Continuăm Jurnalul.
6 iulie
Ronaldo. Cum renunță cineva care a ajuns unde a ajuns tocmai pentru că n-a renunțat? Cristiano e astăzi, mai degrabă, o problemă filosofică.
O notă de acum patru ani, din toiul pandemiei: Pe de altă parte, gloata își merită tot ce i se întâmplă, plecând urechea la guriști, la saltimbanci, la cititorii de pe prompter, la mimi, la interlopi, la curve, la punătorii de poze cu mâncare, la chefi (chefii sunt mai ales cu fizica nucleară, cu astea, știu chefii), la frizeri, la croitori și la dătătorii din fleancă fără nimic la bază. Să îți iei sfaturile medicale de la gurist e ca și cum ți-ai pune orelistul să-ți cânte la trompetă, în loc să-ți ia urechea la mână. Merită gloata, cum să nu merite? A făcut metastaze imbecilitatea globală, n-o mai drege nici asteroidul, e ok. Doar să vină mai repede, că e tot mai greu aici, printre cretini.
O altă notă de acum patru ani: Facem ce facem și ajungem iar la vorba lui Malraux, săracul, că orice minoritate conține totuși o majoritate de imbecili. Carevasăzică, unde-s trei sapienși, doi prostălăi dau confortabil majoritatea.
O notă de acum un an: Îl prăznuim astăzi pe Sfântul meu preferat, Sfântul Sisoe. La mulți ani tuturor celor care poartă frumosul nume de Sisoe. Sfinte Sisoe!
4 iulie
O notă de acum nouă ani: La mulți ani, America! Așa cum ești tu. Ai însemnat, totuși, ceva în istoria oamenilor pe pământ. Dumnezeu să te binecuvânteze, gen.
O notă de acum șapte ani: Nu am văzut de când trăiesc în frumoasa noastră țară nici un bou care să nu fie ridicat în funcție. Practic, toți boii pe care i-am întâlnit în cale au avut succes în viața românească. Nu cred că mai trebuie insistat cu oaia ca brand. Avem boul, e ok.
O notă de acum șase ani: În România, unde nu există criteriu de evaluare pentru absolut nimic, oricine poate pretinde că este orice. De altfel, după 1990 exact așa au stat lucrurile: a venit un bou și a zis – eu sunt un om politic. Și din acel moment, ca la grădiniță, el a fost (și a rămas) om politic. Societatea aceasta nu are nici un filtru prin care să se apere de impostori. E plin de boți și domnișoare sex-simbol balcâze de ți-e frică să înnoptezi cu dânsele în casă. E plin de muzicieni care n-au înaintat dincolo de la-la-la. E plin de secureni-medici care nu știu nici să-și tragă pe ei un halat. E plin de analiști economici (te trec fiorii) care nu înțeleg nimic din economie și de oameni de afaceri care n-au făcut niciodată vreo afacere, au făcut numai jaf. E doar o chestiune de timp și de dinamică a plăcilor tectonice până când această sinistră coșmelie care ne ține loc de casă comună se va prăbuși. Dar ce frumos vor bate clopotele, sus, pe deal. Doamne ajută, brav popor!
O altă notă de acum șase ani: Mâna de români admirabili care încearcă să nu lase lumina să se stingă în această ridicolă peșteră a noastră îmi aduce aminte de povestea acelui trib care nu descoperise cum se face focul. Marele Foc apăruse de la un fulger în urmă cu mii de ani și de atunci ei îl păzeau să nu se stingă. Dar cum se aprinde un foc ei n-au aflat niciodată.
Încă o notă de acum șase ani: O țară de improvizații, o țară de azi pe mâine, unde poimâine apare doar din întâmplare.
Și încă una tot de atunci (de când călărea Dragnea vlahii): Într-o țară în care absolut totul e pe dos, e firesc ca, vai, codul penal să fie scris special pentru infractori.