Dacă aș putea să-mi pun – cu întârziere – o dorință micuță de anul nou, mi-aș dori ca acum să fac o retrospectivă a anului 2016, nu 2017.
Pomeneam săptămâna trecută de degradarea identității naționale – că tot ne pregătim să sărbătorim un secol de existență a României (relativ) Mari, stat național unitar și indivizibil, cum scrie la Constituție. O fi ea, țara, unitară și indivizibilă, dar pare din ce în ce mai șubredă. Dacă privim în […]
99 e un număr aproape la fel de bun ca și 100. Nu e rotund, dar e foarte-foarte aproape. E gata să se rotunjească, e tensiunea lui „aproape că“ dinainte de împlinirea centenară.
Meditez încă la problema diferențierii satului de oraș. Uneori nu-i atât de simplu. Perspectiva noastră, a est-europenilor, asociază satul cu un nivel scăzut de confort, lipsa utilităților moderne, un număr redus de locuitori (de obicei câteva sute), oameni cu venituri mici, mulți asistați social și, în general, […]
Cum spuneam săptămâna trecută, de câteva luni m-am mutat din Timișoara într-un sat de la periferie și încă mă întreb: acum stau la sat? La oraș? În suburbii?
Sunt deja câteva luni de când Alina și cu mine ne-am mutat în casă nouă (nouă pentru noi, fiindcă în realitate e mai bătrână decât amândoi). Mai precis: casă nouă, localitate – sau „locație“ – nouă, undeva lângă Timișoara. Un sat, o reședință de comună, o comunitate rurală, așa. Cum ar veni, […]
Zic unii de comunism, că era rău, foarte rău, și așa și era, dar măcar pe vremea aceea oamenii erau mai apropiați, se ajutau la nevoie, nu ca acum, atâta egoism n-a fost la vremea aia, atâta răutate, vorbeam unii cu alții, ne împărțeam necazurile și bucuriile, ne cunoșteam, azi cine își mai cunoaște […]
Citesc cu surprindere că o doamnă profesoară de literatură română (altfel o luptătoare pentru reformarea învățământului românesc) se declară revoltată de faptul că romanul lui Mihail Sadoveanu Baltagul este recomandat ca lectură pentru elevii de gimnaziu. Dar aflu, și mai stupefiat, că se găsesc experți […]
Dacă săptămâna trecută am comentat puțin calitatea opoziției politice de la noi, ar fi păcat să nu-i amintesc acum măcar pe câțiva dintre cei ce ne-au fost portdrapele și faruri ale speranțelor în anii 1990 și puțin după 2000.
Sunt unul dintre sutele de mii – ba nu, milioanele de români care au ieșit în stradă ca să manifesteze pentru democrație în ultimul sfert de secol și mai bine. De la începutul lui 1990 am participat la manifestații mai mari sau mai mici, la început în coloane parcă nesfârșite, cu care traversam orașul vara și […]
