Pianistica legendară a lui Rahmaninov trăiește prin compozițiile sale, transcripțiile marelui compozitor fiind un vârf al complexității muzicale, iubite de melomani, dar accesibile doar interpreților cu viziune și tehnică sofisticată. Extrem de rar cântate, mai ales ca bisuri în recitaluri sau concerte, și rarisim înregistrate, aceste re-scrieri ale unor partituri celebre în care auzim clar semnătura armonică și cromatică a lui Rahmaninov au o frumusețe aparte, pe măsura dificultății.
A fost și motivul pentru care Ivan Shemchuk, un pianist tânăr și înzestrat născut la Cernăuți, format în Ucraina și Polonia, le-a ales pentru debutul său discografic la casa poloneză Dux, în august 2020. Am descoperit virtuozitatea și finețea interpretărilor sale în readaptările pe care Rahmaninov le considera, pe bună dreptate, compoziții în sine, de la Bach și Schubert la Mendelssohn și Ceaikovski, Bizet, Mussorgski, Rimski-Korsakov și Kreisler, până la aranjamentele a două superbe romanțe proprii. Ivan Shemchuk are vigoare, strălucire și sensibilitate, dar mai ales dăruirea unui îndrăgostit de muzica lui Rahmaninov, reușind să surprindă în această înregistrare spiritul lucrărilor originale prelucrate de compozitor, într-o atmosferă de evocare dramatică impregnată de nostalgia Rahmaninov și stilul recognoscibil marii școli ruse de interpretare pianistică. Albumul înregistrat la Dux ca urmare a câștigării prestigiosului „Mera Pnefal Awards“ la festivalul Bieszczady bez granic (Bieszczady fără frontiere) se încheie cu 6 Morceaux op. 11 pentru patru mâini, o sinteză a stilului pianistic Rahmaninov, pe care Ivan o interpretează alături de soția sa, Alina Andriuțî, o talentată basarabeancă pe care a cunoscut-o în Polonia în timpul studiilor la Academia de Muzică din Bydgoszcz.
Formată la Iași și Chișinău, Alina este absolventă a unui master la aceeași academie poloneză și laureată a unor importante competiții. Ivan a câștigat cam tot ce se putea câștiga în materie de concurs pianistic în Danemarca, Lituania, Cehia, Rusia și Polonia, cei doi muzicieni sunt căsătoriți din 2018 și au o activitate bogată și în formula de duo. S-au stabilit la Iași, unde sunt pianiști la Opera Națională Română. Am stat de vorbă cu Alina și Ivan despre album, Rahmaninov și viața de foarte tânăr muzician, într-un interviu la patru mâini în exclusivitate pentru SdC.
Ivan Shemchuk, de ce transcripțiile pentru pian de Serghei Rahmaninov pentru debutul tău discografic?
Din fericire, în anii petrecuți în Polonia nu am avut niciodată obligația să cânt, nici măcar la examene, un repertoriu standard. Academia tratează studenții ca pe niște artiști, drept pentru care repertoriul era mereu la liberă alegere, atâta timp cât dura minimum o oră. Inițial, în anul III, învățasem cinci transcripții, apoi în patru ani le-am inclus pe toate în repertoriu. Într-adevăr, este un program foarte rar cântat, acesta fiind și unul dintre motivele alegerii acestui repertoriu pentru debutul meu discografic și, tocmai pentru că sunt extrem de rare înregistrările cu toate transcripțiile lui Rahmaninov, m-am gândit că acest album va contribui și la promovarea lucrărilor mai puțin cunoscute ale compozitorului rus.
Ce înseamnă creația lui Rahmaninov pentru tine?
Pentru mine, toată muzica instrumentală a lui Rahmaninov este într-o strânsă legătură cu vocea. Deși pianul este un instrument cu coarde lovite de ciocănele, care nu ne permit să vibrăm sunetul, sarcina școlii rusești de interpretare tinde a învăța cântul la pian „cu vocea“. Creația lui Rahmaninov ar putea fi cea mai reprezentativă din acest punct de vedere. Datorită frazelor ce te lasă fără suflare, alături de factura specifică sieși, Rahmaninov te învață să cânți la pian ca și cum ai cânta o partitură vocală.
În tradiția transcripțiilor pianistice pe linia Liszt, la Rahmaninov „a transcrie“ înseamnă practic o re-scriere a partiturii, pentru propria folosință. Ce înseamnă pentru tine aceste transcripții, o muzică superbă, dar extrem de dificilă?
Pentru mine, și cu siguranță pentru majoritatea pianiștilor, Rahmaninov este mereu dificil la început. Transcripțiile sunt un foarte bun exemplu din acest punct de vedere. Deși în anii studenției am cântat lucrări precum Petrușka de Stravinski sau Islamei de Balakiriev, transcripțiile au fost cele mai copleșitoare în etapa de învățare. De exemplu, în Wohin? de Schubert melodia atât de clară, simplă și transparentă ascunde un acompaniament de o factură complexă și complicată. În schimb, în momentul în care piesele se așază, atunci ne convingem din nou că Rahmaninov a fost un compozitor pianist genial și a scris totul într-o manieră foarte pianistică.
Finalul înregistrării conține o capodoperă pentru patru mâini scrisă de compozitorul rus în 1894, anii tinereții, pe care ai înregistrat-o alături de soția ta, Alina. De ce ai vrut să incluzi pe disc aceste 6 Morceaux op. 11?
Acest ciclu pentru patru mâini poate fi descris ca o sinteză a stilului lui Rahmaninov. Noi îl asociem cu o excursie prin pământurile rusești: de la plimbarea pe barcă pe râul Volga până la o sărbătoare luminoasă, o duminică în care clopotele bisericii răsună peste tot. De asemenea, foarte bine prezentate în această lucrare sunt simbolurile lui Rahmaninov, liliacul și clopotele. Am considerat că acest ciclu, un adevărat portret al culturii și tradiției rusești, se va îmbina foarte armonios cu cele 11 transcripții.
Alina Andriuțî, ce e pentru tine acest op. 11 de Rahmaninov, muzică „în familie“, sau o poveste de dragoste?
Cred că acest ciclu este potrivit atât ideii de muzică de familie, cât și pentru o poveste de dragoste. De exemplu Barcarola, Tema Rusă și Slava prezintă frumusețea pitorescului alături de măreția bisericii ortodoxe rusești; în schimb Scherzo, Valsul sau Romanța sunt despre pasiunea umană, câteodată chiar și flirtul glumeț ce stârnește fiorul dragostei. Pentru mine, Slava este atât de complexă, încât de fiecare dată mă gândesc la ea când sunt în căutare de idei pentru a reda cât mai clar posibil splendoarea culturii rusești, ce se regăsește atât de bine în această lucrare.
Tu și Ivan sunteți căsătoriți din 2018, dar sunteți un duo mai vechi, atât în viață, cât și în plan competițional, cu participări în festivaluri și premii la concursuri internaționale. Cum e să cânți la patru mâini alături de soțul tău?
La început a fost dificil, dar cu timpul am învățat să separăm viața personală de cea profesională. Într-un duet, unde două persoane trebuie să alcătuiască un organism unic, critica nu poate fi decât constructivă.
Alina, tu ești din Basarabia, Ivan din Ucraina. De ce ați ales să vă stabiliți în România, la Iași, unde sunteți amândoi pianiști angajați ai Operei Naționale Române? Ce înseamnă să fii pianist într-o operă?
Pentru a face o carieră atât pianistică, cât și camerală, ai nevoie de o situație financiară stabilă. Concursurile sunt foarte costisitoare, de aceea lucram deja în Polonia din anul III ca acompaniatori în clasa de vioară și violoncel. Acolo în schimb, pentru a avea o situație financiară satisfăcătoare, trebuia să lucrăm pe lângă Conservator, dar și la alte școli muzicale. Dacă alegeam această cale, din păcate nu mai aveam timp pentru ceea ce râvneam atât de mult să facem. Pentru că eu am terminat anterior școala la Iași, am zis să încercăm să ne mutăm aici, pentru a putea avea acasă un loc stabil de muncă și în același timp să putem să ne pregătim pentru concerte și concursuri. Din fericire amândoi ne-am angajat la Opera Națională Română din Iași, unde ne-am acomodat într-un timp foarte scurt. Faptul că zi de zi facem cunoștință cu literatura superbă a compozitorilor Verdi, Puccini, Rossini, Donizetti, compozitori ce nu au scris pentru pian, e minunat și ne extinde orizonturile muzicale.
Cum e pentru tine România, Ivan? Cum te simți la Iași?
Îmi place foarte mult aici, e o țară foarte frumoasă, iar orașul Iași este splendid. Poate și din cauză că am doar 200 de km până acasă, asta mă face să mă simt foarte liniștit aici.
Să ne întoarcem la discul tău de debut. Cum ai ajuns să înregistrezi pentru Dux, o casă poloneză foarte cunoscută în lumea muzicii clasice europene?
Auzeam des de această casă de discuri pe când locuiam în Polonia și mi-am dorit foarte tare să pot și eu colabora cândva cu ei. Din fericire, am primit acest premiu – Mera Pnefal Awards – care mi-a oferit sponsorizarea pentru a înregistra discul de debut.
Transcripțiile, să le luăm pe rând: Bach, ce e mai important aici, limbajul armonic, contrapunctul rafinat, sau stilistica „atât de Bach“ și în același timp proaspătă. Cum ai descrie aceste trei piese numite în glumă în lumea muzicală Bachmaninoff?
Datorită faptului că pianul are posibilitatea de a conduce mai multe voci în același timp, această transcripție devine foarte dezvoltată polifonic, armonic și dinamic. Planurile suprapuse și factura complexă omogenizează această lucrare, într-adevăr creând o stilistică de tip Bachmaninoff.
Menuetul de Bizet pe care îl cânți cu o lejeritate specială. E o partitură ușoară față de celelalte transcripții?
Deloc, este una din cele mai dificile partituri aș putea spune, chiar dacă e printre primele transcripții ale lui Rahmaninov, datată 1900. Ca și în cazul liedului Wohin? de Schubert, linia melodică ascunde un acompaniament extrem de complex.
Kreisler, transcrierea transcriptorului: e muzica unui îndrăgostit sau a unui îndrăgostit de polifonia labirintică?
Cu siguranță muzica unui îndrăgostit din punct de vedere al expresivității, dar și polifonia abundentă este foarte prezentă aici. Puțină lume știe astăzi, dar transcripțiile pentru pian ale lui Rahmaninov la miniaturile lui Kreisler au contat enorm în popularizarea acestor muzici la începutul secolului trecut.
Scherzo din Visul unei nopți de vară de Mendelssohn – o interpretare luminoasă unei transcripții geniale. De ce ai optat pentru acest tempo?
Pentru a accentua bogăția texturii orchestrale și pentru a cuprinde fiecare detaliu, am ales un tempo mai liniștit, ce îmi oferă posibilitatea să surprind ușurința și transparența acestei lucrări.
Da, chiar marele pianist Beno Moiseiwitch, și el de origine ucraineană, recomanda tinerilor pianiști să studieze și să cânte această transcripție într-un tempo destul de rar. La polul opus, Zborul cărăbușului de Rimski-Korsakov, cea mai cunoscută transcripție, în care dincolo de viteza și virtuozitatea evidentă tu surprinzi foarte bine transparența texturii orchestrale. În Gopak de Mussorgski, din contra, bogăția sunetului orchestral, cu schimbări rapide de registru și dinamică. Îți sună ucrainean acest dans?
Cu siguranță, ritmica și expresivitatea acestei lucrări este tipic ucraineană.
Wohin? de Schubert e o transcripție a unui lied. Cât de importantă e sublinierea liniei vocale; care e diferența între transcripțiile după lucrări de orchestră și cele vocale, cum e cazul și în Cântecul de leagăn de Ceaikovski, ultima transcripție din 1941 a compozitorului, unde Rahmaninov suprapune inocența temei cromatismului și polifoniei, în care tu evidențiezi mult și contrapunctul mâinii stângi ?
În transcripțiile după lucrări pentru orchestră, Rahmaninov folosește foarte des schimbări de registru și dinamică, precum și diferite metode de articulație pentru a imita instrumentele din versiunea originală, iar, pentru o sonoritate cât mai orchestrală, compozitorul-aranjor folosește o manieră acordică foarte abundentă. În transcripțiile după lucrările vocale însă, linia melodică este cu mult deasupra acompaniamentului. De fapt, compozitorul încearcă și reușește cu cea mai mare măiestrie să transpună cât mai clar aceste transcripții, lăsându-și desigur și amprenta sa.
În Margaritki și Liliac, transcripții după propriile romanțe, interpretarea ta sună nostalgic, acea nostalgie tipic Rahmaninov.
Da, consider că aceste două romanțe sunt foarte intime, atât varianta originală, cât și cea transcrisă de compozitor. Fiind și primele transcripții pe care le-am învățat, într-adevăr au un loc deosebit în repertoriul meu.
Alina & Ivan, cum a fost atmosfera la înregistrări?
Inginerii de sunet și doamna director al casei Dux au într-adevăr o experiență de foarte mulți ani în acest domeniu. Din ce ne-au povestit la finalul înregistrărilor, ei au colaborat cu sute de interpreți diferiți și cu fiecare au avut o abordare diferită. Având emoții foarte mari în legătură cu această înregistrare, doamna Polanska a știut cum să îndepărteze atmosfera de tensiune și să ne ajute să ne simțim foarte bine. Înregistrarea în sine a durat circa 6 zile, fiecare câte aproximativ 7 ore.
Ați terminat de înregistrat chiar înainte de a izbucni pandemia COVID-19. Cum a fost această perioadă pentru voi, cum ați trăit și simțit pandemia, din martie 2020 pînă azi?
Am avut nevoie de această perioadă să ne odihnim. Cred că o lună și jumătate nu am cântat absolut deloc și acest lucru a fost foarte binevenit. Din luna mai am început din nou să studiem și lucrurile au revenit la normal pentru noi. Încercăm acum să profităm cât mai mult de timpul liber pentru a putea pregăti următoarele evenimente, concerte, recitaluri. Sperăm că această perioadă va trece cât mai repede, pentru a ne putea desfășura activitatea și pentru a ne dărui publicului.
Ce urmează pentru duo Andriuțî-Shemchuk în viața personală și în plan muzical?
Ca duet pregătim momentan integrala lucrărilor pentru două piane de Rahmaninov și ne pregătim de asemenea și pentru Concursul de duete de pian din Białystok.
Care este partitura voastră favorită din repertoriul pentru patru mâini?
Cred că aș alege ciclul de Serghei Rahmaninov pe care l-am înregistrat cu Ivan (6 Morceaux op. 11), fiind poate cel mai proaspăt pregătit, însă sunt și lucrări de Ravel, Moszkovski, Saint-Saens, Schubert ș.a.m.d. pe care le ador.
Cui trebui să mulțumiți pentru acest disc?
În primul rând profesorului nostru Jarosław Drzewiecki, care ne-a îndrumat din toate punctele de vedere; domnilor Marek Gorski și Robert Zurawski, care au sponsorizat acest premiu, și întregii echipe de la casa de discuri DUX. Mulțumim!
La ce visați voi, Alina și Ivan, ca duo în viață și pe scenă?
În momentul de față ne dorim foarte tare să facem o carieră aici în România, atât în duet, cât și solo.
Cum ați recomanda discul iubitorilor de muzică clasică din România?
Ivan: O ocazie foarte bună pentru a asculta lucrări atât de cunoscute și frumoase, însă atât de rar cântate.
Alina: Aceste bijuterii de transcripții alături de piesele pentru patru mâini vorbesc despre geniul creator al unui mare compozitor, Serghei Rahmaninov. Ascultați-le!