De unde v-a venit ideea piesei Doubt?
Am scris piesa in timpul invaziei din Irak. Pe atunci vedeam o gramada de oameni vorbind la televizor si cu totii pareau foarte siguri despre cum stateau lucrurile. M-am simtit opresat. Si, cind am gasit un nume pentru acest sentiment, mi-am dat seama ca aveam indoieli. Mi-am adus aminte de o alta perioada a vietii mele, anii ‘60, cind m-am simtit opresat si am avut indoieli.
Au existat vreun eveniment anume, vreun zvon sau vreun scandal care au inspirat povestea?
Nu.
De ce ati transformat piesa de teatru intr-un film si ce sens a avut aceasta transpunere?
Cind am scris piesa a fost nevoie sa comprim povestea, dar cind am facut filmul, am avut posibilitatea sa o deschid spre dimensiunile ei naturale care includeau si elevii, si maicile cu manastirea lor, si preotii din refectoriu, si intreaga congregatie.
Ar fi putut regiza altcineva scenariul la Doubt, asa cum s-a mai intimplat cu alte scenarii pe care le-ati scris?
Desigur ca ar fi putut fi altcineva regizorul. Nu stiu cum ar fi putut face filmul, dar n-ar fi aratat in orice caz ca filmul meu.
Ati schimbat titlul piesei din Doubt in Doubt: A Parable. Apoi filmul a iesit pe ecrane, fara nici o parabola in titlu. De ce? Nu mai exista nici una?
Piesa se numea Doubt: A Parable, iar filmul se numeste Doubt. Piesa s-a jucat de suficient de multe ori pentru ca oamenii sa-si dea seama ca era vorba de mai mult decit de o poveste simpla care era narata. Nu am vrut sa-i mai si lovesc peste cap cu asta.
Ce nuante de interpretare absente in piesa au fost completate pe ecran de distributia filmului?
Meryl Streep are un moment in cadrul scenei in care se cearta cu Philip Seymour Hoffman cind, la intrebarea lui “Ati facut vreodata ceva rau?”, reactioneaza ca si cum ar marturisi un pacat preotului. A fost o interpretare la care nu ma gindisem. Dar mi-a placut.
Meryl Streep e considerata actrita actritelor si e in mod evident iubita de marele public (vezi si succesul cu Mamma Mia!). Ce calitati a adus ea filmului? Nu e cumva prea importanta pentru a putea fi condusa de un regizor?
Nu. E extrem de usor de condus, pina in cele mai mici amanunte. Este zburdalnica, e extrem de inteligenta – e realmente o prezenta. Nu e constienta nici pe jumatate de ce face. Din acest motiv, ii face placere sa fie condusa.
Furtuna din film are vreun sens mai adinc?
Asta decide spectatorul. Eu am facut-o, el o interpreteaza. Asa merg lucrurile.
Cum ati prelucrat cinematografic predica din deschiderea filmului?
Cind am rescris scenariul mi-am dat seama ca era nevoie de o scena in care cei doi combatanti ajung fata in fata pentru prima oara, si acest lucru mi-a aratat cum trebuia sa scriu si sa filmez scena. Intrarea maicii Aloysius este in contradictie cu predica parintelui Flynn.
S-a pus cumva problema reluarii piesei Doubt pe Broadway sau a realizarii unui turneu american?
Nu. Doubt este, in acest moment, piesa cu cele mai multe reprezentatii in Statele Unite. A avut, slava Domnului, suficienta expunere.
De ce ati ales locatia din film?
Ea m-a ales pe mine. Am crescut intr-un cartier muncitoresc din Bronx. Actiunea din Doubt este in mod realist plasata aici. Exterioarele includ si scoala parohiala ale carei cursuri le-am urmat, si strada pe care am crescut, si acoperisurile pe care m-am jucat sau aleile pe care m-am pitit.
Cit de greu v-a fost sa filmati scena confruntarii finale?
A fost pentru actori ca o proba de atletism. Ca sa o realizam, a trebuit sa le cerem sa ajunga in acel loc dificil de mai multe ori timp de trei zile. A fost nevoie sa spargem scena in mii de bucati si in mici actiuni motivate realistic care sa justifice numeroasele miscari de aparat necesare pentru a mentine vitalitatea scenei.
Vi se intimpla uneori sa tinjiti dupa mai multa certitudine in viata?
Uneori tinjesc dupa moarte.
Care sint scena sau replica preferata din film?
Nu aceasta este meseria mea.
Ati stiut de la bun inceput ca o sa transformati piesa intr-un film?
Nu, n-aveam nici cea mai mica idee pina cind nu mi s-a cerut sa o fac. Cind am acceptat jobul, a trebuit sa ma gindesc cum naiba urma sa realizez adaptarea.
De ce n-ati folosit in film actorii care jucasera in piesa?
Piesa fusese regizata de altcineva, de Doug Hughes. S-a descurcat minunat. Nu aveam nici un chef sa-mi asum munca lui. Nu mai regizasem de 18 ani si mi s-a parut ca e important sa fac ceva original.
Cit de greu a cintarit cuvintul dvs. in angajarea actorilor?
Pai eu i-am ales.
Cum ati colaborat cu Miramax, ati avut suficienta libertate?
Scott Rudin a fost intermediarul dintre mine si Miramax. Cu alte cuvinte, Miramax a avut prin cine sa-si exprime opiniile, iar aceste opinii au fost folositoare. Deci a fost o colaborare buna.
Subiectul tratat de film (si de piesa) este foarte relevant pentru vremurile pe care le traim. De ce ati plasat actiunea in anii ‘60?
Am scris piesa in timpul invaziei din Irak. O multime de persoane vorbeau la televizor, cu mare siguranta, despre “arme de distrugere in masa”, iar eu aveam senzatia ca sint opresat. Mi-am adus aminte ca in copilarie, in anii ‘60, cind pluteam in certitudine, am experimentat pentru prima oara aceasta senzatie care era, de fapt, indoiala. De aici a plecat povestea.
Aveti idee daca parintele Flynn chiar este vinovat sau acest lucru e un secret pina si pentru dvs.?
Ca povestitor, nu stiam daca parintele e vinovat sau nu, asa ca nimic din ceea ce am filmat nu raspunde in mod categoric la aceasta intrebare. Am fost si foarte atenti la montaj ca sa nu supraincarcam naratiunea in nici o directie.
E adevarat, datorita montajului, lasati spectatorul la final cu o unda de indoiala. Aveti o versiune personala despre cele intimplate?
Povestea e spusa din punctul de vedere al maicilor. Stim ceea ce stiu si ele, iar ele stiu totul.
Desi filmul (ca si piesa) nu spune clar ce s-a intimplat intre parintele Flynn si elev, ati avut reactii negative din partea Bisericii Catolice?
Nu, dimpotriva. Numerosi preoti si maici au vazut filmul si au reactionat cu totii pozitiv.
A contat pentru dvs. faptul ca actorii vazusera sau nu piesa inainte?
Meryl Streep, Philip Seymour Hoffman si Amy Adams vazusera cu totii piesa, numai Viola David nu. Dar toti au citit-o.
Ati remarcat-o pe Amy Adams intr-un film care v-a facut sa faceti din ea personajul-pivot al filmului?
Da, am vazut-o in Junebug.
FILMUL
Doubt este unul dintre acele filme care nu se termina odata cu genericul de final. Actiunea se desfasoara in 1964, intr-o scoala parohiala din East Bronx, New York. Maica James (Amy Adams) are intr-o zi impresia ca surprinde o complicitate intre parintele Flynn (Philip Seymour Hoffman) si un elev de culoare (Joseph Foster). Ingrijorata, o anunta pe maica Aloysius Beauvier, directoarea scolii (Meryl Streep), iar aceasta e imediat convinsa si, fara sa mai incerce sa caute dovezi, decide sa-l stigmatizeze pe parintele Flynn. Daca directoarea crede fara sa cerceteze, maica James isi schimba pe parcurs atitudinea si nu mai e convinsa ca parintele e un om rau si ca a profitat de Donald. La rindul sau, parintele se apara la inceput, dar catre final da impresia ca ar putea recunoaste anumite lucruri. Pe de alta parte, mama baiatului (Viola Davis) recunoaste deschis preferintele fiului sau si cere ca incidentul sa fie trecut cu vederea pina la sfirsitul anului, pentru ca Donald (care nu are o situatie financiara buna) sa se poata inscrie la un liceu bun.
Spectatorul poate adopta rind pe rind toate punctele de vedere ale personajelor, dar nu va avea parte de un final lamuritor. Cu ajutorul montajului, John Patrick Shanley mentine in suspensie adevarul absolut pina la a te convinge ca nu acesta e esenta filmului, ci indoiala. Dupa cum spune parintele Flynn in predica de la inceputul filmului, “indoiala e uneori in stare de legaturi mai puternice decit certitudinea”. Atuul principal al filmului este, prin urmare, scenariul care face din indoiala o problema morala. Povestea surclaseaza conceptia regizorala, chiar si interpretarile actoricesti, dintre care cea mai rezistenta pare cea a tinerei Amy Adams. Meryl Streep nu se indeparteaza de ce a mai facut in alte parti, iar jocul ei e destul de rigid. Philip Seymour Hoffman e corect fara a fi ebluisant, iar Viola Davis, desi prestanta, a avut prea putin spatiu de desfasurare pentru a putea spera la un Oscar. Deloc intimplator pentru un film inspirat dintr-o piesa de teatru cu doar patru personaje, pelicula a fost peste tot nominalizata numai pentru interpretari si scenariu.
Doubt va intra in curind in Romania pe DVD si Blue-ray. Dialogul cu John Patrick Shanley a fost realizat cu sprijinul Companiei Walt Disney.
AUTORUL
Patrick Shanley s-a nascut in 1950 in East Bronx, locul unde isi plaseaza actiunea si filmul Doubt. A invatat in scolile parohiale Irish Christian Brothers si Sisters of Charity, dupa care s-a inrolat la puscasii marini, absolvind in final New York University. Este autorul a numeroase piese de teatru, pe care in majoritate le-a si regizat, printre care Defiance, Savage in Limbo, the dreamer examines his pillow, Beggars in the House of Plenty, Where’s My Money?, Italian American Reconciliation si Dirty Story. A scris scenariile a patru filme, iar pentru Moonstruck (regizat in 1987 de Norman Jewison, cu Cher, Nicolas Cage si Olympia Dukakis in rolurile principale) a primit Oscarul. Celelalte scenarii sint Five Corners, The January Man si Joe Versus the Volcano (film pe care l-a si regizat).
Doubt a fost initial montata off-Broadway, la Manhattan Theater Club.