriitoarei, lucrurile s-au derulat firesc. Angela Baciu are umor, stie sa primeasca replici acide, reactioneaza prompt si deschide viraje cand dezbaterea da semne de oboseala. Impreuna au dialogat recent sub un titlu cel putin derutant: mai dragut decat dostoievski. Jocul conceptului estetic alaturat numelui celui mai intunecat dintre modernii tamaduiti nu poate sa nu incite imaginatia. Cat de dragut putea fi Dostoievski? Intrebarea e gresita. Cu cine ar fi fost el dragut? Cu sotia? Cu femeile? Cu preotii sau nevroticii? Nu va hazardati sa raspundeti, va fi inutil. Cele doua autoare au grija sa fixeze din capul locului un motto cu valoare de avertisment: „noi nu vorbim sa spunem, vorbim din inertie, mi-a spus ieri Daniil Sihastru“. Mai iesi, daca poti, din dilema de-nceput!
Structura urmeaza poemele dramatice cvasi-cunoscute. Un „Prolog in cer“, fireste, anunta pe Anna Pavlova, celebra balerina ramasa in memoria tuturor pentru interpretarea din Moartea lebedei, pe Masinistul Sef si o intreaga fauna suprarealista ce actioneaza explozii de imagini intertextuale. Cele doua, „A“ si „N“, dialogheaza spontan, ca si cum cineva le-ar inregistra pe ascuns in tip ce ele dau frau liber euforiei. Dialogurile sunt asortate cu replici cromatice dintre cele care zapacesc sau pot fi citite drept versuri freestyle. Un „cor antic“ conchide absurdist, deseori neverosimil, zarva falsa a celor doua candidate la statutul de autoare.
Jocul de-a experimentul asigura validitatea oricarei replici, oricat de absurde. Oricum, ele au capacitatea de a face din nimic ceva valabil. Nora Iuga ramane fidela interferentelor formative, aminteste de Aglaja Veternayi, cea care a invatat-o lectia esentiala si i-a explicat de ce fierbe copilul in mamaliga: „Ce vrei? – intareste Nora Iuga. Am ramas cu buciumu-n minte, ca, fara lemn, nu fierbe“. Dar sunt la zi si cu aparitii editoriale din zona minora, sa-i zicem consumerista. De pilda, mai in gluma, mai in serios, ii aminteste Angelei de Suge-o, Ramona!, despre care stie „ca-l descalifica!“, nici mai mult, nici mai putin, „pe Dostoievski“ si „e mai draguta decat zidul chinezesc“. Joaca lor pe ecrane avangardiste da semne ca are nevoie din cand in cand de prezenteism: „Fraiera mai esti, replica Nora Iuga. Nu te prinzi niciodata ca totul e gluma, pana si hidrocefalul e cainele lui Pavlov“. Alteori reactioneaza matern, cumva didactica: „tu chiar nu stii sa razi? Nu te-a invatat nimeni? Noi venim pe lume gata invatati. Stim cum sa traim pe de rost. Fiecare iese din oul lui fara sa cheme vreun medic cu aripi sau cu copite. Puiul din galbenus, ciuperca din spor, fatul din ovul… si ce cantec si ce dans“.
Un spectacol de etichete cu zvac dadaist
Si ucenica-Angela are replici bune. Intrebata cand a adunat atatea amintiri, mai tanara conviva raspunde: „vin singure la mine (amintirile, n.n.), ca maidanezii“. Nu lipsesc (auto)ironiile legate de incompatibilitatile Norai Iuga cu tehnica moderna, fuga de responsabilitatea mobila si asa mai departe. Intre Sibiu, cu Podul Minciunilor, si Venetia nu e mare diferenta, caci numai coincidentele pulseaza, cu intalnirile si rememorarile transparente.
Amandoua sunt spirituale, gata sa negocieze si sa accepte orice, sa zburde pe teritoriul limbajului inaltand cuvinte peste fileu, pasandu-le una-alteia fara grimase, fara intentionalitate. Doar sustinute de arcurile spontaneitatii. Rezulta un spectacol de etichete cu zvac dadaist, absurde cat sa incite si sa tulbure cautatorii de logica.
Canta impreuna sau mimeaza situatii, explica razant fapte istorice, cancanuri, iar anecdotica culturala sau politica dezvaluie noi partii pentru sania cu cele doua pasagere puse pe sotii dadaiste. Nu se abtin sa nu se tachineze („inteleg, ti-ai pus pijamaua de poeta“, „Te sufoci de-atata nora? Cidrul da in clocot?“, „esti cel mai grozav pokemon“, „ce subconstient guraliv poti sa ai!“, „esti cam retardata, draguta“ etc.). Nici sa incite, din categoria „adevar sau provocare“. Uneori, desi se abtin, umbla la butoane feministe: „eu n-o sa ma sinucid pentru nici un barbat. Cel mult cu degetele-n priza sau in cotetul gainilor“, spune A(ngela). Broscoiul, un manz alb, Mister T., si alte arhetipuri ale masculinitatii trec printre rafalele lor, fara sa raneasca si fara sa atinga nimic esential.
Dialogul e intrerupt de flash-uri onirice, ale amandurora, cu amintiri prelungite in suprarealitati; rezulta deliruri controlate mai mult sau mai putin. Ele vor doar sa piloteze cum le cade bine in cabina experimentului spontan. Un pasaj oniric ii este atribuit lui Tiberiu Almosnino despre „Visul lui Mister T.“. Este singura concesie sentimentala a volumului.
Nora Iuga observa inspirata la un moment dat: „discutiile astea sunt un flirt in imponderabilitate“. Este unicul moment cand metafizica poetelor se lasa imblanzita. Ele cauta si gasesc afinitati in cele mai banale trimiteri. Se vede cu ochiul liber ca (in)compatibilitatile lor pot fi invidiate. Toate se deruleaza intr-o risipa de subtilitati, intr-un concurs (fara premii) de replici absurde, de poleire a kitsch-ului. Ideea care aduce carnatie este ca, daca tanara se teme ca nu va sti sa moara, maestra spune ca moartea-i ca dragostea. „La examenul asta nu pica nimeni. Totul e sa n-o contrazici!“ Acest cross dadaisto-suprarealist nu are invingator, nici cititori. Codul il stiu doar cele doua, care fac din varianta publicata un alt joc de pase, aruncate, ca din intamplare, si cititorului. Care, evident, nu va sti ce sa faca deodata cu ghemul de replici vii. Trebuie sa se retraga, tiptil, in tribune, si sa urmareasca increzator jocul celor doua amazoane ale limbajului la o sticla din care duhul nu se da scos nicicum.
O carte pentru cunoscatori, un spectacol de replici din fantana unei inertii dadaiste.
Nora Iuga, Angela Baciu, mai dragut decat dostoievski, poem dramatic cu ilustratii de Ion Barbu, Editura Polirom, 2017