Am avut și runda asta alegeri anti- ceva în România, numai că au fost alegeri anti-USR. Adică foști votanți USR împotriva USR.
Toate sondajele de opinie dădeau Alianța Dreapta Unită la un scor de 14-16% pentru alegerile europarlamentare, adică exact cât a și făcut. Opt și ceva la sută Alianța, restul REPER, Nicu Ștefănuță și Vlad Gheorghe ca independenți. Dacă faceți calculul, iese. La final însă, USR trimite doi europarlamentari (că Tomac e de la PMP și Alianța e ca și gata în acest punct al istoriei), Nicu Ștefănuță se trimite pe sine și REPER zero. Vlad Gheorghe n-a făcut pragul de 3,2% necesar unui independent.
În unele orașe, candidați plecați din USR au luptat puternic până au rupt zdravăn din voturile candidaților rămași, făcând cadouri minunate primarilor în funcție. Din frumusețea votului într-un singur tur.
Foștii useriști zic că cei de au rămas sunt niște golani. Nu s-au certat, s-au înjurat și spurcat un pic, în rest tăt normal. S-au măcelărit între ei până a ieșit PSD cu scoruri care amintesc de vremurile lui Dragnea. Revoluția a murit, trăiască Revoluția!
Gluma-i tristă spre sinistră. Oricât de mult ți-ar displăcea USR, ideea să lași opoziția doar pe mâna AUR, la alegerile parlamentare, nu pare chiar așa de strălucită. Și dacă ești votant anti- PSD roșu sau PSD galben, atunci poate c-ar fi o idee bună să-ți aduci aminte că politica nu e nici „Vara ispitelor“ și nici „Useriștii și ex-use- riștii au talent“. Ei se ceartă, se-mpacă mai rar, dar fără partide de opoziție nu prea mai există opoziție. Doar un partid-stat. Ai o vară întreagă să te gândești la asta.
***
Te gândești până își anunță și Mircea Geoană în sfârșit candidatura – căreia i s-a făcut atâta promovare de vreun an și ceva –, la prezidențiale. Candidatul ce vine de pe calul alb al secretarului general adjunct al NATO, direct de la Bruxelles, înapoi pe Dâmbovița, la „Mihaela, dragostea mea“.
Țara a fost împânzită deja de ceva vreme de afișele uriașe ale generalului Ciucă, alt pretendent la prezidențiale. Marcel va trebui și el, ca președinte PSD și mare învingător al alegerilor de duminica trecută, să se sacrifice în cursa prezidențială.
Doamna Șoșoacă va candida și ea sigur, doar a repetat marșul oficial pe muzică de fanfară încă din 24 ianuarie anul acesta, la Iași, iar domnul Simion va răspunde cu certitudine „prezent“.
Marea necunoscută, în acest moment, este cine va fi candidatul USR. Cel mai probabil Elena Lasconi sau Dominic Fritz. La ora scrierii acestui articol, după demisia lui Cătălin Drulă, unul dintre ei va deveni noul președinte al formațiunii politice. Cum campania pentru prezidențiale va începe cândva în august, cel care va trage lozul de șef al USR, îl va trage și pe cel de candidat la prezidențiale. Deși este scrutinul cu cele mai mari descărcări de energie, deocamdată, în mod straniu, candidaturile n-au fost lansate cu claritate, mai puțin cea a domnului Ciucă, care a scris și-o carte. Plin de cărturari la PNL, mai cu seamă după ce a văzut lumina tiparului și bestsellerul lui Sebastian Burduja, Planul pentru București.
Numai că un București mai mic așa, de 7,7%.
***
Dar poate cea mai mare tristețe a alegerilor comasate (locale/ europarlamentare) este gradul uriaș de analfabetism electoral al băieților buni care lucrează în corporații, hipsteri de tot soiul și așa mai departe. Pe Reddit, unde le e fieful de discuții sub anonimat, în câteva orașe mari din țară (Iași și Cluj) s-au arătat extrem de mirați că nu mai urmează și turul doi pentru alegerile locale pentru primari.
Drept e că alegerile în două tururi s-au scos din 2012, de când unii dintre ei poate că se jucau încă în spatele blocului, dar puțină alfabetizare în domeniul electoral n-a omorât pe nimeni. Nu e suficient să te prezinți la vot, ci să mai pui mâna să te și informezi puțin în legătură cu sistemul electoral din România, ce candidați au șanse și care nu. Ca după aia să nu te miri că au câștigat iar Chirica și Boc, dar tu nu i-ai votat.