De ce crezi ca filmul tau functioneaza asa de bine la public?
Cred ca fiecare a descoperit altceva in el. In strainatate oamenii au inteles ca, prin colajele lui Ion Birladeanu, filmul spune foarte multe despre istoria tarii si despre comunism, ca nu e vorba in el doar despre istoria unui om, dar si despre istoria tarii de dinainte de ’90. Pentru mine a fost la fel: si eu m-am gindit tot timpul la povestea unui om in comunism. Nu m-a interesat atit de mult prezentul. De asta Ion Birladeanu se intoarce in satul lui. Acela e momentul cind incepi sa intelegi personajul.
Cum s-a petrecut intoarcerea lui Ion Birladeanu in satul natal, pe care il parasise la 18 ani?
Au fost niste tensiuni foarte puternice acolo. Cind isi intilneste fratii, impietreste, devine masca. In acelasi timp m-a impresionat felul cum se poarta cind il intilneste pe acel politist. Cu toate ca era incordat, devine dintr-odata lejer si ii spune: „Stai, nu te cunosc! Cine esti?“. Are o inteligenta fascinanta din modul cum il face pe celalalt sa-si spuna numele, pentru a continua: „Ah, da! Tu erai securistul ala…“. Dupa ce am plecat si am stins camera, a venit la mine si mi-a zis: „Ai vazut, nea Alex, ce i-am tras-o?“.
Ce crezi ca a pastrat din copilarie?
Cred ca a pastrat in arta lui revolta si umorul cu care vede totul de jos, asa. Cind vorbeste, se repeta foarte mult, dar sint sigur ca in capul lui filmul e continuu, nu are reluari. E foarte greu de presupus ce gindeste, pentru ca nu scoate pe gura ceea ce lucreaza creierul.
Cite ore ai filmat ca sa ajungi la lungimea de acum a filmului?
100 sau 120 de ore. E normal pentru acest gen de documentar. Oricum, ce a picat la montaj continea aceeasi poveste in diferite nuante.
Nu v-a picat nici o punga cu gunoi in cap cind ati filmat la ghena?
Am mai scos la montaj pentru ca, de fapt, cadeau mult mai multe lucruri si era mult mai infricosator. La un moment dat, cumva incepuse si el sa tremure, asa ca am spus: „Hai sa iesim“. Cind am inchis poarta, au cazut doua dulapuri mari, de lemn.
HBO Romania in ce moment a intrat in combinatie?
Cam dupa primul sfert. Mai intii am finantat filmul din propriile surse, dupa care am facut trailerul, am plecat la market-uri si am gasit finantari din afara, dar, pentru ca oamenii sa-ti dea banii aia, trebuie sa inchizi finantarea. Am inscris proiectul la concursul de finantare al CNC avindu-l pe Thomas Ciulei producator, dar am picat, si atunci cineva mi-a spus de HBO. M-am dus la ei, si Carmen Harabagiu mi-a zis de la inceput: „Foarte frumos! Vrem sa-l facem cu tine“. L-au finantat cu 60%, sustinindu-l foarte puternic inca de la inceput. In Germania, un commission editor vrea sa fie un fel de autor, dar cei de la HBO sint foarte ok, pentru ca te lasa sa lucrezi singur (ca sa vada ce e in capul tau), dupa care iti fac sugestii. Dar niciodata nu spun: „Trebuie sa faci asa“. Mi-am dat seama la sfirsit ca sugestiile lor erau bune. Au fost producatorul ideal si, evident, fara ei n-as fi ajuns la Emmy.
Ai vrut de la inceput sa faci filmul astfel incit sa functioneze si pe micul ecran, si la festivaluri?
Nu m-am gindit la nimic. In capul meu a fost sa-mi spun povestea asa cum voiam. In Germania nimeni nu are succesul pe care il au filmele romanesti la festivaluri. Inainte ca filmul sa fie selectionat la Festivalul Visions du Réel de la Nyon, nu stiam daca o sa mi-l ia doua festivaluri. M-am gindit ca poate il ia TIFF-ul (in virtutea colaborarii cu HBO) si ca poate va mai merge si la ASTRA, la Sibiu. Visam la Nyon pentru ca e singurul festival prestigios de documentar din prima jumatate a anului. Cind m-au luat m-am bucurat enorm, dar cind am ajuns acolo am constatat ca erau 40 de filme in acea sectiune si m-am cam dezumflat. La ora aceea eram foarte bucurosi de reactia din Romania, de faptul ca filmul mergea la public.
Cind iese filmul pe DVD?
In Romania nu stiu. Eu o sa incerc sa il scot anul viitor in Germania, Franta, Elvetia si Austria.
A fost si criticat in afara?
Foarte putin. N-am gasit nici o cronica negativa, doar o reactie de genul: „Am fost la filmul ala romanesc, e previzibil si plicticos“. Si din Romania am mai avut un comentariu care m-a amuzat: „Personajul e formidabil, dar filmul este cam cacuta“. Si a mai fost o cronica in Olanda, in care se spune ca filmul e o capodopera, dar ca, pina sa ajungi la aceasta concluzie, personajul e constient nonstop de aparatul de filmat si isi elaboreaza propriul personaj. Numai cind ajunge in sat uita de el.
Cum il vezi pe Ion Birladeanu in cinci ani?
Nu pot sa zic fiindca nu stiu ce se intimpla cu adevarat cu situatia lui. Destinul lui e suta la suta dependent de cei care ii comercializeaza arta si de cum se angajeaza sa-l ajute astfel ca banii care ii vin din colaje sa-i asigure un cadru in care sa poata trai. Fie ca e cineva care ii da sa manince, fie ca ii face asigurare de boala – pentru ca din acei multi bani cit valoreaza aceasta arta lui nu-i trebuie mult. El e fericit cu berica, cu tigarica si cu cafeaua – cum spune.
Ce mai facusei inainte de acest film?
Un documentar despre munca la teatru dintre regizori si actori. L-am lansat in 2006 si a rulat in cinematografele din Austria si Germania. Cind am stiut ce vreau sa fac, pe la 16-17 ani, am inceput sa joc intr-o trupa de teatru in Braunschweig, pentru ca acolo nu exista film. Am mai facut teatru si, de asemenea, am studiat la Scoala de Film de la Berlin (Deutsche Film und Fernsehakademie). As vrea sa fac si film de fictiune. Am ajuns la documentar pentru ca asa s-a intimplat. Lungmetrajul de fictiune al carui scenariu il scriu acum se bazeaza pe o poveste suta la suta reala.
Deci acesta e urmatorul tau proiect?
Nu, proiectul imediat urmator e un lungmetraj documentar despre relatia dintre elev si profesor, pe care o sa il filmez la Bucuresti, la Scoala nr. 136 din Ferentari, unde multi elevi sint romi. Ma intereseaza mai mult Romania decit Germania pentru ca, in privinta materialului uman, societatea e mult mai deschisa. Comportamentul uman e mai la vedere aici. De fapt, in momentul de fata si publicul romanesc ma intereseaza mai mult decit cel german, dar n-as putea explica de ce, asa cum nu pot explica de ce imi iubesc nevasta.