„Octavian Soviany citeste poezie“, scria, imbietor, pe invitatia prin care se anunta lansarea celui mai nou volum al poetului, scos la Editura Cartea Romaneasca. In mansarda Librariei Bastilia din Bucuresti, intr-o zi de miercuri in care soarele a reaparut pe cer dupa doua saptamani de absenta depresiva, in miros de cafea, nu doar Octavian Soviany a citit poeme, ci si Nora Iuga si Claudiu Komartin, colegi de „breasla“ cu autorul si cei carora le-a revenit rolul de a prezenta Calcaiul lui Magellan.
De altfel, prezenta Norei Iuga a fost in sine un eveniment, dupa cum singura aceasta a punctat. „Trebuie sa va spun ca am iesit din nou in lume, dupa o indelungata absenta in care m-am baricadat in casa, pentru ca nu am mai vrut sa stiu de societate. M-am suparat si eu pe lume. Si mai scriu si eu la un roman. Astazi, dupa niste luni, e prima data cand apar in public“, a declarat poeta.
Cartea unei mari crize
„Oboseala de peste zi ti-a facut degetele de la picioare niste crengute uscate/ Fotoliul din colt isi ciuleste urechile ca un iepure mare si foarte fricos/ Nora, cred ca noi doi am putea distruge literatura.“
„Ce este aceasta carte, Calcaiul lui Magellan? Este un volum de poezie?“, a intrebat Nora Iuga inca de la inceputul discursului sau de prezentare. Evident, tot ea a dat si raspunsul. „Este un fel de jurnal de calatorie prin aceste locuri, in care intotdeauna apare un duh care vorbeste dintr-o lume demult apusa, care exista inca in constiinta unui poet adevarat. Aceasta carte ar putea sa fie si un reportaj, si un jurnal intim, si o carte de memorii“, au fost definitiile oferite de scriitoare.
Mai mult, dincolo de acest prim nivel obiectiv de lectura, volumul este unul „de criza mare“. „Nina Cassian spunea intr-o poezie de demult: «Nu mai sunt eu tanara/ Nici batrana nu-s». Este un moment de criza maxima aceasta recunoastere si mi se pare ca aceasta este o carte a unei imense singuratati, aproape absoluta, desi acest om este inconjurat permanent de oameni. Dar cu cat esti inconjurat de mai multi oameni, cu atat te simti mai singur. Cartea este plina in fiecare poem al ei de personaje reale care traiesc printre noi, majoritatea scriitori, prieteni pe care Soviany ii numeste si pe care-i reia obsesiv, pana la exasperare. Ceea ce inseamna ca el isi cheama in viata lui viata pe care nu o mai gaseste, desi se afla in ea“, a explicat Nora Iuga.
Dupa ce a citit toate cartile scrise de Octavian Soviany, poeta a ajuns la concluzia ca „durerea, suferinta si golul sunt mult mai accentuate in acest volum“. „I-am citit toate cartile, desi nu le-am considerat pe toate geniale sau captivante, ci pentru ca intotdeauna am regasit o infratire intre noi, care nu este naturala, ci foarte ciudata. Noi simtim foarte multe lucruri la fel, noi iubim multe lucruri in acelasi chip, avem aceleasi lecturi, ca si cand am fi facut nenumarate calatorii impreuna“, a dezvaluit poeta.
Totusi, desi este o carte de poezie, Nora Iuga a citit-o ca pe un roman. „Am citit acest volum imaginandu-mi ca e scris in proza si nu in forma de poem. Eu asa l-am simtit si ma bucura aceasta cvasiliteratura, sa nu mai existe granite intre genuri, pentru ca artistul e unul singur.“
„E multa meditatie aici“
Claudiu Komartin considera ca, de fapt, Calcaiul lui Magellan este un fals jurnal de calatorie in versuri. „Octavian Soviany este unul dintre ultimii mohicani ai poeziei cu forma fixa din literatura romana. El este unul dintre cei mai inzestrati poeti romani pe ceea ce inseamna poezie in forma fixa, el arata ca este unul dintre cei mai fini cunoscatori de poezie din literatura asta. Si chiar daca cele trei volume pentru care generatia mea il admira, Scrisorile din Arcadia, Pulberea, praful si revolutia, Calcaiul lui Magellan, sunt scrise in vers liber, imaginea poetului nu poate sa dea la o parte aceste doua fatete: e poetul care scrie in catrene foarte bine cumpanite, dar si cel care e in stare sa scrie si poezie in vers liber“, a apreciat Claudiu Komartin.
Volumul e un fals jurnal de calatorie, fie si pentru ca este foarte profund. „E multa meditatie aici, o meditatie grava, care nu ocoleste nici unul dintre momentele complicate pe care un poet e fortat sa le parcurga. Cartea asta arata cateva dintre pietrele de poticnire cu care s-a luptat sa le depaseasca in ultimii ani“, a apreciat Claudiu Komartin. „In literatura romana nu prea au fost poeti care sa calatoreasca cu patima cu care a facut-o Soviany. Dar asta nu inseamna ca el este un globetrotter, ci este un calator foarte reactiv, reactiv la tot ceea ce intalneste, la orice viziune este declansata de fatada unei cladiri, de o strada, de atingerea fie si iluzorie a unui obiect, a unui spatiu“, a mentionat acesta.
„Cand au iesit din mamele lor, pareau niste hamsteri cu botisoarele ascutite si ochii trandafirii/ Gasesc tot timpul ca vorbesti prea tare si prea raspicat./ Chiar si respiratia ta li se pare prea zgomotoasa/ Se uita la tine ca la un avion de vanatoare rusesc/ apoi privesc ingrijorati rasaritul, de unde vin toate marile catastrofe.“