In cadrul Festivalului, pe 5 noiembrie, la Sala „Elvira Popescu” a Institutului Francez din Bucuresti, a avut loc proiectia documentarului Patrice Chereau et Pascal Greggory, une autre solitude, realizat pentru ARTE de Stephane Metge. Desi s-a dorit a fi un film despre repetitiile la spectacolul Dans la solitude des champs de coton dupa textul lui Bernard-Marie Koltes, cu Chereau in dubla ipostaza (de regizor, dar si de actor in rolul Dealer-ului), documentarul realizat de Stephane Metge nu s-a putut apropia in profunzime de lucrul la acest spectacol, sondind doar suprafata relatiilor dintre Chereau si Greggory. Din cauza montajului, dialogul dintre acestia doi pare lipsit de realitate, doar gaunos si plin de cuvinte mari.
De altfel, dupa vizionare, Chereau a si explicat ca, din punctul lui de vedere, un astfel de film nu ar fi trebuit sa se faca, pentru ca „o repetitie a unui spectacol este un lucru secret. Ceea ce se intimpla intre regizori si actori este un act misterios, care trebuie sa se petreaca numai intre privirile lor, pe un ton jos. Tot ce e mai important se intimpla in interiorul actorului, iar acolo nu e nimic vizibil, nu e nimic de filmat”. Chereau a mai spus ca a fost prima si ultima oara cind a vrut si s-a lasat filmat, numai ca echipa a trebuit sa accepte conditia impusa: cel care a realizat documentarul a trebuit sa fie in permanenta prezent, de la prima lectura a textului, pina la premiera de la Bienala de la Venetia, astfel incit artistii sa se comporte normal in apropierea camerei. Cum costurile pentru realizarea acestui film erau destul de ridicate, Chereau le-a promis si repetitiile pentru reluarea spectacolului cu opera Don Giovanni de Mozart, pentru Festivalul de la Salzburg, spectacol regizat de Chereau.
Atunci cei de la ARTE au acceptat trocul, dar documentarul rezultat este un montaj destul de ciudat si de neinteles intre repetitiile la spectacolul cu textul lui Koltes si Don Giovanni.
„Nu sint de acord cu televizarea unui spectacol, pentru ca televiziunea denunta artificialitatea teatrului”, spune Chereau in documentar, dar a reluat ideea in fata publicului de la Bucuresti. Pentru el, singura metoda de promovare a unui spectacol ar fi un mixaj dintre dialogul cu regizorul, cu imagini din timpul repetitiilor, cam cum a fost facut Patrice Chereau et Pascal Greggory, une autre solitude.
„Nu fac nici o deosebire intre teatru-film-opera”, a spus Chereau, referindu-se desigur la cele trei domenii in care lucreaza. „Lucrez la fel pentru teatru, film si opera. Din fericire, pentru ca altfel as innebuni. Nu fac trei meserii diferite, ci una singura. Este o singura meserie, numai ca opereaza cu instrumente si metode diferite”.