După ce s-au documentat în două școli din București și Sibiu, Nicoleta Lefter și Lavinia Braniște au pus la cale spectacolul Visând glasuri, pe care l-au lucrat cu echipa artistică de la Teatrul Gong din Sibiu.

Lucruri care astăzi ni se par banale, de pildă obscuritatea din sala de spectacol în timpul reprezentației și concentrarea eclerajului exclusiv asupra spațiului de joc, pentru ca acesta să contribuie la sporirea semnificațiilor artistice, au avut nevoie de sute de ani pentru a deveni cutume ale teatrului.

Din lista celor necesari în teatru, dar invizibili pentru public, sufleorul este figura care, prin intervenția sa, sprijină interpreții să își amintească și rostească replica potrivită. Emoțiile, uneori neatenția, pauzele prea mari între două reprezentații, monoloage lungi și complicate ori lapsusurile provoacă […]

În cei trei ani, conform sistemului Bologna, cât durează perioada de școlaritate universitară pentru licență, nu e timp și energie pentru a discuta cu viitorii artiști și alte subiecte atât de necesare în profesiune, pe lângă construirea unui personaj sau a unui spectacol.

A bate din palme în încheierea oricărei repre­zentații e una dintre rutinele fundamentale din sfera artelor spectacolului. Expresie a ritmului interior al privitorilor, e semnul că ne-a plăcut și că le mulțumim artiștilor pentru eforturi și rea­lizare. Suntem atât de obișnuiți să facem gestul, încât nici nu ne […]

„Anul trecut am fost nevoiți să jucăm cu haine de împrumut, cei care mai aveau haine dinainte de război împrumutând pe cei cărora li s-au uzat, pe stradă umblăm mai rău îmbrăcați decât lucrătorii din fabrici, trecem printr-o stare sufletească deprimantă. […] Iarna trecută am dormit fără lemne.“ Sunt (cf. […]

Ca să începem cu o poantă, sunt convinsă că primul răspuns care-ți trece prin gând la între­barea din titlu e unul ironic: „Dintot­deau­na!“. Asta dacă mergem pe calea sensului figurat care face referire la capacitatea, chipu­rile, specifică genului de a disimula mai eficient decât complementarii noștri mai […]

În Iașul anului 1832, spectacolele teatrale și de divertisment erau foarte pe placul celor înstăriți, categorie care le frecventa, având deschiderea intelectuală și posibilitățile financiare necesare. Cunoscută era trupa francezilor Baptiste și Joseph Fouraux, care, înainte de a beneficia de sprijinul guvernului din […]

Spectaculozitatea și situațiile bizare nu se întâlnesc, în lumea teatrului, numai pe scenă, ci și dincolo de marginile ei fizice, în culisele acestei arte care, deși fragilă în raport cu timpul, a reușit să rămână în atenția publicului mai bine de două milenii. Iar asemenea întâmplări ieșite din obișnuit […]

Teatrul pentru publicul tânăr din Coreea e precum țara în care există: dezvoltat. O infrastructură culturală bine pusă la punct, cu trupe finanțate de stat și companii independente (proporția e cam jumătate/ jumătate) se preocupă de modelarea generațiilor fragede pe calea artei scenice.