Cele doua volume, semnate de Louisa Lim, respectiv de Patrick Saint-Paul, reprezinta doua fatete ale aceleiasi realitati, cea a Republicii Populare Chineze. Evident ca cele doua demersuri, de natura jurnalistica si bazate pe experienta directa a fiecaruia dintre autori, nu pot acoperi – si nici nu isi propun, de altminteri – complexitatea Chinei contemporane.
Desi realizate separat, cartile in cauza (Republica Populara a Amneziei. Tiananmen, 1989 si Oamenii-sobolani. In subteranele interzise ale Chinei) au o virtute a complementarului: luate impreuna, reusesc sa ofere cititorului o imagine a evolutiilor sociale, economice si politice petrecute in cea mai populata tara din lume (si a doua ca suprafata dupa Rusia).
Daca sunt diferite la nivel tematic, tratarea in ambele cazuri cunoaste o serie de apropieri: formal, vorbim despre abordarea de natura jurnalistica, ambii autori având experienta directa a locuirii in China. Discutia subiectelor este, in egala masura, asemanatoare: scopul demersului jurnalistic este de a prezenta realitatea actuala, din pozitia de laowai (straini), bazata pe analiza faptelor si pe marturiile directe ale celor implicati. Daca Louisa Lim se lanseaza intr-o excelenta reconstituire a istoriei recente, legata de miscarea studenteasca din 1989 si de evenimentele care au facut cunoscut in lume numele pietei Tiananmen, Patrick Saint-Paul isi concentreaza atentia asupra felului in care arata astazi lumea chineza, cu discrepanta dintre bunastarea afisata de privilegiatii zilei si viata subterana – la propriu si la figurat.
Cel din urma autor scrie despre shuzu, literalmente „oamenii-sobolani“. Termenul, folosit in cotidian, se refera la muncitorii chinezi migrati in marile orase (cunoscuti indeobste sub denumirea de mingong) care, nefiind inregistrati ca rezidenti si din lipsa banilor si a guanxi (relatiile sociale cunoscute indeobste ca „pile“), sunt siliti sa locuiasca in vasta retea de adaposturi subpamântene facute de regimul comunist in asteptarea unui razboi ce nu a mai venit si care impânzesc subteranele metropolelor chineze. Patrick Saint-Paul, cu grija pentru a nu fi surprins de autoritatile care neaga existenta acestei categorii, a reusit sa intre in vorba cu acesti shuzu, a navigat prin reteaua complicata a subteranelor, ba chiar a petrecut o noapte intr-un dormitor comun alaturi de ei.
„Memoria e periculoasa intr-o tara care a fost construita sa functioneze pe baza amneziei nationale“
Asemenea volumului lui Patrick Saint-Paul, si cel semnat de Louisa Lim se bazeaza pe experiente directe, dar si pe marturiile persoanelor implicate nemijlocit in evenimentele pe care le relateaza. Dincolo de probitatea anchetei pe care o intreprinde, vizibila in echilibrul vocii naratorului, care, in ciuda faptului ca Piata Tiananmen (unde pe 4 iunie 1989 armata a tras in civilii care militau pentru democratie) reprezinta o componenta socanta a trecutului recent si un simbol nu numai pentru China, ci pentru intreaga lume, si a naturii traumatice a relatarii, refuza tonul afectat al emotiei. Dimpotriva, acestuia ii este preferat cel neutru, in care accentul cade pe investigatia desfasurata de autoare in incercarea de a reconstitui adevarul din spatele versiunii oficiale. De aici si titlul cartii, justificat foarte clar prin actul institutionalizat al extirparii memoriei, la nivel individual si colectiv: „chinezii s-au invatat sa nu traiasca in trecut. Unul câte unul, episoadele de tulburari politice au fost sterse din istoria oficiala sau pur si simplu date uitarii: miscarea contra dreptei din 1957 in timpul careia au fost persecutate sute de mii de persoane […]; marea foamete de la sfârsitul anilor ’50 si inceputul anilor ’60, care a facut aproximativ 36 de milioane de victime; suferintele – imposibil de cuantificat – din vremea Revolutiei Culturale, intre mijlocul anilor ’60 si mijlocul anilor ’70; miscarea Zidul Democratiei din 1979; miscarea studenteasca esuata din 1986 si 1987“. Dar astazi, in ciuda cenzurii, lucrurile se schimba, in contextul unei lumi care se globalizeaza: Fang Lizhi, unul dintre cei mai de seama disidenti chinezi, declara ca puhoiul de literatura referitoare la Tiananmen prevesteste „esecul «Tehnicii Uitarii Istoriei», care era o importanta strategie de conducere a comunistilor chinezi“. Dupa cum spune Ema Stoleriu, redactor-sef al Editurii Polirom, Louisa Lim reconstituie o „serie de povesti cutremuratoare despre studentii ucisi, despre soldatii care au participat la reprimarea manifestatiilor, despre demnitarii care au avut de suferit in urma acestor evenimente, dar si despre manifestatii asemanatoare care au avut loc in alt oras chinez si care au fost reprimate la fel de brutal. Atent documentata, plina de emotie, pe alocuri socanta, cartea ei impiedica uitarea pe care oficialitatile doresc sa o impuna“.
Dubla privire oferita de cele doua volume, Republica Populara a Amneziei. Tiananmen, 1989 si Oamenii-sobolani. In subteranele interzise ale Chinei, se inscrie intr-un demers editorial mai amplu, sustinut de Editura Polirom, care isi propune „sa ofere cititorilor sai carti care prezinta cât mai multe aspecte ale culturii si istoriei chineze. Pe lânga romane ale unor autori emblematici de origine chineza, ca Dai Sijie (Balzac si Micuta Croitoreasa Chineza) sau Anchee Min (Ultima imparateasa, imparateasa Orhidee, Samânta incoltita), sau basmele traditionale (Cele mai frumoase basme chinezesti), pe lânga cartile adresate celor care doresc sa invete limba chineza (Limba chineza. Simplu si eficient, Ghid de conversatie român-chinez, Ghid de conversatie chinez-român), ne-am gândit ca pentru publicul larg ar fi interesant sa cunoasca si aspecte ale vietii de zi cu zi in China contemporana, precum si modul in care istoria chineza actuala a fost influentata de anumite evenimente-cheie“, arata Ema Stoleriu.
„Omul nu conteaza pentru stat“
Intr-adevar, publicul român nu stie cu adevarat foarte multe lucruri despre China – si mai ales despre China de astazi. Spre exemplu, nu se stie ca, incepând cu 2011, China a investit mai mult decât in armata in asa-numita stabilitate interna – ceea ce inseamna foarte multe, de la reprimarea vocilor contestatare la cresterea nivelului de trai si pâna la indepartarea din vizorul public a elementelor sociale considerate indezirabile, precum oamenii-sobolani. Sau, daca toti banuim ca Partidul Comunist Chinez este cel mai mare partid politic din lume, nu stim ca la ultimul recensamânt numara 85 de milioane de membri – de câte ori populatia României? –, iar peste un sfert din membrii sai au sub 35 de ani. Surprinderea transformarilor prin care a trecut si trece China mai departe este, in mod clar, un atu important al celor doua titluri, care, cum se poate sesiza cu usurinta, ofera si se bazeaza pe informatii ce nu sunt de regasit in emanatiile oficiale ale regimului de la Beijing.
Dintre acestea, o realitate care va rezona cu experientele românesti este cea a categoriei liushou ertong. Sub acest nume sunt cunoscuti copiii ramasi acasa, in mediul rural, de obicei in grija bunicilor, in timp ce parintii pleaca spre metropole, in cautarea unor slujbe mai bune. Exista o serie de apropieri de fenomenul migratiei românilor spre Europa, precum la nivelul departarii ce se inregistreaza intre parinti si copii sau la cel al destramarii familiale. Dar procentul la care se ridica acest fenomen in China este cel care pune pe gânduri: liushou ertong reprezinta 22% din copiii Chinei, iar la nivel rural procentul se ridica la 37,7%. Nu sunt foarte rare nici cazurile in care, in urma parasirii de catre parinti, copiii se sinucid. „Asemenea povesti cutremuratoare ramân in general necunoscute, iar cartea lui Patrick Saint-Paul, corespondent in China al ziarului «Le Figaro», are meritul ca le aduce in atentia publicului“, observa Ema Stoleriu. „Daca este adevarat ca in ultimii ani China a cunoscut o ascensiune economica extraordinara, care a propulsat-o intre cele mai puternice natiuni ale lumii, nu este mai putin adevarat ca aceasta dezvoltare rapida implica si o serie de aspecte negative, pe care putini sunt dispusi sa le admita“, continua ea.
Dupa cum aminteam, aceste doua volume (Republica Populara a Amneziei. Tiananmen, 1989 si Oamenii-sobolani. In subteranele interzise ale Chinei) nu se inscriu in siajul intâmplarii, ci reprezinta parte a unui proiect editorial mai amplu. Este vorba despre o serie de carti aflate in planul editorial al Editurii Polirom, care prezinta noi lumi, cu realitati dure, spatii aproape concentrationare, in care libertatea se afla tot timpul la limita. Traim intr-o lume in care timpul are tot mai putina rabdare, in care asistam la revirimentul extremelor, al sentimentelor puternice, adesea in defavoarea ratiunii. Tari, natiuni si indivizi sunt afectati de aceste transformari. Fuga, refugiul, revolta, alaturi de trauma, de pierdere si de suferinta se regasesc in aceste volume. Cum este cazul celui semnat de Yeonmi Park, care la doar 13 ani fuge din Coreea de Nord impreuna cu mama si sora ei. In cuvintele redactorului-sef al editurii, Ema Stoleriu, „aceasta nu va fi singura sa evadare, pentru ca ajunge in mâinile traficantilor de persoane si va avea de indurat multe pâna sa ajunga in sfârsit in siguranta. Yeonmi a reusit sa depaseasca traumele suferite, iar in prezent este activista pentru drepturile omului. Ea isi spune povestea in Drumul catre libertate. Autobiografia unei refugiate din Coreea de Nord, carte cu un succes rasunator in intreaga lume. Impresionanta este si Eu sunt Malala, a carei autoare si protagonista, Malala Yousafzai, a primit in 2014 Premiul Nobel pentru Pace. Devenita rapid bestseller international, cartea este autobiografia acestei fete din nordul Pakistanului care a fost impuscata de talibani pentru convingerile sale, dar care a reusit sa supravietuiasca, iar acum isi continua lupta pentru dreptul tuturor oamenilor la educatie“.
Alaturi de aceste titluri trebuie pus si cel semnat de Gulwali Passarlay, Cer intunecat. Fuga unui copil din Afganistan in Marea Britanie : la 12 ani, acesta e trimis de mama sa departe de Afganistan dupa ce tatal si bunicul i-au fost ucisi, iar in drumul sau spre libertate nu are de infruntat doar foamea si privatiunile, ci este frecvent victima cruzimii si a violentei. Iar Thierry Oberle Jinan descrie soarta femeilor rapite de membrii ISIS in cartea sa Am fost sclava Daesh. Povestea unei fete kurde rapite de Statul Islamic.
Dar viitorul ne va aduce si alte titluri. Unul, foarte asteptat, este autobiografia Nadiei Murad, ambasadoare ONU a bunavointei, nominalizata la Premiul Nobel pentru Pace. „Drama Nadiei, o fata yazidita din nordul Irakului, a inceput atunci când membrii Statului Islamic i-au ucis o parte din familie, iar pe ea au luat-o prizoniera. Cartea ei descrie cele trei luni de captivitate in care a fost de mai multe ori vânduta ca sclava sexuala intre jihadisti si la capatul carora a reusit sa scape si sa fuga in Occident. Arsa de vie este povestea lui Souad, o fata din Cisioardania care, pentru ca si-a dezonorat familia ramânând insarcinata, a fost pedepsita: cumnatul ei i-a dat foc, dar Souad a fost salvata de femeile din sat si a supravietuit. Abandonata de familia si de comunitatea ei, Souad a fost ajutata de o asistenta sociala de la o fundatie umanitara europeana si a inceput o viata noua. Cartea ei s-a vândut in peste doua milioane de exemplare si a fost tradusa in 36 de limbi“, dupa cum ne spune Ema Stoleriu.
Cele doua titluri vor putea fi achizitionate cu 20-30% reducere de la standul Polirom in cadrul Târgului Gaudeamus 2016, in perioada 16-20 noiembrie.
Patrick Saint-Paul, Oamenii-sobolani. In subteranele interzise ale Chinei
Traducere de Nicolae Constantinescu
„Viitoarea putere mondiala suprema s-a ridicat pe umerii milioanelor de tarani care, in cea mai mare migratie din istorie, au parasit zonele rurale pentru a deveni muncitori. La Beijing, peste un milion dintre ei traiesc in subsolurile insalubre. Veniti din toate colturile tarii in cautarea unei vieti mai bune, au ajuns in cele din urma sa-si insuseasca porecla pe care au primit-o: shuzu, «oamenii-sobolani». Am fost sa-i intilnesc in canalele din Beijing. Am trait, cu intermitente, alaturi de ei timp de aproape doi ani: intr-o lume interzisa, fara ferestre, fara apa si caldura, luminata de neoane. I-am urmat in satele lor de bastina. M-am dus sa vad zecile de milioane de copii pe care i-au parasit acolo. Pentru ca ei sunt incarnarea paradoxurilor chineze. Visul presedintelui Xi Jinping, apostolul ideologiei maoiste, este un miraj indepartat in tara capitalismului salbatic. Viata lor e departe de a fi un basm. Dar nu sunt pregatiti sa rastoarne sistemul… Propaganda Partidului Comunist, speranta unei vieti mai bune si reinvierea confucianismului au facut «minuni».“ (Patrick Saint-Paul)
Louisa Lim, Republica Populara a Amneziei. Tiananmen, 1989
Traducere de Ovidiu-Gheorghe Ruta
In primele ore ale zilei de 4 iunie 1989, soldatii Armatei Populare de Eliberare au deschis focul asupra unor civili neinarmati in Beijing, ucigind sute de persoane. Un sfert de secol mai târziu, acest eveniment important e de mult sters din memoria colectiva a chinezilor, iar cei care isi mai amintesc de el sunt condamnati sa traiasca la periferia societatii, caci uitarea trecutului a devenit un mecanism de adaptare crucial. In acest volum remarcabil, Louisa Lim scoate la lumina ceea ce s-a intimplat atunci si felul cum a schimbat China irevocabil. Cititorul afla noi detalii despre acele zile nefaste din perspectiva diferitilor oameni a caror viata a fost profund marcata de Tiananmen, de la un tânar soldat trimis sa elibereze piata pâna la unul dintre cei mai de seama politicieni ai tarii, devenit un cunoscut disident dupa sapte ani de inchisoare.
Pe lânga efectele resimtite si astazi, Louisa Lim face cunoscuta, pentru prima data, si povestea represiunilor brutale din alt oras chinez – un desavârsit studiu de caz asupra capacitatii statului de a rescrie istoria, eliminând complet episoadele cele mai dureroase.
„Una dintre cele mai bune analize ale impactului pe care Tiananmen l-a avut asupra intregii Chine in anii de dupa 1989.“ („The New York Times Book Review“)
LOUISA LIM este visiting professor la University of Michigan si jurnalista, detinatoare a numeroase premii, fost corespondent la Beijing pentru BBC si NPR.
PATRICK SAINT-PAUL este din 2013 corespondent in China al ziarului „Le Figaro“. Anterior s-a ocupat de Sierra Leone (fiind laureat in anul 2000 al Premiului Jean Marin pentru corespondenti de razboi), Liberia, Sudan, Côte D’Ivoire, Irak, Afganistan, Germania, Israel si Palestina.