Vechea Romă continuă să fascineze lumea modernă. Dovada? Pe micile și marile ecrane.
Este invazie de romani în acest an, din nou, mai ales în versiunea lor cea mai populară, cea a unei istorii reduse mai ales la mașinațiuni politice tranșate în brutale jocuri în arena gladiatorilor. Un joc în care se prind, anul acesta, regizorul Ridley Scott, recidivist în materie după faimosul Gladiator, și mai nou-convertitul Roland Emmerich, care renunță pe moment la filme cu dezastre planetare în schimbul togilor, sandalelor și săbiilor. Pe de altă parte, din alt punct de vedere, și Francis Ford Coppola trage și el cu ochiul la agonia vechiului imperiu roman pentru a vorbi despre un New York alternativ și futurist.
Nu e un secret că Roma și romanii fascinează astăzi publicul, în special cel masculin, din câte se pare, poate pe fundalul sociopolitic în care se fac tot mai multe paralele între Statele Unite actuale și imperiul Cezarilor în faza lui decadentă.
Această pasiune/ obsesie pentru Roma a fost remarcată în ultimele luni sub forma unui tot mai popular trend video pe TikTok care a atras și atenția mass-media, unde a fost discutat de mai multe ori. Acest trend, #RomanEmpire, pare, conform „The Washington Post“, să fi fost declanșat de un anume Arthur Hulu, un pasionat al recreerii spectacolelor istorice, care, sub pseudonimul Gaius Flavius, a pus pe contul lui de Instagram întrebarea „Cât de des te gândești la Vechea Romă?“. Dezbaterea provocată de această întrebare a continuat aprins pe TikTok, consensul general fiind că bărbații, spre mirarea femeilor, sunt foarte, foarte interesați de vechii romani.
„Eu mă gândesc zilnic“, declară Carson Daly, o personalitate TV populară în SUA, citat de „Today“. „În primul rând, filmul Gladiator este în top cinci al filmelor favorite ale oricărui tip. Podcastul lui Joe Rogan este extrem de popular și mai este și moda înțelegerii moderne a vechilor filosofii, cum ar fi stoicismul. Acesta este Imperiul Roman pentru noi.“
Și, de aici, o mulțime de discuții purtate în media și social media anglo-saxonă despre această pasiune, cu încercări de explicare a ei care se duc invariabil în zona diferențelor psihologice dintre bărbați și femei, în discuția despre sentimentul de izolare și singurătate resimțit tot mai acut de populația masculină occidentală, amintind, en passant, și de faimoasa „toxic masculinity“. „În actualul climat cultural în care masculinitatea este pusă la îndoială în tot felul de moduri, unii bărbați ar putea căuta să se raporteze la ceva durabil. Imperiul Roman nu a supraviețuit, e drept, dar amintirea lui da“, încearcă o explicație, în „USA Today“, Ronald Levant, profesor emerit de psihologie la Universitatea Akron și autor al cărții The Tough Standard: The Hard Truths About Masculinity and Violence.
În planul culturii populare, acest interes al publicului duce la confruntarea, în acest an, a două superproducții care, aparent, joacă pe un teritoriu comun, cel al luptelor de gladiatori. Astfel, în toamnă, va fi lansat mult-așteptatul Gladiator 2, continuarea pe care Ridley Scott o realizează, după două decenii, filmului lui de mare succes.
Până atunci însă publicului i se va oferi spectacolul de pâine și circ sângeros al unei miniserii TV, cu alură de blockbuster. Acest serial, care va fi lansat pe 18 iulie de postul Peacock, se numește Those About to Die, are zece episoade și un buget considerabil, pe Anthony Hopkins în rolul principal (al împăratului Vespasian) și, ca realizator, pe maestrul filmelor apocaliptice de mare spectacol Roland Emmerich. Inspirat de cartea omonimă de non-ficțiune a lui Daniel Mannix, Those About to Die este o incursiune în lumea brutală a jocurilor de circ și a politicii romane, scrisă pentru ecran de Robert Rodat, scenarist nominalizat la Oscar, cel care a semnat și scenariul lui Saving Private Ryan.
Având în vedere faptul că prima versiune a scenariului lui Gladiator s-a bazat, la vremea ei, tot pe cartea lui Daniel Mannix, publicația „ScreenRant“ are dreptate să se întrebe dacă nu cumva această serie a lui Roland Emmerich va cauza mari probleme Gladiatorului 2 al lui Ridley Scott prin faptul că, fiind lansată cu câteva luni mai devreme, „va lua filmului locul în lumina reflectoarelor“, luând în calcul „subiectul și estetica similară a celor două producții“. „Ei bine, eu am plăcerea să ies primul pe piață“, râde Roland Emmerich, într-un interviu acordat publicației „The Hindu“. „Cinstit vorbind, este o coincidență faptul că în același an apar două mari producții având o temă comună. Să faci un film despre Imperiul Roman este o aventură foarte costisitoare și cere o pregătire atentă și îndelungată. Seria noastră a fost foarte complicat de produs și am avut la dispoziție un buget de 150 de milioane, mult mai puțin decât cele 200-250 de milioane de care a dispus Ridley Scott, dar am reușit să ne descurcăm.“
Dincolo de arena gladiatorilor, vechea Romă a constituit o influență mai subtilă (sau mai intelectuală) asupra proiectului nebunesc Megalopolis al lui Francis Ford Coppola. Prinzându-se și el în jocul trendului TikTok, veteranul cineast spune: „Cât de des mă gândesc la Vechea Romă? Destul de des. Republica romană a servit de exemplu pentru țara mea, America, și pentru instituțiile ei, și a inspirat Megalopolis. Sunt fascinat de Republica romană, mai ales de lupta dintre partidele politice în cursul căreia interesele Republicii au fost supuse ambițiilor câtorva bărbați foarte puternici care au devenit foarte bogați și au căpătat o foarte mare autoritate, care s-au folosit de forță pentru a-și îndeplini scopurile și au dat o lovitură fatală constituției republicane“. Astfel, spune Coppola, Megalopolis este o reflecție asupra lumii moderne prin prisma vechii Rome: „Ce se întâmplă acum în America, în republica noastră, în democrația noastră, este exact ca pe vremuri, în Roma, când Republica s-a prăbușit. Politicile noastre ne-au dus în punctul în care ne-am putea pierde republica“.