Lisman, un mit al Iasului
Florin Lazarescu: Propun sa vorbim despre Iasi sau, mai exact, despre miturile Iasului.Toni Grecu: Atit cit mai stiu si eu despre miturile Iasului. Unele s-ar putea sa fi disparut din momentul in care am plecat de aici. De pilda, un om care era mit in Iasi – tin minte pentru ca mi-a populat deseori copilaria – se numea Lisman. Voi stiti de Lisman?
Florin Lazarescu & Lucian Dan Teodorovici: Nu.
Toni Grecu: Lisman nu facea altceva decit sa tiriie in spate scinduri, bucati de fier, aragazuri, butelii, geoarse, orice. Cind aparea Lisman, toti copiii din mahala – eu am locuit in zona Podul de Piatra – se adunau si il incurajau, il ovationau. E imposibil de imaginat ca atitea greutati pot fi duse de un om, era ca o furnica. Asta era treaba lui: sa tiriie greutati dintr-o parte in alta a orasului, iar nimeni nu stia ce facea cu ele.
Florin Lazarescu: Facea spectacol pe strada?
Toni Grecu: Nicidecum.
Florin Lazarescu: Poate construia vreo piramida.
Toni Grecu: Ce sa construiasca? Era un om sarman, vai de capul lui. Omul cind nu are o treaba, si-o face singur.
Florin Lazarescu: Cazul nostru cu emisiunea de la radio.
Toni Grecu: Da, voi sinteti un fel de Lismani ai Iasului mai vechi, dar de data aceasta in varianta radio. Nu cred ca este o asemanare foarte potrivita. Omul acela nu avea scop, voi aveti.
Iasi, orasul celor sapte coline
Lucian Dan Teodorovici: Eu si Florin am vorbit despre o alta legenda a Iasului: cele sapte coline. Noi am numarat vreo 14 si vroiam sa te punem si pe tine in incurcatura. Exista cele sapte coline? Poti confirma aceasta legenda?
Toni Grecu: Nu e Roma orasul celor sapte coline?
Florin Lazarescu: Si despre Iasi se spune la fel. Ne gindeam sa il invitam pe Cristian Adomnitei sa le numere.
Toni Grecu: El numara foarte bine stelele de pe steagul Uniunii Europene.
Lucian Dan Teodorovici: Exista si varianta sa punem pe un steag cele sapte coline. Un alt mare numarator este Adrian Nastase. Si el ne poate ajuta.
Toni Grecu: Cu oua. Eu as sugera ca, din respect pentru capitala Moldovei, pe steagul Uniunii Europene sa fie inlocuite stelele cu coline. Dar sa numaram din nou coline asadar. Eu nu cred ca stiu decit vreo doua: Bucium… Motelul e colina?
Florin Lazarescu: Eu deja sint specialist. Va spun ca, dupa dictionar, colina este o forma de relief mai mica decit dealul. E oarecum ciudat, pentru ca la numaratoare sint trecute si Copoul, care e deal, si Buciumul, care e tot deal, si aproape ca nu gasesc nici o colina.
Toni Grecu: Repedea e deal?
Florin Lazarescu: Sa zicem ca da. Dar am vazut ca e trecut si Pacurariul.
Toni Grecu: Pacurariul este vale, nu deal.
Lucian Dan Teodorovici: Ajunsesem la un moment dat sa-i spunem orasul celor 14 vai, acceptind ca o colina are doua vai, dar se pare ca poate avea mai multe, si astfel iar avem o problema.
Florin Lazarescu: Vroiam sa te intreb daca de la Bucuresti Iasul ramine un mit. Cum il vezi?
Toni Grecu: Iasul este un oras extraordinar de placut si de frumos. Am avut ocazia sa merg in ultima perioada in cele mai mari orase din Romania, intr-un timp scurt, le-am vizitat pe toate in aproximativ doua saptamini, si vreau sa va spun ca pe locul intii este Iasul. Evident ca nu am cum sa ma desprind de latura subiectiva si sa judec la rece orasul Iasi in comparatie cu celelalte orase din tara, dar chiar daca sint subiectiv, eu cred ca este real clasamentul: Iasul este un oras deosebit de frumos, cred ca cel mai frumos din tara.
Florin Lazarescu: Cum crezi ca ar fi aratat viata ta daca ai fi ramas in Iasi?
Toni Grecu: Probabil ca as fi fost mult mai linistit decit acum, mult mai asezat si probabil ca as fi avut mult mai mult timp pentru mine ca individ. Bucurestiul este un soi de calvar care macina timp si foarte multi nervi. Uneori merita, alteori nu.
Florin Lazarescu: Eu si Lucian ridem cind lucram la scenarii de cit de trist poate fi uneori sa produci umor.
Lucian Dan Teodorovici: Asa este. Chiar am avut un vox populi in care Florin era prezentat drept un comic, iar eu nu. M-am gindit sa reprezint partea tragica a acestei emisiuni, facind umor bineinteles.
Toni Grecu: Voi sinteti cuplul perfect. O masca ride si alta plinge. Dar filosofam. Sa revenim: Iasul si cele sapte coline. Am ramas la Repedea. Sorogariul este inca o colina.
Florin Lazarescu: Eu am scris la un moment dat un articol in care am desfiintat mitul si am primit foarte multe reactii, una chiar de la un preot care facuse un studiu despre cele sapte coline, si el trecuse si Sorogariul.
Lucian Dan Teodorovici: Lasind la o parte faptul ca una dintre colinele Iasului o ia la vale: e vorba de Sararie. Ramine asadar orasul celor sase coline.
Brandurile Iasului
Florin Lazarescu: Noi vroiam sa vorbim de fapt despre nevoia asta a noastra de a crea legende. Multi spun ca e o criza de identitate si in Romania. Avem mereu un oarecare complex, vrem sa iesim in fata, ne tot chinuim sa ne cream un brand.
Toni Grecu: Si brandurile cum se creeaza? Facind in mod artificial mituri. Asta face America. America naste in mod artificial mituri pentru ca traieste dintotdeauna o grava criza de identitate. La noi nu e cazul, pentru ca noi avem istorie. Miturile sint mici, sint marunte, nu sint atit de bine promovate, dar cred ca a venit momentul sa ne mindrim cu ele. Iasul este plin de mituri, Lisman este un mit si trebuie sa il cunoasca lumea. Este omul muncitor, nu are scop, dar e muncitor de-adevaratelea. Cred ca Romania este plina de Lismani care nu au scop si care ar putea sa isi puna efortul in slujba unui scop. Asta este important: Guvernul sa le dea oamenilor scopul pentru care sa munceasca.
Lucian Dan Teodorovici: Sint perfect de acord cu ce ai spus tu, ca noi avem in mod clar o identitate. Problema noastra, din punctul meu de vedere, este ca suferim insa si de un mare complex: fie complexul provincialului, fie complexul romanesc. Uite, ca tot vorbim despre miturile orasului Iasi. Citeam pe site-ul Primariei niste cuvinte de genul: „Orasul Iasi se numara printre cele mai vechi si mai importante asezari ale tarii in care a pulsat mereu puternic o autentica viata romaneasca” sau „capitala culturala a Romaniei va prezinta bijuteriile sale”. Eu cred ca este la baza si un complex, vrem sa gonflam toate lucrurile.
Toni Grecu: Eu consider ca la baza este si o lipsa de cuvinte in vocabularul celui care a scris acele lucruri despre Iasi pe site.
Florin Lazarescu: Aici este problema. Toti sintem de acord ca trebuie sa ne cream un brand, dar folosim un limbaj de lemn.
Lucian Dan Teodorovici: Si avem un brand extraordinar – Iasi, oras cultural –, dar care nu este acoperit foarte mult in realitate. Cind vine vorba de acest brand, toti propun aceleasi lucruri: te trimit la Teiul lui Eminescu, de exemplu. Este adevarat ca sint lucruri grozave si trebuie mentionate, dar exista si o cultura vie, activa in Iasi, despre care nu se mai pomeneste absolut deloc si nimeni nu vrea sa o fructifice.
Toni Grecu: Este o cultura tinara, in primul rind, pe care o stim prea putini si, ai spus foarte bine, raminem in continuare ancorati in valorile trecutului. Ele trebuie respectate, dar trebuie promovat si ce se produce acum din punct de vedere cultural in oras.
Amintiri
Florin Lazarescu: As vrea sa ne povestesti unul dintre momentele de gratie dintr-un spectacol din Iasi.
Toni Grecu: Au fost foarte multe spectacole in Iasi. Unul dintre momentele cele mai dure nu e de ris, ci de plins. S-a intimplat pe 14 decembrie 1989, cind ne-a fost intrerupt spectacolul. Era cu citeva zile inainte de revolutie, noi nu stiam inca ce se intimpla la Timisoara. Abia a doua zi ne-am prins ca e o problema grava in Romania si ca cei care ne-au intrerupt spectacolul aveau niste motive. A fost o prostie insa pentru ca nu din sala de spectacole a Casei de Cultura a Studentilor ar fi pornit in clipa aceea revolutia. Tin minte insa acest lucru si pot sa afirm cu tarie ca in istoria revolutiei, Iasul a avut un rol foarte important. Au existat diverse supozitii si scenarii, si eu le sustin. In Iasi ar fi trebuit sa se amorseze revolutia, si nu la Timisoara. O alta varianta a fost aceea a inducerii in eroare a autoritatilor de pe vremea aia: in Iasi a fost doar o vinzoleala, diversiunea, pentru ca totul sa porneasca de la Timisoara. Dar in Iasi, in acea perioada se intimplau lucruri foarte importante.
Florin Lazarescu: Si cum s-a intimplat? Pe scena?
Toni Grecu: Pe scena. Am fost anuntati sa parasim scena pentru ca se evacueaza sala. Si am plecat cu totii tristi, si publicul si noi, nu intelegeam nimic, era o atmosfera foarte incarcata, apasatoare, peste tot era intuneric pe strazi…
Lucian Dan Teodorovici: Am pus mina pe o revista care se chema atunci „Uniunea Sovietica”, si era o filmare din satelit care surprindea intreaga Europa, care era luminata, iar harta Romaniei se vedea pe negru.
Toni Grecu: Era o gaura neagra. Am sa tin minte mereu acea zi pentru ca a fost pentru mine semnalul ca in Romania se va intimpla ceva, si nu a trecut decit o saptamina pina cind intr-adevar s-a intimplat ceva istoric.
Florin Lazarescu: Deci ar fi putut fi si la noi revolutie, daca la Vaslui nu a fost.
Toni Grecu: Ala brand – daca Iasul ar fi fost punctul de initiere a revolutiei.
Moldovencele pe post de brand
Florin Lazarescu: Se discuta de ceva ani despre brandul Iasului. Ce crezi ca ar trebui valorificat acum din ceea ce reprezinta Iasul?
Toni Grecu: Vorbim serios sau facem glume?
Lucian Dan Teodorovici: Hai sa facem glume!
Toni Grecu: Moldovencele sint apreciate atit pe plan local, cit si pe plan international. Daca este sa se dezvolte aceasta zona, eu cred ca moldovencele ar trebui sa reprezinte punctul de atractie pentru turistii din toata lumea.
Lucian Dan Teodorovici: Numai sa nu se intimple ca la inceputul anilor ’90, cind fetele s-au dus si au facut promovare in Turcia.
Toni Grecu: Pai, decit sa se duca acolo, nu mai bine stau acasa si sa vina turcii sa isi cheltuiasca banii si sa investeasca in Iasi? Deci in afara de turismul cultural, care este destul de bine reprezentat in Iasi, de turismul religios, care de asemenea este bine reprezentat, nu am putea sa facem si o chestie de respiratie mai larga, si anume un pic de turism pentru pelerinii italieni, turci, germani, fara sa mergem pe partea vulgara? Am auzit de la toti strainii care au venit in Romania ca moldovencele sint extraordinar de frumoase.
Lucian Dan Teodorovici: Seara trecuta am stat de vorba cu Francois Weyergans care era uimit de cite fete frumoase sint in jur.
Toni Grecu: Vedeti, acesta poate sa fie un subiect de brand. Bine, nu o sa apara niciodata pe steagul Iasului o fata facind striptease, nu aceasta este motivatia. Dar s-ar putea scrie mai mult despre asta pe site-ul Primariei, intr-un mod elegant, nu grosier. Amsterdamul este aratat cu degetul si stigmatizat pentru ca este capitala turismului sexual? Este o chestie relaxanta. Am spus asadar de fete. Ar mai fi vinul. Fete, vin si cultura. Toate acestea se leaga intre ele. Putem vorbi si despre Creanga, si despre Eminescu, pentru ca au facut si cultura si le-au placut si fetele, si vinul.
Sarbatorile Iasului si Sfinta Parascheva
Lucian Dan Teodorovici: Uite inca ceva care se leaga intr-un mod surprinzator: cu ocazia sarbatorilor Iasului, care au un caracter religios in mod clar, scenele orasului duduie, iar toti iesenii merg acolo, la spectacole, pentru ca la Sfinta Parascheva se pot duce zilnic. Este o imbinare foarte interesanta.
Toni Grecu: Este o imbinare de divertisment popular cu sarbatoare religioasa.
Lucian Dan Teodorovici: Nu stiu daca cea mai fericita.
Toni Grecu: De ce nu? Eu cred ca e fericita. Hramul este un prilej de bucurie.
Florin Lazarescu: Ai stat vreodata la coada la Sfinta?
Toni Grecu: Nu am stat. Ii respect si ii apreciez foarte mult pe oamenii care stau, este extraordinar, este un semn de stabilitate si de forta, de putere interioara sa faci kilometri de coada in doua zile.
Lucian Dan Teodorovici: Spuneam intr-un roman ca, dupa revolutie, cele mai mari cozi sint cele ale credinciosilor care stau sa primeasca iertare. Aici, la Sfinta Parascheva, nu e numai atit. De asta ii apreciez pe oamenii care stau uneori intr-un frig teribil, dar rezista pina la capat.
Toni Grecu: Ce ma deranjeaza insa este ca Sfinta Parascheva a devenit, fara voia ei, agent electoral. Politicienii nu trebuie sa mearga acolo si sa fie filmati de televiziuni cum bat matanii si isi fac cruci. Trebuie sa se abtina de la asta. Sa mearga la Primarie sau in piata publica, sa rosteasca discursuri, dar nu acolo, nu linga moaste. As fi perfect de acord daca ar sta la rind si nu s-ar lasa fotografiati. Dar nu o vor face niciodata. Eu as vedea, de exemplu, urmatoarea faza: linga moaste sa vina politicianul X, nu conteaza care, iar oamenii sa se roage mai intii la moaste si apoi la politician, moastele sa il ierte de pacate, iar politicianul sa ii mareasca pensia sau salariul.
Lucian Dan Teodorovici: Eu ma tem ca multi dintre oameni ar saruta mai degraba mina politicianului. Glumesc, bineinteles.
Toni Grecu: Sfinta Parascheva poate fi deci un brand.
Florin Lazarescu: Nu suna a blasfemie?
Toni Grecu: De ce? Nicidecum. Asta si e, si se dovedeste in fiecare an pe 14 octombrie ca este probabil cel mai puternic brand al orasului. Deci discutia este incheiata, restul sint glume. Dar hai sa glumim! Am vorbit de vin: Bucium, Cotnari.
Florin Lazarescu: Pina nu vor fi taiate podgoriile ca sa se faca vile.
Toni Grecu: Sau malluri. Toata Moldova ar trebui sa fie un mall. Aveam o gluma la Divertis: daca ar veni un urmas de-al lui Stefan cel Mare cu acte in regula si s-ar duce la Guvern sa i se retrocedeze totul, ar primi inapoi toata Moldova. Si ce ar face? Ar parcela-o frumos si ar construi cladiri de birouri, cartiere rezidentiale si malluri. De la Focsani pina la Radauti, sa fie toata Moldova un mall, pentru ca oricum cuvintul „mall” tot de la Moldova vine. Daca ar fi sa vorbim insa despre imaginea Romaniei si despre purtatorii de imagine ai Romaniei dincolo de granitele tarii, aici e o problema.
Florin Lazarescu: Nu neaparat. Il avem pe Cristi Mungiu, de exemplu, care este iesean. Il putem folosi si ca brand de oras, si ca brand de tara.
Toni Grecu: Pina la Cristian Mungiu, eu ma refeream la faptul ca, din pacate, in Occident sintem asociati foarte mult cu faradelegile pe care le fac anumiti minoritari de-ai nostri care s-au mutat cu mic cu mare acolo. Cred ca asta este marea noastra problema, dar o vom depasi. E un moment de criza, doar atit, dar la un moment dat se vor linisti apele.
Moldovenii in capitala
Florin Lazarescu: Eu tot trag spre Iasi. Se poate face o comparatie intre imaginea pe care ne-o creeaza anumite personaje in Europa si senzatia aceasta ca moldovenii care se duc in Bucuresti creeaza o imagine proasta Moldovei? E un paralelism? Eu am inteles ca pina la urma „Bai moldovene” era o injuratura.
Toni Grecu: Eu nu am avut niciodata complexe din aceasta cauza.
Florin Lazarescu: Nu vorbesc de complexe, dar e o realitate.
Toni Grecu: E o realitate pentru ca, inainte de 1989, moldovenii pentru bucuresteni erau asa cum sint acum romanii pentru italieni, erau mina de lucru din constructii, Casa Poporului si toate marile cartiere de prin Bucuresti s-au ridicat cu moldoveni si ardeleni in primul rind. Lucrurile s-au schimbat insa, moldovenii s-au insurubat bine in Bucuresti, s-au aclimatizat perfect. La vremea respectiva, oamenii au plecat din Moldova de saracie, de necaz, si nu pentru ca asa sint ei, usernici, cum se zice.
Lucian Dan Teodorovici: Asa este. Eu mi-am amintit acum de o carte a altui scriitor iesean, Dan Lungu, in care povesteste o secventa absolut fabuloasa care se petrecea in Bucuresti, in perioada comunista. Vine un moldovean la Ceausescu, ajunge la poarta si incepe sa ii vorbeasca portarului foarte respectuos, iar portarul ii spune imediat: „Intra, bai moldovene”, si nu pentru ca ar fi avut accent moldovenesc, ci pentru ca doar moldovenii sint sfiosi.
Toni Grecu: Sint bine crescuti si cu respect fata de oamenii in uniforma.
Florin Lazarescu: Cred ca si acesta este un lucru pe cale sa se schimbe. Chiar noi, aici, mitizam intr-un fel, pentru ca Iasul se transforma.
Toni Grecu: Iasul s-a schimbat foarte mult, si asta pot sa o spun eu care vin din cind in cind, la distante foarte mari, de luni de zile.