Regizoarea Ozana Nicolau a documentat cazurile de nașteri timpurii, România ocupând locul 1 în UE la cazurile de fete sub 18 ani care devin mame (peste 22.000 anual).
Rezultatul e un proiect lansat în 15 noiembrie 2017, care constă din documentarul-web Mame mici și piesa de teatru Foreplay (cu Ioana Anastasia Anton, Voica Oltean, Mihaela Rădescu și Viorel Cojanu), montată de Ozana Nicolau la Centrul de Teatru Educațional Replika din București. Autoarea ne-a dat mai multe detalii despre acest important proiect.
Cum s-a născut această inițiativă a ta?
Când eram în clasa a VIII-a, o colegă a rămas însărcinată. Asta a provocat un scandal monstru în școală, iar colega a dispărut de la cursuri. Această ostracizare fără drept de apel la care am fost martoră a rămas cu mine împreună cu întrebarea: oare cum a reușit să își crească copilul, având în vedere că a întrerupt școala? Am fost surprinsă să constat că mentalitatea din urmă cu 15 ani era neschimbată și în 2015.
Am ales documentarul-web pentru că doar prin intermediul unui format online (ușor accesibil inclusiv de pe mobil) puteam să ajung la cele peste 22.000 de fete sub 18 ani care devin mame anual în România. Mi-am dorit să le transmit acestor mame foarte tinere că nu sunt singure, iar celorlalți adolescenți că sprijinul lor pentru colegii aflați într-o astfel de situație e esențial. Am dezvoltat web-doc-ul întâi la Visions du Réel – Festivalul de film documentar de la Nyon, Elveția, și apoi în cadrul Go East Film Festival din Wiesbaden, Germania. Documentarul online e un colaj de confesiuni (interviuri audio) însoțit de fotografii din viața mamelor adolescente sau de ilustrații animate. În spectacolul de teatru Foreplay mărturiile din web-doc se împletesc cu episoade bazate tot pe poveștile de viață descoperite în timpul cercetării și ficționalizate.
Cât de amănunțită a fost documentarea și la ce concluzii ai ajuns?
Documentarea a durat un an și jumătate. Am pornit de la cifrele (îngrijorătoare) din România – 10% din copiii care se nasc în fiecare an la noi în țară sunt născuți de mame minore. Apoi am ajuns la imaginea de ansamblu, care mi-a dat de gândit și mai mult – 7,3 milioane de fete sub 19 ani nasc anual, în lume (iar cauza principală a mortalității la adolescenți este sarcina timpurie). Dincolo de cifre, m-au interesat foarte mult poveștile de viață, iar cercetarea a fost una calitativă. Am discutat cu aproape 30 de fete din zone și medii sociale diferite; am cunoscut mame adolescente din mediul rural și din orașe, fete de „familie bună“, dar și din familii destrămate, fete care și-au continuat studiile, dar și fete care au fost nevoite să meargă în centre maternale, fete care și-au dorit copilul pentru a-și face partenerul fericit, dar și fete care au fost victime ale abuzului. E foarte greu să formulez o concluzie, dar ce m-a atins cel mai mult e faptul că o treime dintre partenerii fetelor minore sunt bărbați cu vârste de peste 30 de ani. În ciuda acestei diferențe de responsabilitate și maturitate între parteneri, fetele minore sunt blamate și, ulterior, considerate responsabile pentru creșterea copilului.
Ce ți-ai propus cu acest proiect?
Îmi doresc să fac auzite vocile și experiențele acestor mame prea tinere, care nu sunt o categorie slab reprezentată, ci de-a dreptul invizibilă. E nevoie de foarte mult curaj pentru ca o adolescentă să-și asume creșterea unui copil într-un moment în care ea însăși abia începe să înțeleagă cine este. Greutățile mamelor minore reflectă deopotrivă și cum suntem noi, ca societate, în anul de grație 2017: câtă înțelegere avem față de aceste situații ultradelicate, cât sprijin oferim și, din păcate, până unde merge discriminarea. Sper ca proiectul să deschidă o discuție pe această temă și să fie catalizatorul unor schimbări de adâncime în cei care îl văd.
Intenționezi să continui proiectul pe un alt nivel?
Explicațiile de natură psihologică și, mai precis, de psiho-genealogie au jucat un rol foarte important în înțelegerea mecanismelor profunde care duc la sarcini timpurii, dar, pentru o primă întâlnire a publicului cu acest subiect, mi s-a părut esențial să transmit, în primul rând, cât e de dură experiența maternității la vârste mici și, ideal, cât e de important ca oamenii să empatizeze cu fetele. Mi-ar plăcea foarte mult să realizez și un follow-up, în care să abordez dimensiunea transgenerațională a acestui fenomen care ar putea fi pusă în evidență prin discuții care să cuprindă trei generații: fetele minore, mamele lor și bunicile.
Ți-a fost greu să le faci pe aceste fete să vorbească?
După primele luni de sarcină, mamele minore se izolează în casă și reapar în viața socială abia după ce nasc. Așa că am discutat cu mulți specialiști: medici, moașe, asistenți sociali, profesori, psihologi, consilieri școlari, experți în educație sexuală și activiști pentru drepturile femeilor. M-am înarmat cu răbdare și am petrecut câteva luni în secția de obstetrică a unui spital. Apoi World Vision s-a alăturat proiectului și au început drumurile prin țară. N-a fost ușor să ne împrietenim, pentru că fetele țineau garda sus, și acesta a fost cel mai bun indicator pentru respingerea cu care se confruntaseră deja. După ce mi-au înțeles intențiile, s-au bucurat că s-a ivit o ocazie de a împărtăși lumii versiunea lor despre ce înseamnă maternitatea timpurie.
Ce crezi că ar trebui făcut pentru ca numărul acestor mame adolescente să scadă?
Părinții au șanse mai mari să își protejeze copiii dacă discută deschis cu ei despre sexualitate, deci dacă îi tratează ca pe niște adulți, decât dacă îi tratează ca pe niște copii – lucru dovedit statistic de situația din Olanda, țara cu cea mai mică rată de sarcini la minore.
Există statistici care arată că adolescentele ale căror mame le-au născut foarte devreme repetă și ele un pattern?
Compulsia la repetiție și loialitatea inconștientă față de istoria propriei familii au fost observate și demonstrate de celebra psihanalistă Françoise Dolto, precum și de cazuistica descrisă de Anne Ancelin Schutzenberger și Bert Hellinger. O sarcină la o vârstă mică este o traumă, iar fetele care sunt în prezent mame minore au în istoria familiei experiențe similare trăite de predecesoarele lor (mame, bunici sau străbunici) și resimțite ca situații de viață nerezolvate. Iar aceste nesoluționări din trecut își caută un răspuns în prezent, prin repetarea experienței la generațiile cele mai tinere.
Ce caz te-a impresionat cel mai mult?
Sunt două fete care au un loc aparte în inima mea. Una dintre ele este Marta, care la 16 ani a născut al treilea copil. Marta mi-e foarte dragă pentru că, la fel ca ea, sunt multe fete care, odată ce fac primul copil, rămân acasă să-l crească și abandonează școala, nu își mai găsesc rostul și ajung să facă până la majorat și al doilea copil.
Ca situație socială, la polul opus, se află Maria cu care m-am împrietenit foarte bine. Maria a fost însărcinată în clasa a XII-a, dar a terminat liceul cu brio, a intrat la Facultatea de Drept din Iași și a terminat cu media 9.93 primul an de facultate. O admir foarte mult pentru că s-a ținut tare și sper că ea poate fi un model pentru alte adolescente aflate în dificultate.
Ozana Nicolau e licențiată în regie la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică București și absolventă a programelor Berlinale Talent Campus și Locarno Summer Academy. Filmul ei de absolvire, Între prieteni, a fost prezentat în 15 festivaluri internaționale, printre care Tampere IFF, ISFF în Drama Greece și Karlovy Vary. Cel mai recent scurtmetraj, The Island aka Boat Trip, a avut premiera internațională la Festivalul de film din Cottbus. Spectacolul Foreplay reprezintă debutul ei în regia de teatru, iar Mame mici este primul ei documentar web.
Pentru detalii, vedeți aici.
Un comentariu
Felicitari, Ozana!
Ma bucur ca am avut onoarea sa te cunosc in scurta ta vizita la Iasi!