Aproape pe oriunde mergi in Vest, dai peste cate un spectacol chicios cu cavaleri si printese, cu menestreli, feluriti stegari si tobosari – o butaforie penibila servita indeosebi copiilor pe post de distractie sau lectie de istorie. Aproape peste tot vezi parinti care le pun in maini odraslelor un scut, o sabie sau o lance din lemn ca sa scape linistiti la o bere in taverna.
Dar unul nu le-ar spune copiilor ca pe vremurile alea glorioase puteai lua raie cat dadeai binete unui trecator, tifos – cat iti duceai calul la pascut, ciuma – cat strangeai mana unui prieten. Nimeni nu le-ar zice de paduchii cat vrabia, de sobolanii cat capra care misunau nediscretionar si-n cea mai amarata coliba, si-n cel mai falnic castel. Nimeni nu le va povesti ca pe-atunci „oamenii imbla in tot ceasul cu dzilele in mana“. Prea putini par sa stie ca sapunul inventat de fenicieni cu sase sute de ani inainte de Hristos nu prea avea cautare in epoca nici macar la bravii cavaleri, nici la preafrumoasele printese.
Iar moda s-a raspandit si la noi. Unde te duci, unde te-ntorci, dai peste o taverna, peste un festival medieval. Pana si la superbele manastiri din Bucovina, gasesti de cumparat la poarta arbalete, arcuri si scuturi. Hai, pe aia din Vest ii mai pot intelege. Pe de-o parte, pe langa raie sau ciuma, evul mediu le-a mai lasat niste cladiri cu adevarat grandioase si oleaca de cultura autentica. Pe de alta, cred ca s-au mai plictisit si ei de atata civilizatie. Dar sa traiesti nostalgia evului mediu la noi e cel putin caraghios.
Unele cladiri pe care noi incercam sa le vindem de medievale au fost construite foarte aproape de vremea cand altii zburau cu avionul. Apoi, chiar ca-i bizar sa reconstituim evul mediu din butaforie, sa ne cheltuim banii degeaba pe un fals, cand, in fapt, inca ne mai bucuram de situatii medievale ca la carte.
La noi, unii oamenii inca mai ara cu plugul inventat in epoca fierului. Din cand in cand in Romania se mai intampla sa-l mai dezgroape satenii pe unul ca sa-i infiga cate un tarus in inima. Ne taram in genunchi pe langa ciolanele sfintilor cu o asiduitate si mai mare decat atunci. Femeile inca isi mai iau bataie medieval. E drept, nu ardem vrajitoarele, insa avem destule care ii ard pe fraieri la bani.
Au devenit virale unele videoclipuri cu romani care declara ca pamantul e plat. Pun pariu ca multi dintre noi raman in grea cumpana daca trebuie sa aleaga intre Soare si Pamant, cine se invarteste in jurul cui? Multi dintre noi stim de zone unde, da, a patruns sapunul, s-a auzit de el, dar oamenii nu prea stiu la ce foloseste, mai degraba il pastreaza parca pentru a unge juvatul pe care sa si-l puna intr-o buna zi la gat.
Te duci la spital cu o mana rupta si te intorci cu stafilococul auriu. Slava Domnului, avem caini pe strazile orasului cati sobolani erau intr-o cetate in timpurile cele glorioase. Iar drumuri mai medievale ca la noi, mai rar. De gandirea liderilor nostri, de modul in care ni-i alegem, ce sa mai zic?
N-avem printi si printese, dar nu ne putem plange de lipsa baronilor. Cumva tot aia e, tot medieval. Superstitiile, gandirea ingusta, paranoica, frica de sfarsitul lumii la romani imi par la fel ca pe la anul 1000.
In fine, poate exagerez eu si poate ca lumea noastra chiar are nevoie de arbalete, de scuturi, de lanci si de festivaluri medievale, de intoarceri in timp. Poate fi si asta o distractie. Dar nu vi se pare ca e una fixista pana la plictiseala?
Daca tot ne intoarcem in timp, de ce n-o facem gospodareste, de ce nu mai schimbam din cand in cand placa? Sa avem parada costumelor din epoca bronzului, dansuri sclavagiste, gladiatori in Piata Unirii sau festivaluri ale comunei primitive. Cred ca ar fi mai distractiv si cu nimic mai penibil decat reintoarcerea obsesiva la evul mediu.