Parca trebuia sa debutezi cu Principii de viata. Ce s-a intimplat?
Razvan Radulescu si Alexandru Baciu au scris un scenariu cu care eu imi doream sa debutez. E un scenariu extraordinar, foarte tare, doar ca pe parcurs mi-am dat seama ca, de fapt, vreau sa spun povestea care a devenit Cea mai fericita fata din lume, cu toate riscurile pe care le presupune renuntarea la acel scenariu. Pur si simplu, mi s-a parut ca asta e filmul pe care trebuie sa-l fac, si nu altul. Principii de viata va fi in cele din urma regizat de Tica Popescu si sint sigur ca va fi un mare film.
Punctul de pornire al filmului Cea mai fericita fata din lume – fata care cistiga o masina la un concurs cu etichete – este o intimplare pe care ai trait-o chiar tu cind ai filmat un spot. Cind ti-ai spus ca poti scoate un film din asta si cum s-a creat intreaga poveste?
Da, prin 2003 am filmat un asa-zis testimonial, in care o adolescenta care cistigase o masina la o promotie trebuia sa se uite la camera si sa spuna ca e fericita. Si asta in timp ce avea tot felul de conflicte cu parintii legate de destinatia premiului, iar clientii erau nemultumiti ca fata nu zimbeste destul de frumos. Iar eu eram un regizor incepator care vroia sa faca arta din filmarea aia. I-am povestit prietenului meu, Andrei Butica, intimplarea respectiva, si el mi-a spus ca i se pare o idee buna pentru un film. Atunci am scris un scenariu de scurtmetraj, si apoi, impreuna cu Augustina Stanciu, l-am dezvoltat intr-o poveste mai detaliata.
Cea mai fericita… e comedie sau drama? Poate fi inclus intr-un gen precis? E un film „cu si despre tineri”?
Sincer, nu stiu. Daca as fi critic, as putea raspunde, dar cum nu sint…
Este el emblematic pentru societatea in care traim? Eroina e un exponent al unei generatii?
Nu stiu. Daca filmul reuseste sa spuna ceva adevarat si adinc despre oameni, atunci e cu siguranta emblematic pentru societatea in care traim. Daca nu, nu. In orice caz, nu sint eu in masura sa raspund la aceasta intrebare. Iar personajul principal nu este, sper, exponentul unei generatii, ci o persoana cu propria individualitate si personalitate.
Te tenteaza subiectele sociale sau pastrezi socialul pentru fundal?
Ma tenteaza absolut orice subiect.
Ai turnat repede, in vara anului trecut. Care ti s-a parut lucrul cel mai greu?
Am avut 20 de zile de filmare. Arhisuficiente. Cel mai greu mi s-a parut faptul ca regizorul filmului n-a fost mai bun. In rest, echipa a fost minunata, iar productia a mers fara nici un fel de probleme.
Ce asteptari ai de la Berlinala? Crezi ca filmul va prinde?
Nu am nici un fel de asteptari. Vreau sa treaca cit mai repede. Nu stiu daca filmul va prinde, habar n-am. Ramine de vazut.
Cum te ajuta, ca tinar cineast care vrei sa debutezi in lungmetraj, faptul ca ai realizat scurtmetrajul romanesc cu cele mai multe participari la festivaluri si care e cel mai premiat din istoria filmului romanesc?
Nu stiam aceste date absolut magulitoare. Serios, acum le aflu. Bine ca n-am stiut, as fi fost coplesit si mi-as fi spus ca trebuie sa repet povestea. Asa, mi-am permis sa fiu relaxat si sa fac filmul fara presiuni. Altele decit cele provenite din orgoliul meu prostesc.
Ai deja un agent de vinzari pentru film? Care e miza participarii la Berlinala pentru tine?
Filmul are deja un distribuitor, Films Boutique, astfel ca miza participarii la Berlin – pentru mine – este sa imi cumpar de acolo un echipament complet de kendo. Aici nu gasesc.
Premiul pe care l-ai primit anul trecut la Sundance presupune si ca filmul va fi vazut in Japonia. Cind se va intimpla asta?
Acest premiu consta in achizitionarea drepturilor de difuzare a filmului de catre televiziunea japoneza NHK, sponsorul acelui concurs. Dar habar n-am cind va fi difuzat. Oricum, fiind un fan al lui Ozu si un practicant de kendo, lucrul asta ma umple de o mindrie de neinvins.
Public-tinta: intreaga omenire din prezent si din viitor
Cum ai lucrat cu protagonista filmului? Cum i-ai explicat rolul? A fost timorata la inceput, fiind la prima experienta pe un platou?
Cu Andreea Bosneag am lucrat absolut extraordinar. Cred ca e foarte talentata, pe linga faptul ca e foarte inteligenta si serioasa. Nu i-am explicat nimic din rol, practic ea l-a creat singura. Eu doar am stat si m-am uitat. Si nu stiu daca a fost timorata, la filmare oricum nu s-a vazut.
De unde ti-a venit ideea sa-l iei pe Vasile Muraru in rolul tatalui?
Domnul Muraru a venit la probe, mi s-a parut foarte potrivit si i-am propus sa joace in film. A acceptat, si cred ca face un rol bun. Este meritul dumnealui, e un actor talentat. L-am vazut de curind la Teatrul de Revista in Idolii femeilor si m-a amuzat foarte mult.
Filmul tau are un public-tinta?
Intreaga omenire din prezent si din viitor.
Esti „cel mai fericit baiat din lume” ca esti in „Forum”, sau vroiai mai sus?
Vroiam mai jos.
Mai vrei sa faci scurte sau, gata, doar lungmetraje?
Fac reclame care dureaza, majoritatea, 30 de secunde. Sint, deci, scurte. In plus, mi-as dori sa fiu capabil sa fac filme bune. Lungi, scurte, size doesn’t matter.
» „Nu mi-a fost niciodata prea clar despre ce e acest film. Mi s-a parut initial ca e despre foarte multe lucruri. Despre cum se raporteaza oamenii la ideea de bine. Despre compromisuri si despre minciuna. Despre cum limbajul filmului poate fi folosit pentru a minti. Despre ce inseamna sa fii un adolescent speriat si sa nu ai curajul sa te opui pina la capat parintilor tai. Despre cum e sa fii parinte si sa trebuiasca sa profiti de propriul copil pentru a-ti indeplini planurile de viata…”