Cineva, nu știu cine și nu înțeleg exact cum, a calculat faptul procentul oamenilor care nu își duc la bun sfârșit rezoluțiile de Anul Nou: 78%. L-am citit într-o revistă lucioasă, dar sunt sceptică. Aș bănui că este mult mai apropiat de 100%. Iar asta mă face să cred că există lucruri mult mai bune de făcut în loc.
O ierarhie a celor mai frecvente obiective pentru anul 2019 arată astfel: „Dietă sau mâncat mai sănătos”, „Mai mult exercițiu fizic”, „Slăbit” și „Economisit bani”.
De curiozitate, am verificat ce spunea aceeași organizație (Statista) acum un an. Pe atunci, cele mai frecvente rezoluții erau: „Mâncat mai sănătos”, „Mai mult exercițiu fizic” și „Economisit bani”. Aceleași promisiuni, amânate dintr-un an în altul.
Există numeroase motive pentru care oamenii nu își respectă promisiunile pe care și le fac la începutul fiecărui an. Gândirea pozitivă, de exemplu. Cândva, a apărut ideea că dacă îți dorești ceva suficient de mult, lucrurile se întâmplă de la sine, ca prin minune. Dacă îți dorești să mergi mai rar spre frigider și te gândești foarte intens la acest lucru, frigiderul se va transforma în bandă de alergat, iar mestecatul în activitate fizică. De asemenea, numeroase persoane aleg țeluri complet nerealiste, greu de atins și care presupun o schimbare drastică a vieții.
Rezoluțiile mai au un dezavantaj: pleacă de la ideea că fiecare persoană trebuie să se „repare“ în anul care vine. Suntem inundați de sfaturi, cursuri, cărți, emisiuni, postări de Facebook care ne oferă pe tavă zeci de soluții despre cum să rezolvăm tot felul de obstacole din viața noastră, unele de care nici măcar nu știam până să găsim informația. Când există atât de multe rezolvări, înseamnă că problema suntem noi.
Din toate aceste motive, 2019 a adus cu sine câteva alternative la rezoluții. Melinda Gates, de exemplu, a povestit că nu își propune niciodată obiective, ci își alege un cuvânt-umbrelă pentru aspirațiile sale din noul an. În trecut, a ales cuvinte precum „blândețe“ – pentru a nu mai lupta cu perfecționismul – și „spațios“, ca să își aducă aminte să facă loc în viața sa pentru lucrurile cu adevărat importante.
Tot acum a apărut și moda „chestoluțiilor“ – o traducere aproximativă a combinației dintre „a chestiona“ și „rezoluții“. Cu alte cuvinte, în locul obiectivului „îmi găsesc jobul viselor mele“, anul poate începe cu întrebarea „Ce aș putea să fac să îmi găsesc anul acesta un job care îmi place mai mult?“. Atunci când oamenii se concentrează pe metodă, scade presiunea de a atinge țeluri grandioase.
O noutate în materie de obiective de început de an este „cronica ta din viitor“. Inițiatorii le propun oamenilor să își descrie o zi de peste cinci ani, ca și cum ar fi trăit-o. Trebuie să se gândească felul în care vor arăta viața profesională, relațiile, sănătatea, finanțele și stilul de viață, dar și ce au făcut în cei cinci ani pentru a ajunge acolo. Rezultatul este povestea minuțioasă a unei zilei de vineri de peste cinci ani, combinată o analiză personală cu privirea îndreptată spre trecut. Povestea trebuie să rămână confidențială, dar scoasă din sertar și citită din când în când.
Mai există opțiunea – preferata mea – „anului de pauză“. O pauză de la îndârjirea de autoperfecționare, de la presiunea de a fi fericit și disperarea de a fi lipsit de probleme. Cel mai probabil, inclusiv „pauza“ va fi greu de respectat. Eu una am decis însă că merită o încercare.