Și a venit și toamna și pe Simion era vorba că îl vor lua de tot tovarășa și tovarășul Granate, care erau cumsecade și aveau casa chiar lângă orfelinat și l-au văzut pe Simion mereu singuratic, mereu tăcut în timpul orelor de educație fizică și sport...
Rubrica Culegătorul de harfe
Ca să vină la noi în oraș, Leon a trecut să coboare din munți. Și pentru ca Leon să coboare munții a fost nevoie ca o femeie de patruzeci și șase de ani să se îndrăgostească de el.
Bunavestire n-a mai venit de atunci niciodată. De opt ori în zadar solarengo și pe pământ numai noaptea.
Noi venim din timpul acela din care nu am mai putut să evadăm și să evadăm nu putem nici acum, când toate granițele s-au prăbușit, noi venim din anii aceia de aur de când toate poveștile aveau final fericit.
Și eu mă gândesc atunci la bordelul din Paris în care burghezii plăteau averi ca să se împreuneze în coșciuge, în timp ce copiii timpului tău mureau în zdrențe și știi, Panaitaki, dacă am mai fi oameni, ar trebui să ne petrecem eternitatea urlând de rușine, acum ca și atunci, și în veacul veacului, amin.
Cartea Elefantul a dispărut (traducere din limba japoneză de Iuliana Oprina) a fost publicată la editura Polirom în anul 2015.
Am o boală a imaginației, trec pe lângă protestatari și eu nu mai știu dacă protestează pentru Palestina sau Sudan sau Tibet sau Vietnam sau Irlanda de Nord sau inechitățile sociale din Bulgaria sau justiția din Polonia, pentru delfini sau muncitorii din Pakistan.
Sunt nopți în care adorm doar pentru a visa că m-am trezit negru și, așa, negru cobor în subteran și priviri ciudate se agață de pielea mea, ce însemnătate poate să aibă și visul acesta? De ce să mă trezesc negru?
Sunt cinic și nu mă mai mișcă nici să văd secolele arzând odată cu vechea catedrală, nu mă mai impresionează criminalii în serie, holera, moartea de inaniție a preșcolarilor din India, războiul din Sudanul de Sud, atenatele teroriste din Ierusalim și nici măcar păpușarii care distrează copiii între ruinele […]
Am fost la cinematograf să văd ultimul Rambo. Acum, nu poți să știi niciodată dacă e chiar ultimul Rambo, fiindcă povestea merge mereu mai departe. Eu nu sunt printre cei cruzi care râd de anii ’80-’90.