Mă uitam deunăzi peste niște titluri de albume cu apariție iminentă și deodată mi-a sărit în ochi unul. Se intitulează Pray for the Wicked (2018, Fueled by Ramen Records).
„Nu putem noi să ascultăm cât poate el să cânte!“ – îmi zice deunăzi prietenul a cărui pățanie cu Beth am rezumat-o mai pe primăvară.
Nu mai ascultasem de mult BlutEngel, până deunăzi când, întâmplător, mi-a picat la display concertul din 2016,
publicat sub titlul Live Im Wasserschloss Klaffenbach (2018, Out of Line Records). Inutil să explic în ce fel ajung la noi diferite albume sau concerte video, înainte […]
Scriam săptămâna trecută că rockul este multinațional și multicultural. Câteva zile după, am descoperit întâmplător că propoziția este adeverită de un disc aproape neverosimil: Down And Dirty (2018).
Uneori îmi zăresc din întâmplare figura în oglindă, fac o strâmbătură dezolată și-mi spun: „Tu nu ești un rocker adevărat“. De ce? Una, că nu mă duc la concertele date de „nume“ diverse în locuri aflate la îndemâna buzunarului meu. Apoi, nu țin evidența noilor apariții nici măcar pentru formațiile […]
Sentimentul pe care l-am trăit ascultând câteva albume considerate de blues – hai, blues-rock! – mă contrariază suficient de mult încât să comit aproape un act de lezmajestate. Ocazia (nu discurile!) mi-a fost oferită de un amic, mare amator de performanțe chitaristice, superîncântat de ceea ce auzise.
Încă mai am între urechi sentimentul de insatisfacție trăit în cele 34 de minute de ascultare a primului album Bad Company, din 1974. În timp ce pick-upul învârtea placa, eu răsuceam în mâini coperta neagră, cu numele trupei scris prescurtat, diagonal, într-o culoare alb-murdar, și nu-i găseam vreun chichirez.
Muzica pop-rock din anii ’80, căreia televiziunea VH1 îi dedica rubrici speciale, este și azi defavorizată în judecățile de valoare.
Nu știu când am auzit prima oară câteva arii din opera Jesus Christ Superstar, scrisă de Andrew Lloyd Webber & Tim Rice.
Tragedia iugoslavă, începută acum vreo trei decenii și nevindecată până azi, ar trebui să fie o lecție pentru orice om rațional. Anume, că iresponsabilitatea sau ambiția liderilor politici de-a se considera deasupra semenilor duce inevitabil la ură, dezbinare, crimă, teroare, distrugere.
