Cu legitimatiile de calatorie si biletele in buzunar, cu un orizont de asteptare cit cifra de afaceri a lui Cirque du Soleil, ma duc la gara. Totul se naruie la Informatii, de unde aflu, la 4.30 AM, ca trenurile sint anulate, cele plecate au intirzieri astronomice, se stie vag pe unde stationeaza, iar drumurile nationale sint inchise in Vrancea si Buzau! Injur pe un ton retinut ceva cu Basescu, cu toti politicienii din ultimii 22 de ani si cu mine, care nu am emigrat cind am avut ocazia!
In loc sa relatez acum despre atmosfera de la Romexpo, unde ar fi trebuit sa ma simt cetatean european pentru doua ore, scriu din patria noastra subdezvoltata despre ce am vazut cu alte ocazii, prin alte locuri legat de fenomenul Cirque du Soleil.
4.000 de angajati din 40 de tari si 22 de spectacole
In 1984, cind fonda la Montreal-Quebec, alaturi de Daniel Gauthier, Cirque du Soleil, Guy Laliberte nu intuia evolutia ulterioara a proiectului. Desigur, impreuna cu colaboratorii doreau sa faca le meilleur, dar niciunul nu putea anticipa transformarea intr-un fenomen mondial. Pilonii pe care s-a structurat aceasta afacere din artele spectacolului au fost multiculturalismul, combinarea elementelor tipice circului cu cele ale artelor, intr-o formula de sincretism superior. Incadrabila in “noul circ”, intreprinderea s-a bucurat inca de la inceput de sprijinul lui National Circus School din Canada, extinzindu-si rapid reteaua de colaboratori internationali, atragind artisti de top din Rusia, Franta, Belgia, tarile nordice, Asia, acolo unde circul este studiat in institutii de invatamint superior si practicat la nivel de creatie artistica. Profesionistilor din circ li s-au adaugat invitati din sfera teatrului, cinematografiei, muzicii, coregrafiei, design-ului vestimentar, machiajului, sceno-tehnicii etc., intr-un mix de superlative estetice. Aproximativ 4.000 de angajati, dintre cei mai buni in bransa lor, din 40 de tari, intretin un afis permanent de 22 de spectacole, la sediul quebecois, dar si la Las Vegas si in turnee simultane pe toate continentele. Cifra de afaceri e uriasa, la nivelul sutelor de milioane de dolari, neafectata de criza prin finantari substantiale din tarile arabe.
Exista citeva caracteristici care definesc stilul Cirque du Soleil. Toate spectacolele pornesc de la o idee si o poveste, de la o linie narativa, ca in literatura ori teatru, pe care interpretii o redau printr-o bogatie de mijloace provenind din toate artele. Scenariul initial capata viata prin intermediul numerelor din circul traditional, minus dresurile de animale, adica muzica live, acrobatii – la sol, inaltime, plasa elastica, pe roti –, momente cu clovni, jonglerii, contorsionism, forta, pirotehnie etc., are glamour-ul operei si al musical-ului, efectele artelor vizuale. Tema e intotdeauna neobisnuita. In Ovo, sursa de inspiratie e regnul insectelor; in Varekai, lumea padurii; in O, universul acvatic; in Iris, cel al filmului; in Amaluna, cea mai noua montare, o insula misterioasa aflata sub influenta Lunii e stapinita de Prospera, varianta feminina a shakespearianului Prospero. Citarile culturale sint frecvente, in Corteo, de pilda, recunosti influentele filmelor lui Fellini si ale picturilor lui Degas. Targetul este foarte larg, asa incit in portofoliul du Soleil se afla si Viva Elvis, The Beatles Love, Michael Jackson The Immortal, evident pentru amatorii de muzica si biografii ale genului. Apropo de muzica, intotdeauna coloana sonora e compusa special si are citeva hituri. Montarile sint superproductii, cu bugete invidiate si de Broadway. Creatia este rezultatul unei specializari stricte, fiecare stie precis de care bucatica trebuie sa se ocupe, iar colaboratorii provin din top ten-ul domeniului. Povestea, scenografia, eclerajul, ambientul sonor, machiajul, numerele incluse in scenariu pentru a sprijini naratiunea, executarea denota o imaginatie eliberata de orice marginiri.
In documentarea pentru teza de doctorat, legata de extinderea contemporana a teatralitatii prin sublinierea sincretismului si nasterea esteticii impurului, a unor genuri de granita, canadianul Robert Lepage a devenit unul dintre studiile mele de caz. Profilul sau artistic (practician complex al interferentei spirituale, stradania de a rupe orice limite si a innoi continuu) se potrivea perfect pe modelul concitadinilor de la Soleil, care l-au invitat in echipa de doua ori: pentru Ka si Totem. In acesta din urma, mijloacele artistice sint utilizate pentru a infatisa evolutia formelor vietii, de la stadiul amfibiu la omul actual. E, daca vreti, un cocteil de darwinism, legende si mituri, in care creatorii au asezat personaje, evenimente istorice stravechi, semne ale unor lumi disparute, oferind publicului sansa de a se proiecta intr-o fictiune ce actioneaza hipnotic. Ceea ce individualizeaza spectacolul sint fluiditatea si partea multimedia, caracteristici pe care i le datoreaza lui Lepage.
Saltimbanco, vazut pe DVD
Saltimbanco il vazusem cu mai multi ani in urma pe DVD, prin bunavointa unei romance care traieste in Canada. E mai apropiat de entertainment decit altele, dar are un desen scenic precis, o omogenitate si o bogatie vizuala acaparatoare. Fiecare minut e o noua surpriza oferita de performeri ce-si stapinesc perfect corpul, indraznind sa contrazica legi ale fizicii, de fapt supunindu-le in folosul prestatiilor proprii. Cu umor, tensiune emotionala si lirism, spectacolul hraneste nevoia de nascociri a privitorului, il conduce catre un imaginar care prinde viata chiar acolo, in fata ochilor. La Cirque du Soleil visul devine realitate, imposibilul devine posibil!